Ianuarie 2019

Eminescu în limba lui Du Fu


„…citeşte-l pe Eminescu
vei cunoaşte cu siguranţă sufletul românesc”

Jidi Majia, În memoria lui Eminescu,
15 ianuarie 2017

„Să-l omagiem aşadar pe Mihai Eminescu, spirit mitic al poeziei naţionale româneşti, deschizînd pentru tot mai mulţi cititori încă o cale de acces spre admirarea şi înţelegerea operei lui inegalabile”.

Ding Chao, Spiritul mitic al poeziei naţionale româneşti şi opera inegalabilă a lui Mihai Eminescu. Mai aproape de marele poet român, Beijing, 4 mai 2018.

În anul 2018 a apărut la Beijing o carte deosebită pentru noi, o ediţie bilingvă din opera lui Mihai Eminescu. Invitat la zilele revistei „Convorbiri literare”, Ding Chao1, nume cunoscut deja cititorilor noştri, ne-a prezentat, ca semnal editorial, un exemplar din cartea aflată încă, atunci, în lucru.

Eminescu nu este un deloc nume necunoscut cititorilor chinezi. Chiar fostul preşedinte al Chinei, Jian Zemin, ştia pe de rost poeme ale lui Eminescu. „Personalitatea lui Eminescu a avut ecou şi în rîndul oamenilor de rînd, inclusiv al tinerilor din China”, scrie Ding Chao. Am remarcat şi eu că majoritatea poeţilor chinezi care au vizitat oraşul nostru auziseră de Eminescu, unii ştiau şi versuri ale sale, dar toţi şi au fost curioşi să vadă locurile din Iaşi legate de poet.

De altfel, în postfaţa sa (Spiritul mitic al poeziei naţionale româneşti şi opera inegalabilă a lui Mihai Eminescu), atent documentată, Ding Chao vorbeşte aplicat, în succesiunea lor istorică, fie că este vorba despre poeme, articole despre poet sau volume, despre traducerile în limba chineză din opera „Luceafărului poeziei româneşti” (pe care îl socoteşte un uomo universale, „simbolul culturii româneşti”, locul şi importanţa lui în cultura română fiind „asemenea lui Dante în literatura italiană, Shakespeare în literatura engleză, Goethe din lumea limbii germane”).

În anul 1922, cînd Shen Yanbing (semnînd cu pseudonimul Mao Dun) a publicat în revista „The Short Story Magazine” un articol intitulat Despre doi mari scriitori români, l-a prezentat prima dată cititorilor chinezi pe Mihai Eminescu. Tot aici este şi prima traducere a lui Eminescu în chineză, cu o strofă din Rugăciunea unui dac. Iată ce scria Mao Dun cu referire la Eminescu: „Descrierile făcute de el, colorate şi concise, ameţitoare şi zguduitoare, îi dovedesc cu adevărat talentul de poet. A abordat, cu condeiul unui mare artist, tema eternă a iubirii şi cea a morţii. Atitudinea lui este melancolică şi deznădăjduită, dar el iubeşte viaţa, cu toate că o blestemă cîteodată, necruţîndu-şi nici un efort”.

Ediţia la care facem referire este una frumos îngrijită (realizată din iniţiativa şi cu finanţarea Centrului pentru Europa Centrală şi de Est din cadrul Universităţii de Studii Străine din Beijing, în parteneriat cu ICR de la Beijing), în care Jidi Majia – despre care am vorbit cititorilor revistei noastre în două rînduri anul trecut, privitor la poezia şi eseurile sale – are un poem, în loc de prefaţă, În memoria lui Eminescu, datat 15 ianuarie 2017. De altfel, Jidi Majia a recitat din acest poem la Bucureşti, în 2017. Apoi este un cuvînt de deschidere semnat de sinologul Constantin Lupeanu, directorul ICR Beijing, cunoscut cititorilor revistei noastre urmare a mai multor colaborări.

Antologia, în ediţie bilingvă, prima de acest fel, cuprinde poeme traduse de: Ge Baoquan, Xu Wende şi Feng Zhicen, în selecţia lui Ding Chao şi Constantin Lupeanu. Versiunea română a textelor din carte (deschisă cu Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie?), 50 la număr, sînt din volumul Mihai Eminescu, Opere, ediţie îngrijită de D. Vatamaniuc, Editura Univers Enciclopedic, 1999.

Din mai multe puncte de vedere această carte poate fi considerată un eveniment, începînd cu felul în care a fost alcătuită şi realizată, atenţia care s-a acordat selecţiei şi traducerii, îngrijirii ediţiei, realizării editoriale/ tipografice, dar şi preţuirii faţă de Eminescu, poezia română şi România pe care o arată cei care i-au făcut posibilă apariţia într-o ţară cu o cultură străveche, şi a cărei populaţie înseamnă un procent semnificativ din cea a planetei. Şi, deloc în ultimul rînd, şi cu felul în care Ding Chao scrie despre ce înseamnă Eminescu, „drumul” său în sufletul oamenilor din China, modul în care a fost receptat poetul nostru, în timp, în acest spaţiu cu o cultură străveche. Pentru a ilustra cît de cunoscut, de apreciat este marele nostru poet în China, Ding Chao dă, între altele, şi acest exemplu, despre fostul preşedinte al ţării, Jiang Zemin care, „a recitat în repetate rînduri în limba română din Eminescu”, inclusiv la întîlniri oficiale.

Încheiem semnalarea acestei cărţi de suflet, un „omagiu” adus lui Eminescu (scrie Ding Chao), apreciind iniţiativa şi efortul celor care au făcut posibilă apariţia ei, atenţia pe care o acordă poetului nostru, poeziei române şi României, cu un scurt fragment din poemul lui Jidi Majia, dedicat celui care. după cum spune, i-a devenit apropiat spiritual: „Pătrund la tine printr-o altă limbă/ N-am nici o îndoială că tu eşti făuritorul limbii materne/ Nu toţi poeţii au acest privilegiu”.

Mihai Eminescu, Poezii, prefaţă (În memoria lui Eminescu) de Jidi Majia, cuvînt de început (Despre Eminescu) de Constantin Lupeanu, antologie din traducerile realizate de: Ge Baoquan, Xu Wende şi Feng Zhicen, ilustraţii: Constanţa Abălaşei-Donosă, selecţie şi îngrijire ediţie: Ding Chao şi Constantin Lupeanu, Beijing, postfaţă: Ding Chao, Beijing, China, 2018, 324 p.

Notă:

1. Actualmente este profesor universitar la catedra de limbă română a facultăţii de Limbi şi Culturi Europene din cadrul universităţii de Studii Străine din Beijing, director al Centrului de Studii pentru Europa Centrală şi de Est, vicepreşedinte al Asociaţiei de Prietenie China-România

BACK