Sep 14, 2018

Posted by in Poezii

Nicolae Petrescu – Redi

JURNALUL CENUȘĂRESEI

 

Viața mă trece

prin altă vamă,

slugă  ajung

la vitrega-mi mamă.

 

Pulberi de codru

din vatră cărând,

pădurea-adormită

îmi zise, tăcând:

 

„Presară cenușă pe-ogorul din vis,

curând vei ajunge la balul promis!”…

 

Oracol cu har,

palat de cleștar,

tristețe veche ,

 

la marele bal,

fecior de-mpărat

își cată pereche.

 

Dănțui cu prințul,

din cer un clavir

picură rouă, picură mir.

 

Luna e nimb, Luna e scut,

apără pasul

prin inimi trecut.

 

Danț și iar danț,

noi gesturi  tandre,

iriși rotesc

în jar policandre.

 

Ornicu-mi face

semn de plecare…

acasă aflu

că-s „vrăjitoare”.

 

Muma cea rea

pare nebună,

lemne de rug,

grăbită adună.

 

Ochii-mi șoptesc:

„Stăpână încearcă,

poate ajungi

pe-a lacrimii arcă!”…

 

Lupt și mă rog,

mă rog și lupt,

 

o stea norocoasă

apune tăcut,

 

o alta răsare-n

condurul pierdut

Revista indexata EBSCO