Aug 20, 2018

Posted by in Varia

N. SAVA – Curier de ambe sexe

 

În perioada 3-5 mai 2018, fiind invitat, alături de alți colegi de breaslă – poeții Mihaela Albu, Ana Pușcașu, Lucian Vasiliu, Iustin Moraru, Constantin Acozmei, Mircea Dan Duță (și un excelent traducător) – la un festival de poezie desfășurat la Chișinău, ”Primăvara europeană a poeților”, unde au participat scriitori din Cehia, Germania, Ucraina, Azerbaijan, Rusia, Polonia, Slovacia, Republica Moldova, am descoperit la recitalurile desfășurate în Chișinău, Bălți și Soroca trei autoare din Republica Moldova care m-au încîntat (au încîntat și publicul) cu versurile lor. Ele sînt Călina Trifan, Eugenia Bulat și Lidia Grosu, toate trei avînd publicate mai multe volume de versuri la editurile de aici. Pentru a demonstra că și dincolo de Prut se scrie poezie de cea mai bună calitate, le găzduim cu cîteva texte în antologia acestui ”Curier…”, întrerupînd cursul răspunsurilor la scrisori, urmînd ca în luna iulie să reluăm dialogul nostru obișnuit cu cititorii.

 

CĂLINA TRIFAN

 

Țărînă

Am întrebat moartea

ce-i place cel mai mult

și mi-a răspuns

viața pe pîine.

 

Posteritate           

Posteritatea, ce-o mai fi și asta?

O despăgubire întîrziată

o scrisoare de recomandare

un credit pe termen lung

sau o cîrpăceală necesară.

La atîtea semne de întrebare

celui ce nu mai există

i-a venit rîndul

să i se răspundă cordial

și cu mintea netulburată.

Restul e literatură.

 

Sens

Viața e un mijloc

de a omorî timpul

între două veșnicii.

 

EUGENIA BULAT

 

Încă un an

Frații mei de zbucium,

frații mei de sînge,

înc-un an se duce,

înc-un an ne plînge.

Steaua i se stinge

ceața ne-nfășoară…

Nu pierdurăm calea

ce ducea spre țară?

A zburat o vară

seacă și pustie,

a trecut o toamnă

cît o veșnicie.

Albă de colinde

iarna ne-mpresoare

și ne lumineze

calea spre izvoare.

Cadă peste Țară

o zăpadă-aleasă,

Prutul să ne pară

punte de mătasă.

Renviați din moarte

neglijînd hotară

cu-n colind pe buze

să intrăm în Țară.

 

LIDIA GROSU

 

Tratat de împăcare

Un nouraș zglobiu

îmi pune la încercare emoția:

se ia la harță cu-o rază de soare.

De după dealul derutei,

obosit,

curcubeul răsare,

semnînd un tratat … color

de-mpăcare.

Sufletul meu

receptiv la nuanțele vii,

vă dăruiește poetica lui exaltare

scrisă cu pana speranței

pe o … disperare.

 

Pasărea din mine

Pentru mine nu pot să plîng…

și atunci cînd mă doare

leg lacrima în nodul timpului

cu resemnarea,

sfidînd limbajul unui asfințit de soare

și al frunzei de salcie

refugiată în lumea ei de aramă.

Și strig neauzit,

retrăind de mii de ori aceeași eroare

pentru a lăsa

pasărea din mine să zboare.

Revista indexata EBSCO