Aug 5, 2018

Posted by in Varia

Aura CHRISTI – Ostrovul Învierii

Între lumi

 

Uită-te ce faci: te aduni încet din propriul scrum

şi, iarăşi, te regăseşti cumva între lumi. Te uiţi

la dreapta, la stînga. Spaţiul e rarefiat, derutant.

Pleci fruntea în faţa unei prezenţe; ceva te apasă

parcă, apoi te eliberează. E umbra ta: abisul

în care, brusc, ai plonjat. Prezenţa aceea, acasă,

 

în tine, te întoarce. Ce lume, Doamne, ce lume!

Un belşug surprins de o pace stranie, strînsă

dintre lumi. Tragi aer în piept. Stai neclintit.

Închizi ochii. Pare că eşti într-un altfel de abis.

Da, eşti în inima abisului. O dulce ameţeală,

un fel de curent te cuprinde, prea blînd

 

pentru tot ce e afară, ai zice, dacă ai fi grăbit.

Dar nu eşti aşa. Tu ai tot timpul din lume.

Toamna-i a ta; timpul, spaţiul, cerul îţi revin.

Totul colcăie, vibrează, cîntă, murmură şi urcă,

tot urcă în vîrtejuri spre un abia tangibil vîrf,

în timp ce tot mai des despre un evident declin

 

se vorbeşte, mai ales, cînd se contemplă

totul de pe marginea istoriei și a umanităţii

prea obosite și prea grăbite pentru ca locului

să se oprească şi să cadă, măcar o fracţiune

de secundă, pe gînduri. Cînd nu mai așteptăm

nimic și trecem val-vîrtej prin țara norocului

 

norocoşilor dintre toți norocoşii sfîntului

pămînt li se face cîte un dar nesperat,

numit iubire, boală, cădere ori moarte.

Atunci, unii se prăbuşesc în scîncet, plîns,

rătăcire, alcool sau răscoală. Iar aleşii

dintre aleşi: în matricea cîntului.

 

Fragment din romanul în versuri

 Ostrovul Învierii

(25 august 2016 – 16 aprilie 2017,

Învierea Domnului, Mogoşoaia)

 

Revista indexata EBSCO