Aug 5, 2018

Posted by in Poezii

SORIN  COTLARCIUC

SORA BUCOVINA

 

Prin obiceiuri îşi păstrează

O zestre scumpă, milenară,

Din leagăn ne-o luară-n gheară

Însîngerînd-o că visează.

 

În ciuma roş, catilinară,

Ipocrizia-i veşnic trează,

Uzurpatorii jubilează

Că-i înrobită, fără ţară.

 

Meleaguri binecuvîntate,

Sub un azur de Voroneţ

Pe-naltul porţilor sculptate

 

Se ţes legende fără preţ

Cu viza în eternitate,

Biet neam de schisme, dar măreţ!

 

LA  CENTENARUL  UNIRII

Pe-ntreg ţinutul Bucovinei, băjenar

Cînd clopotele lung răsună-n Cernăuţi,

Ecoul lor ajunge pînă-n Rădăuţi

Să celebrăm azi al UNIRII centenar.

 

Fîrtaţi, de la opincă la internauţi,

Nu vrem enclavă, un ,,har-cov”, ce-i  pro-maghiar

În secuime, tot Ardealu-i milenar

Şi-i conservat, nu-i papricat cu-ardei prea iuţi.

 

Mai rabdă, oare, Basarabia, români,

Captivă şi cu ochii-n lacrimi grele,

Să stea sub cizma unor cruzi vecini păgîni?

 

La luptă fiţi cu piepturi tari, rebele!

Ce drumuri, mai, visaţi s-aveţi spre stele

Cînd voi pe inimi, încă, nu sînteţi stăpîni?

 

MARTIRA BUCOVINĂ

Te-apasă greul avatar

Ce te-a îngenuncheat mereu

Să dai ofrande unui zeu

Din spaţiul slav, majoritar.

 

Nu dispera, ştiu că ţi-e greu,

Nedrept sluţită în hotar,

Prelung te-nchină la altar

Să-i fii pe plac lui Dumnezeu.

 

Cei mulţi plecaţi sînt prunci de dor

Urcînd Golgota cea de chin

Prin spinii unui trandafir.

 

Cînd s-or întoarce la ai lor

Sărute chipul tău blajin

Ce-a fost, de-a pururea, martir!

 

 

 

ROMÂNIA CENTENARĂ

Trăind prin Trianon în vechi hotare:

Dobrogea, Maramureşul, Banatul,

Ardealul tot, de-a lungul şi de-a latul,

Totuna sînt cu România Mare.

 

Pe moţi, sărmanii, a căzut păcatul

Să-nghită multele corvezi amare

Şi stăpînirea hoardelor maghiare

Ce-au dezbinat în secuime natul.

 

Stă Estul Prutului sub sabie,

Iar învrăjbirea poartă astăzi vina,

Şi doar UNIREA-ar face casă bună.

 

Deci, vino-acasă, Basarabie,

Cu sora ta cea dreaptă, Bucovina,

Să întregiţi, iar, Dacia străbună!

 

ÎNVIEREA BUCOVINEI

În teritoriul îngeresc robită

Amarnic preţ plăteşti cînd tragi în jug,

Barbarii te vor arsă ca pe rug

Ori veşnic prinsă-n cuie, răstignită.

 

Azi stai pe patul morţii, ca-n coşciug,

Cu bestia în preajmă, nedorită,

Ce vine de un crivăţ însoţită

Împrăştiind cenuşa ta spre Bug.

 

Să ungi pe frunte mir din mănăstiri

Şi-n ziua Învierii lui Hristos

Înalţă ruga fără de suspin.

 

Purtînd cununa roz de trandafiri,

Ţinut străvechi, la chipul tău voios,

Nostalgic fiu rătăcitor mă-nchin!.

Revista indexata EBSCO