Jun 26, 2018

Posted by in ARTE

Ştefan OPREA – Monodrame la „Bacovia”

 

Aflat în pragul împlinirii vîrstei de 70 de ani, Teatrul „Bacovia” din Bacău ne-a oferit, în florala lună aprilie, o nouă ediţie a Festivalului de Monodrame, deschizînd astfel, ca în fiecare an, sezonul festivalier românesc. A fost a 22-a ediţie, dacă socotim că manifestarea teatrală actuală e continuatoarea Galei Recitalurilor dramatice care a debutat în 1972 (schimbîndu-şi de mai multe ori denumirea, dar rămînînd mereu, în esenţă, un festival al Artei actorului şi conferind scenei băcăuane calitatea de centru unicat de întîlnire a actorului cu sine însuşi, de descoperire şi afirmare a virtualităţilor profesionale, a disponibilităţilor creative ale actorului considerat ca individualitate, ca element prim al artei scenice.

Prima constatare pe care o face criticul prezent la manifestare – şi care a cunoscut toate ediţiile anterioare – e cea referitoare la scopul pe care aceasta şi l-ea propus şi pe care a urmărit a-l atinge, scop expus cu claritate – în prefaţa din caietul de sală al manifestării – de Eliza Noemi Judeu, directorul actual al teatrului (şi al Fest-Monodrame); de două ediţii încoace, d-sa îşi doreşte ca Fest-ul să fie un spaţiu al căutărilor, nu al certitudinilor: „Acest festival nu vrea să certifice actori, ci să aducă în lumina reflectoarelor procese diverse de creaţie, figuri noi, căutătoare de umanitate şi adevăr…” (subl. n. Şt. O.) Îşi mai doreşte, apoi, ca acest festival să devină (şi este evident că devine cu fiecare nouă ediţie) un laborator al excelenţei artei actorului şi o şansă de libertate: „Libertatea de a te asuma, de a te racorda la Viaţă […], de a-ţi dori să-ţi cercetezi fiinţa pe tema aleasă, de a te (re)descoperi, de a te transforma. Sub ochii spectatorului. Doar astfel arta actorului poate să rămînă o artă vie”. Toţi cei opt actori prezenţi în concurs (selectaţi dintr-un grup de 23 de solicitanţi) au încercat să răspundă acestor cerinţe/ exigenţe programatice. Unii au făcut-o mai bine, mai convingător, alţii mai puţin, unii cu mai mult, alţii cu mai puţin talent. Şi nu-i deloc întîmplător faptul că mai ales cei care şi-au bazat demersul artistic/ interpretativ pe texte de valoare, scrise de autori importanţi (Marguerite Yourcenar, Dario Fo, Sarah Kane, Aglaja Veteranyi), au izbutit să realizeze momente dramatice tensionate, emoţionante, de interes pentru un public profesionalizat după atîtea ediţii ale festivalului, demne a fi subsumate ideii de laborator de creaţie. Personal, am apreciat, din această perspectivă, evoluţiile scenice ale actriţelor (în ordinea prezentării): Alexandra Cheroiu (de la Cluj) cu un poem tragic (Psihoză 4.48 A.M.) de Sarah Kane, în stilul şocant de scriitură şi interpretare bine cunoscut al autoarei. Actriţa şi-a însoţit demersul scenic – profund sincer, tulburător, dureros contorsionat fizic şi spiritual – de cîteva fraze reproduse în caietul de sală, perfect adecvate atît textului, cît şi interpretării izbutite de concurentă: „…este un spectacol-testament al omului perfect-gol, care nu mai are nimic de pierdut. Cuvîntul crud, arătat în nuditatea sa absolută, ne poartă prin vertijul extrem de intim al bolii psihice şi al dezechilibrului spiritual […] Spectatorul se vindecă de clişeele sociale, înţelege boala şi empatizează cu pacientul, căruia îi va zice: plîngi, dacă mai poţi, strigă sau şopteşte, omoară-te, dacă asta vrei; eu sînt aici şi te înţeleg”. În regia lui Cristian Grosu, actriţa e, în fapt, protagonista nu doar a unui one woman show, ci a unui adevărat spectacol, cu adecvate contribuţii scenografice, muzicale, de ecleraj, etc.

Următoarea concurentă pe care am apreciat-o pentru evoluţia ei de bun nivel artistic a fost Andreea Darie care, ca şi colega ei de la Cluj, este protagonista unui spectacol (în regia şi scenografia lui Octavian Jighirgiu) realizat sub egida Asociaţiei Artes din Iaşi). Cu o voce foarte bună, cultivată, cu plasticitate corporală şi intensităţi bine dozate ale emotivităţii, actriţa slujeşte convingător textul Margueritei Yourcenar (Trei), în care scriitoarea franceză oferă celebrului personaj de tragedie antică – Clitemnestra – şansa unei posibile izbăviri. Regizorul îl pune în temă pe spectator într-un „cuvînt” din caietul de sală: „Deşi pare că nimic nu poate justifica gestul ei final (uciderea soţului, Agamemnon, abia întors din Războiul Troiei, n.n. Şt.O.), ascultîndu-i pledoaria, ajungi să te îndoieşti de impulsul iniţial de a o condamna imediat şi fără drept de apel. Andreea Darei a înţeles perfect intenţiile scriitoarei de „a revitaliza substanţa dramatică a legendei, umanizînd-o pînă al demistificare pe protagonistă… şi şi-a concentrat evoluţia asupra acestei idei.

În sfîrşit, cea de a treia concurentă care ne-a reţinut atenţia printr-o evoluţei sigură, matură a fost Edith Alibec, actriţă de origine română care a avut şansa unei experienţe de trei ani în Germania sub îndrumarea lui David Esrig (la Athanor Academie). Spectacolul ei bazat pe cunoscutul text al Aglajei Veteranyi De ce fierbe copilul în mămăligă a impresionat publicul şi juriul (care i-a acordat Marele Premiu şi Trofeul Festivalului) atît prin vibraţia actualităţii (ideea identităţii în relaţia loc natal – străinătate), a destinului rezervat migranţilor într-o epocă în care rădăcinile etnice îşi pierd prea repede sensul milenar, cît şi – mai ales – prin calităţile actoriceşti remarcabile.

Faţă de aceste acte artistice care au conferit ţinută mai mult decît onorabilă manifestării (la care s-au adăugat alte cîteva doar acceptabile, aduse pe scenă de Isabela NeamţuGrounded, Alexandra GîtlanRhapsody in blue, ş.a.) au apărut ca neinspirată prezenţa pe scenă a unor improvizaţii pe texte nefericite, elaborate în pripă şi pe subiecte minore (Valentin Branişte, Tiberiu Gabor-Bitere).

Ştacheta profesională a manifestării a fost însă ridicată semnificativ în spectacolele/ recitalurile „de noapte”, la care spectatorii au avut şansa să urmărească evoluţiile exemplare ale unor actori precum Marius Manole şi Şerban Pavlu (în spectacolul Demnitate – o dezbatere tensionată despre politică şi moralitate/ moralitate în politică, totul de o actualitate absolută; dramaturgul spaniol Ignasi Vidal (care semnează şi regia spectacolului de la Avangardia din Bucureşti) a pornit de la ideea (mult tratată în literatură) acţiunii transformatoare/ corosive pe care o exercită puterea asupra caracterului/ psihologiei/ comportamentului omului în general şi a politicianului în particular. Cei doi interpreţi evoluează electrizant, ideile de prietenie, de loialitate, de interes personal, de corupţie, etc. capătă, în scenă, o concreteţe şocantă, cu trimiteri evidente la realităţile imediate, din preajma noastră.

Publicul a apreciat, de asemenea, recitalul actorilor bucureşteni Mihai Călin şi Richard Bovnoezki, care au prezentat interesantul text al lui Josua  Sobol Schneider şi Schusteo (în traducerea Adei-Maria Ichim şi regia lui Lucian Pavel) – spectacol al cărui dramatism conţinut e colorat de izbutite momente umoristice, cei doi actori nuanţînd cu real talent situaţii de adîncă umanitate şi adevăr al vieţii.

Am lăsat la sfîrşit spectacolul-premieră cu care ne-au întîmpinat chiar în prima zi actorii teatrului gazdă. Ei au jucat – în regia lui Mădălin Voicu – piesa Dragă Elena Sergheevna a autoarei ruse  Ludmila Razumovskaia. Au lăsat o impresie bună actorii Firuţa Apetrei (în rolul titular), Eduard Burghelea, Ştefan Alexiu, Minodora Broscoi, Tudor Hurmuz.

Diversitatea programului acestei ediţii s-a ilustrat şi prin prezenţa pe afiş (şi, evident, pe scena festivalului) a unor spectacole de genuri înrudite, precum Bastien şi Bastienne, de Mozart, prezentat de Opera comică pentru copii din Bucureşti, dar avînd ac principali autori doi artişti băcăuani: regizoarea Irina Crăiţă-Mîndră şi dirijorul Răzvan Apetrei. A fost prezent, de asemenea, un recital de teatru-dans contemporan susţinut de George-Albert Costea. Dacă adăugă şi spectacolele de lectură în care ne-au fost prezentate (de către actorii teatrului gazdă şi de regizoarea Irina Crăiţă-Mîndră) textele nominalizate la premii ale Concursului de dramaturgie/ monodrame care însoţeşte Fest-ul băcăuan de cinci ediţii încoace avem mai completă imaginea acestei manifestări care se înscrie cu personalitate distinctă în dinamica vieţii culturale a importantei urbe moldave.

Am zis imaginea mai completă, deşi încă n-am spus nimic despre acţiunile complementare desfăşurate în acest context, despre expoziţia şi lansările de cărţi de teatru; despre seara de Mărturisiri susţinută de actriţa Coca Bloos; despre colocviul pe teme teatrale care l-a avut ca protagonist pe distinsul critic şi profesor Octavian Saiu; despre Atelierele zilnice rezervate copiilor şi adulţilor, în care actorii îi iniţiau e cei interesaţi de arat teatrului…

Avea dreptate dl. Cosmin Necula, primarul municipiului, să spună că „acest eveniment cultural de prestigiu onorează comunitatea băcăuană; el ne aminteşte mereu că actorii rămîn cronica vie a vremurilor, motiv pentru care e bine să le ascultăm Vocea cu o mai mare aplecare şi băgare de seamă”.

Li se cuvine, în încheiere, un cuvînt de laudă organizatorilor, directoarei Eliza-Noemi Judeu şi criticului Doru Mareş, secretarul literar al teatrului, pentru claritatea viziunii şi excelenţa desfăşurării acestei ediţii a Fest-ului băcăuan.

Revista indexata EBSCO