Jul 14, 2013

Posted by in Bibliografii

Mircea COLOSENCO – Eugen Labis (1911-1992)– tatãl poetului Nicolae Labis

Informatiile vehiculate despre tatăl poetului controversat Nicolae Labis, în textele tipărite, care se referă la viata si activitatea lui, în paralel cu cea a fiului (adevărată figură legendară a istoriei nationale) si influentele ce le-a avut asupra acestuia, sînt pe cît de sumare, pe atît de incomplete si searbede (învătător, profesor, fiu de brigadier silvic). La fel de subtiri sînt informatiile si despre mama poetului, caracteristice oricărei mame românce/ europene/ universale.

Cercetări de arhivă si bibliotecă ne-au condus la întregiri substantiale, în privinta conturării aurei lui de om al unei intelectualităti rurale bulversate, copiind în amănunt istoria tării, între anii 1930 (cînd a fost încadrat ca învătător) si 1967 (cînd a fost pensionat); sfîrsind în anonimat absolut la schimbarea domiciliului în Bucuresti, după cedarea casei din Mălini, în vederea amenajării ei ca Muzeu Memorial fiului său genial.

*

Tînărul învătător Eugen Labis, încorporat ca militar cu termen redus, depunea jurămînt de credintă Regelui României, la 11 decembrie 1932 în cadrul Regimentului 16 Dorobanti, Compania Fălticeni (Proces-verbal nr. 265/ 1932).

Se născuse, la 15 martie 1911, la Găinesti, comuna Drăceni, plasa Moldova, judetul Baia, ca fiu al lui Neculai si Elena, de religie greco-ortodoxă si nationalitate română, necăsătorit. Avea opt frati si surori: Constantin (18 ani), Iuliana (17), Olimpia (16), Alexandru (14), Eugenia (11), Nicu (7), Lucretia (4) si Virginia (2). Era absolvent, ca învătător, al Scolii Normale „Vasile Lupu” din Iasi (Diploma nr.41/ 930 – numit la Scoala Primară din satul Ciumârna, j. Suceava, între 1930-l932.

Examinarea recrutării lui s-a făcut, în ziua de 2 aprilie 1932, înscriindu-se pe foaia de observatie faptul că avea înăltimea de 1,67 m., părul si sprîncenele negre, nasul/ bărbia/ fruntea/ gura – potrivite, iar ca semn particular – cicatrice la bratul drept, ceea ce i-a făcut pe membrii comisiei să-l distribuie la serviciul auxiliar, hotărîre confirmată si în zilele următoare (11-13 mai 1932), fiind repartizat definitiv (12 oct. 1932) la unitatea din Fălticeni si chemat, prin ordin de serviciu, la 1 nov. 1932, pentru ziua de 4 nov. 1932, să satisfacă serviciul militar sub arme.

Traseul intrării în tainele artei militare se încheie la 19 oct. l933 cînd e lăsat la vatră, cu concediu anticipat, si trecut, în controalele Regimentului 16 Dorobanti, ca trăgător puscă mitralieră. Fusese avansat la gradele de soldat fruntas (10 februarie 1933) si caporal (20 iunie 1933).

Patru ani mai tîrziu, a început caruselul mobilizărilor/ concentrărilor/ deconcentrărilor: 1. pentru sase zile (13-19 iunie 1937); 2. este trecut în rezervă (l aprilie 1938); 3. chemat pentru trei luni de zile (12 sept.-6 dec. 1939); 4. pentru sase luni (19 mai-15 nov. 1940, avansat la gradul de sergent); 5. sapte luni (23 iulie 1942-12 febr. 1943, trecut în armata de operatiuni); 6. doua luni (13 aug.-19 sept 1943); 7. unsprezece luni (7 ian.-25 nov.1944); 8. cinci luni (20 ian.-29 mai 1945), cînd este demobilizat definitiv.

În matricola sa militară, ultima viză înscrisă este cea din anul 1949, după care a fost scos din controalele militare (C.R. Baia/ 422/ 1933).

*

Arealul în care si-a desfăsurat activitatea socio-profesională si politică Eugen Labis, cu mici exceptii (anii de studii, de satisfacere a stagiului militar si de concentrări pe front), a cuprins localităti de pe fostul Domeniu Regal Mălini/ Borca/ Sabasa-Fărcasa din j. Baia/ Suceava, respectiv satele Găinesti, Poiana Mărului, Văleni-Stînisoara si Mălini, cu precizarea că primii ani de învătămînt i-a făcut la Ciumîrna (de asemenea, în afara Domeniului Regal Mălini).

Domeniile Coroanei Regale s-au constituit din initiativa Guvernului liberal, prim-ministru I.C. Brătianu (188l-1888), printr-o lege votată de Adunarea Deputatilor, la 10/ 22 iunie 1884, care prevedea dreptul de uzufruct a douăsprezece mosii agricole, oferite Monarhiei Române din partea statului, fiind inalienabile si imprescriptibile, scutite de timbru, neimpuse la impozite si taxe, fără a se putea schimba, vinde, dărui, ipoteca ori supune altei sarcini. În schimb, celelalte bunuri regale/ proprietăti personale erau supuse regimului fiscal per total.

O parte dintre locuitorii Domeniului Regal Mălini fusese împroprietărită, în 1864, iar alta, în 1881, respectiv 78 de fruntasi, 550 pălmasi, alti 439 – considerati codasi, stăpînind 3.300 ha. din afara Domeniului. De mentionat că Mosia Mălini fusese în stăpînirea Mănăstirii Slatina, ctitorită de Vodă Alexandru Lăpusneanu (1598), – pînă la secularizarea averilor bisericesti/ mănăstiresti (17 dec. 1863).

Starea morală/ materială a locuitorilor se îmbunătătise. Functionau, la Găinesti si Ieslele, două instalatii forestiere. În alte trei, se aflau parohii, dar si în fiecare sat, scoli primare mixte, în care au fost înfiintate ateliere scolare; se învăta sericicultura, stoleria, strungăria (la Mălini); traforaj si împletituri din paie (Drăceni/ Slatina); dogăria (Găinesti); sculptura în lemn (Văleni) etc. Existau cursuri pentru adulti, duminica si în sărbătorile legale. Stiutorii de carte dintre săteni împrumutau cărti de la bibliotecile scolare/ completate periodic prin îngrijirea Administratiei Domeniului, dar si reviste. Fiecare scoală avea montată complet cîte o scenă de teatru fixă (Găinesti, Văleni) ori mobilă (Drăceni/ Slatina), iar pe lîngă scoala din Mălini, fusese ridicată chiar o clădire specială pentru teatru. Reprezentatiile erau oferite de elevi (piese de teatru, poezii, cîntece etc.) gratuit săteni lor. Primau 9 Mai – Ziua Eroilor, 10 Mai – Ziua Regalitătii Române

La toate aceste actiuni/ manifestări culturale, un rol principal în organizare l-au avut învătătorii/ intelectualii satelor.

Dar si sărbătorile de iarnă/ primăvară, ale Crăciunului si ale Pastelui, constituiau momente de înăltare sufletească.

De pildă, aflate în refugiu, familiile reunite Labis-Enea (a surori celei mari a Anei-Profira), la sfîrsitul anului 1944, în satul Văcarea, comuna Mihăiesti, j. Muscel, au întîmpinat Crăciunul, dar si Noul An 1945 ca în sat la Mălini. Înscrisul dintr-un proces-verbal, încheiat la 28 de 1944, redă momentele în cauză: „Obiceiurile din Moldova (Capra, Ursul, Plugusorul) au fost executate cu mult talent de d-nii învătători Eugen Labis, C. Petrută si elevii Plăcintă, N. Labis si Istrătescu. Pentru organizarea, executarea si buna reusită a serbării, din punct de vedere moral si material, au luat parte activă următorii: Profira Labis, M.D. Ungureanu, Elena Enea etc.” (apud Gh. Tomozei, Moartea unui poet, 1972, p. 73-74).

Prin Decretul nr.983/26 mai 1948 (apud „Monitorul Oficial” nr. 121/ 27 mai 1948), odată cu celelalte bunuri ale Casei Regale Române, detronată la 30 decembrie 1947, Domeniul Mălini a fost nationalizat, respectiv 22.431,70 ha, din care 16.431,70 ha teren forestier si 6.000 ha arabil, fîneată si sterp, cu întregul inventar proprii exploatării + 1 camion…

Altă Ordine, alte obiceiuri.

*

În cursul anului 1945, Eugen Labis devine membru ai Partidului Comunist din România.

Dacă la 23 august 1944, ocuparea României de trupele Rusiei Sovietice prin lovitură de stat, erau cca. o mie de membri PCR, ulterior a fost adoptată măsura de deschidere a rîndurilor sale pentru construirea bazei politice, constatîndu-se o anume afluentă: în oct. 1944 – 6.000 m.p.; în februarie 1945 – 15.000 m.p.; pînă la 23 aprilie 1945, s-au înscris 42.653.

Este perioada în care legionarii încetau să mai fie considerati „inamici ai statului”, cît nu organizau „atentate contra ordinii sociale”, conform prevederilor Conventiei de Armistitiu între Guvernul României, pe de o parte, si guvernele Uniunii Sovietice, Regatului Unit al Marei Britanii si SUA, pe de altă parte (1944). Legionarii care nu au preferat exilul s-au înscris în partidele recunoscute legal/ blocul guvernamental: în PCR – 2.258, PSD – 3.281, Frontul Plugarilor – 8.900, Uniunea Patriotică – 110, PNL – 345, PNL-Tătărescu – 338, PNT – 237, PNT-Anton Alexandrescu – 69 (Conf. Ord. Minist. Interne nr. 43.064/ 10 nov. 1945).

Nicolae Petrascu, „mîna dreapta” a lui Horia Sima – conducătorul Legiunii si al unui Guvern pro-german în Austria, parasutat în tară în toamna anului 1944, a emis o Circulară către Legionarii din lăuntrul si din afara închisorilor, Apel la liniste si colaborare cu Guvernul (6 aug. 1945). În contra-partidă, au fost desfiintate lagărele pentru legionari de la Caracal si Slobozia (27 septembrie 1945) si s-au purtat negocieri între Nicolae Petrascu (aflat sub stare de arest) si lideri comunisti, recte Alexandru Nicolschi (alias Boris Grünberg, „infamul general de Securitate, agent sovietic, tortionar suprem”, conf. N. Tismăneanu, Lumea secretă a nomenclaturii, 20l2, p. 190), rezultînd un „Pact-de-Neagresiune” între legionari si comunisti, consfintit prin Ordinul Minist. Interne din 1 decembrie 1945 de legalizare a legionarilor din tară.

Pacea social-politică nu avea să fie. Legionarii au înfundat închisori. După abdicarea Regelui Mihai I si declararea Republicii Populare Române, între 1948-1950, a început o campanie dura a m.p., fiind eliminat din PCR în jur de 190.000 de „elemente exploatatoare si ostile”, respectiv un procent de 20% din total (Plenara. CC al PCR din 23-24 ian. 1950).

Eugen Labis nu s-a numărat printre acestia, însă învătătorul Ioan Enea, cumnatul său (sotul Elenei – sora cea mare a Anei-Profira), a avut de suferit permutări/ transferări ale locurilor de muncă.

Tot în acest timp, Nicolae Labis – fiul său – a început să se evidentieze ca elev dotat si poet precoce genial al „vremurilor noi”, păcălit (ca generationist) de promisiunile nelimitate ale dogmei comuniste, înscenîndu-i-se criminal o moarte dubioasă de către dogmatici, în 1956.

*

Eugen Labis a functionat în învătămîntul rural, între 1930-1973, ultimii ani de serviciu fiind profesor suplinitor de limba si literatura română, director la Scoala Generală de 8 ani din Mălini, unde îsi construise o casă proprietate personală, devenită Muzeu memorial Nicolae Labis.

Dar surpriză totală: în acei ani de la sfîrsit de carieră didactică de după disparitia intempestivă a fiului, Securitatea i-a întocmit un dosar de urmărire informativă (U.I.), între 1960-1964, pe motiv că a făcut parte din Partidul National Crestin si a aderat la Miscarea Legiunii.

Dosarul în discutie (CNSAS nr. I. 096775) contine: una denuntare semnată Paul T.V. Macovei (din 3 sept. 1960), cinci declaratii contrasemnate de Rasela Marcus (23 ian. 1960), Mihai Lehaci si Petru Varvara (11 mart. 1960), Gheorghe Pascanu si Ioan Lehaci (4 oct. 1960), precum si sase adrese oficiale interne ale Securitătii. Primele două adrese oficiale sînt din aceeasi zi (9 febr. 1960), prin care se cere de la serv. C si o cartotecă confirmarea dacă numitul Eugen Labis „este cunoscut în evidenta elementelor dusmănoase si cu ce materiale”, fiind identificat ca membru PNC, cuzist (declaratia Raselei Marcus) si legionar. Răspunsul precis si prompt (a treia corespondentă, din 10 febr. 1960) de la Cartotecă este o parafă: „NECUNOSCUT la cartoteca generală operativă a elementelor dusmănoase”. Ancheta nu s-a încheiat, ci a continuat cu cerbicia cunoscută.

Cine era delatorul? Cine erau declarantii?

Un anume Paul T.V. Macovei (n. 29 aug. 1910, Păiseni, Cornu Luncii);. Suceava, fiul lui Toader si Maria), cu studii de teologie, profesor la Scoala Generală din Mălini, desfăcîndu-i-se contractul de muncă, la 31 martie 1960, pentru că „angajatul nu corespunde functiunii ce i s-a încredintat” (Legea nr. 3/ 30 art. l950, art. 20, lit. D; art. 73), rămas fără ocupatie, si-a adus aminte că Eugen Labis, directorul Scolii din Mălini, a fost legionar cîndva si, „avînd în vedere si sfaturile care le-am primi cînd eram membru de partid ca să demascăm persoane care ni se pare că ar avea un trecut confuz /…/, au crezut că autoritătile nu le cunosc trecutul si / …/” asa a depus o notă informativă la MAI, în Bucuresti, însotită de declaratiile lui Mihai Lehaci (n. 7.03.1921, agricultor) si Petru Varvara (n. 1.06.1902, muncitor forestier). Apoi, Securitatea a mai luat alte două declaratii – de la Gh. Pascanu (n. 13.07.1907, muncitor de pădure si Ioan Lehaci (n. 26.03.1910, argat la seful de cuib Vasile Cîmpulungeanu – care converg cu cele declarate de primii doi, nu însă cu a Raselei Marcus (n. 4.03.1916, fără ocupatie). Rasela Marcus l-a văzut adept al partidului cuzist (PNC), pe Eugen Labis, în vreme ce ceilalti – legionar, împreună cu Ioan Enea, cumnatul lui E.L.

Corespondentele oficiale alcătuite, ca urmare a acestor declaratii: 1. se referă la solicitarea ca E.L. să fie trecut în evidentă ca legionar (29 mart. 1960), înscriere verificată (13 dec. 1960); 2. confirmarea sefului de post militie – Mălini că E.L., „derecturul sc. de 8 ani din comuna Mălini este cunoscut în evd. noastre că în trecut a făcut politică leg., ear în prezent este membru PMR din anul 1945” (24 nov. 1963). Pe acest raport dactilografiat, un Indiscifrabil a pus apostila: „23.05.64. Va fi predată mapa Tov. Maior I. Constantinescu pentru a informa organele competente”.

Ultima corespondentă oficiala emisă de Sectia Raională Fălticeni a MAI (25 iulie 1964) cuprinde „hotărîrea cu propunerea pentru scoaterea din evidenta operativă a numitului Eugen Labis”, expediată la Sectia III din Ministerul Afacerilor Interne din Bucuresti, primind aprobarea acestuia, fapt ce s-a petrecut după Declaratia din Aprilie 1964 a PCR.

Dosarul a fost microfilmat la 18 decembrie 1975.

… Totul s-a terminat în coadă de peste.

 

 

TATA

Ascultă-n văi cum cheamă-o melituică

Tătuca, printre stupi, trudit si bun.

Îl ceartă mama pentr-un fleac de tuică

Si amiroase-a iarbă de tutun…

 

Asa mi-e jele… n-o să se mai poată,

Cînd printre brazi să vin hoinar, tiptil,

Pe-obraji să-mi cadă palma lui de tată,

Să-ncerc o răzvrătire de copil.

 

Spunea că dacă-oi creste mare,

O să vînăm prin codri amîndoi…

Dar sînt si pribegiri mai lungi, din care

Nu se întoarce nimeni înapoi…

 

Si uite, astăzi a-nghetat în mine

Măretul întristării înteles.

Cînd pentru-a doua oară, ca oricine,

Mă rup din viata care m-a purces.

 

 

Nicolae LABIS

Revista indexata EBSCO