Jun 4, 2018

Posted by in ARTE

Ioana DIACONESCU – „Concursul real este în faţa marelui juriu – publicul” – despre marile concursuri internaţionale şi alte reuşite ale scenei: baritonul Alexandru Aghenie

La cei 26 de ani cîți avea în anul 2012 cînd îl văzusem în Gianni Schicchi pe scena Operei  Brașov și mai apoi cînd îl întîlnisem pe scena Ateneului Român la cursurile de master class ale maestrului Vasile Moldoveanu , baritonul Alexandru Aghenie uimea prin impetuozitate artistică, frumusețe strălucitoare a timbrului vocal, bravură scenică venindu-i ca turnată, copleșind auditoriul cu talentul lui de artist „născut nu făcut” . Am scris despre acestea toate cu cîțiva ani în urmă, cînd tînărul artist liric încerca timid începuturile unei cariere care astăzi confirmă un talent autentic ieșit din comun, confirmat  pe mari scene ale lumii în producții ale unor regizori de renume internațional, în distribuții de prestigiu, sub baghete ale unor mari șefi de orchestră, cu partituri și roluri de primă mărime . Acestea toate întîmplîndu-se după ce destui ani  a cîntat în corul Operei Brasov. A fost distribuit  într-un tîrziu  în rolul titular din opera Gianni Schicchi… Mă hazardez în a spune că este, probabil, cel mai tînăr bariton căruia i s-au încredințat roluri cu diverse grade de dificultate care se oferă de obicei unor interpreți cu  îndelungată experiență scenică, pe unele teatre de operă de primă mărime din Germania, Ungaria, Italia, Bulgaria. Și de curînd și în România… Renato din Un ballo in Maschera, Dandini din La Cenerentola, Conte di Luna din Il trovatore, Marcello din La Boheme, Enrico din Lucia di Lamermoor. Impunătoarea sa prezență de tînăr artist liric format devreme la școala travaliului nobil și a obstinației pasionate l-a trimis pe scenele lumii, ocazie cu care i s-au propus, printre alte roluri de primă mărime, un Rigoletto și un Scarpia . Nu a acceptat încă din negrabă  și din înțelepciune și eu știu, așa cum i-am presimțit mereu norocul, că-l vom vedea și auzi împlinind-și cariera și prin aceste roluri de anvergură  și mîndrie pentru orice bariton din lume. Dacă ar fi acceptat acum propunerile, ar fi fost cel mai tînăr Rigoletto și cel mai „proaspăt” Scarpia interpretat pe vreo scenă de operă.

Cerul lui Alexandru Aghenie se deschide încă înainte de a depăși vîrsta marilor concursuri muzicale .  Despre aceste competiții este vorba acum, realizări importante cu ocazia cărora tînărul bariton și-a luat zborul spre teatrele de operă  ale lumii.

La început a fost Concursul  Internațional de Canto Eva Marton – Budapesta 2014. Academia Franz Liszt îl inițiase (el continuă an de an), marcă de excelență cu emblema marii soprane de origine maghiară cu o carieră de patruzeci de ani pe scenele lumii. „Patrimoniul cultural este unul de maximă importanță astaza”, a spus la prima ediție a concursului însăși Eva Marton  „dar în același timp trebuie să rămînă în albia lui, ca Dunărea”.  Tînărul bariton român a fost atunci alesul juriului, dintre 77 de participanți din 37 de țări de pe 5 continente, pentru Premiul I. A mai fost onorat, tot atunci, cu încă Patru Premii Speciale pe lîngă Premiul I cucerit: Premiul Orchestrei Simfonice a Ungariei(MAV), Premiul Operei Maghiare de Stat, Premiul Festivalului de Vară din Budapesta  precum și Premiul Concerto Packing pentru trei ani, oferit de platforma online HelloStage creată pentru comunitatea profesională a muzicii clasice.

 

Imediat după acest concurs Alexandru Aghenie a primit, din partea  Muenchner Staatstheater(Gaertnerplatztheater) – Germania (supranumit Volksoper, socotit al doilea ca valoare artistică după Opera de Stat din Muenchen) propunerea de a debuta în rolul Dandini din opera  La Cenerentola de Gioacchino Rossini,a fost invitat de Orchestra Simfonică a Ungariei(MAV) de a intrpreta partitura baritonului din cantata Carmina Burana de Carl Orff, i s-a propus rolul Conte di Luna din opera Il trovatore de Giuseppe Verdi pentru o nouă producție la Opera Maghiară de Stat pentru doi ani consecutiv,  cu Conte di Luna a fost invitat și în producția de la Miskolc, în cadrul Festivalului Internațional de Operă. A urmat Marcello din opera La Boheme de Giaccomo Puccini tot la Opera Maghiară de Stat din Budapesta (2016), apoi Renato din opera Un ballo in maschera de Giuseppe Verdi, în Germania , la Staattstheater din Bremerhaven, apoi din nou Renato, de data asta la Teatrul de Operă și Balet din Sofia (2018).

 

În lunile octombrie și noiembrie din toamna lui 2017 Alexandru Aghenie a participat la două mari concursuri internaționale, pentru artiștii lirici, în Italia. A ieșit din nou învingător. Primul s-a desfășurat la Milano înre 2-5 noiembrie: Concorso internazionale di Canto LiricoAngelor Loforese” unde baritonul nostru a luat Premiul II între  concurenți veniți din toată lumea: Franța, Austria, China, America, Japonia, Rusia,  Grecia, Mongolia si desigur Italia, cu un juriu avîndu-l ca președinte pe însuși maestrul Angelo Loforese (în vîrstă de 97 de ani), cu Nicola Martinucci și Eva Marton printre jurați. Concursul s-a desfășurat în legendara Casa Verdi.

Se poate imagina gradul de dificultate al concursului  care a avut pentru concurenți  șase arii în program, din operele Faust de Charles Gounod, Edgar de Giaccomo Puccini, Il trovatore de Giuseppe Verdi, Un ballo in maschera de Giuseppe Verdi, Zaza de Ruggero Leoncavallo și Evgheni Oneghin de Piotr Ilici Ceaikovski. După ce, în finală, tînarul nostru bariton a interpretat o arie din opera Faust impresionînd juriul în asemenea măsură încît nu i s-a mai cerut să interpreteze a doua arie, în etapa a doua a concursului fiind prezent cu o sugestivă și personală participare cu ariile din operele Edgar (Questo amor vergogna mia) și Il trovatore (aria contelui di Luna). În finala cu orchestra a încîntat juriul și auditoriul cu arii din operele Zaza și Un ballo in maschera. Surpriza a fost momentul cînd, la festivitatea de premiere, juriul i-a cerut să interpreteze aria lui Germont din opera La traviata de Giuseppe Verdi pe care  n-o mai cîntase din facultate. Rezultatul a fost, cu toate acestea, exceptional.

Al doilea concurs  la care a participat  Alexandru Aghenie în toamna lui 2017 a fost Concorso Internazionale per cantanti liriciCitta di Pisa”Omaggio a Titta Ruffo– IX edizione care sa desfășurat între 1416  noiembrie 2017. Concursul a luat naștere odată cu comemorarea a 50 de ani de la moartea faimosului bas-bariton Titta Ruffo cu dorința de a-i celebra personalitatea și în același timp de a scoate la lumină noi talente, tineri cîntăreți de operă de valoare excepțională. Alexandru Aghenie a cucerit Premiul I și Premiul pentru cea mai bună voce de bariton. Cei selecționați pentru finala concursului și-au susținut programul la serata finală în sala Titta Ruffo al Teatrului Verdi.

Susținîndu-și programul cu aplomb și cu o pregătire remarcabilă, baritonul nostru  a interpretat în concurs, în admirația juriului, în prima etapă, arii din Faust de Charles Gounod (ValentinAvant de quitter ces lieux) și Il trovatore de Giuseppe Verdi (Conte di LunaTutto e  deserto), în semfinală  Edgar de Giaccomo Puccini(Questo amor vergogna mia) și Un ballo in maschera de Giuseppe Verdi  (Renato – Alzati, eri tu), iar în etapa finală, fiindcă în concurs erau 4 arii, a repetat ariile din Faust și Un ballo in maschera.

Într-unul din interviurile pe care i le-am luat la debutul carierei, tînărul nostru baritone, glorios astăzi,  mi se confesa: „ Vocile [tinere] de azi nu mai sunt cele din perioada de aur, dar există voci! Problema actuală este că ele ajung prea tîrziu sau nu mai ajung de loc la public. Eu, de exemplu, trimteam în van cv-uri la teatre pentru audiții și chiar cînd reușeam să particip, o făceam în zadar în România, trecînd peste faptul că sărind peste un rol la mine acasă unde cîntam în cor de cinci ani, a trebuit să cîștig cîteva concursuri pentru ca abia după aceea să mi se permită o audiție. Este falsă ideea că publicul decide. Pînă să ajungă la public, adesea  vocile trebuie să treacă „proba” relațiilor, a influențelor și de cele mai multe ori renunță. Totuși nu încetez să sper că se va reuși cu ajutor providențial și uman. Da, cred că vom reuși!”.

Pe Alexandru Agenie l-a ajuns din urmă norocul cu întregul lui alai de lumini. Providențiala întîlnire cu maestrul Vasile Moldoveanu – tenorul nostru cu o carieră neîntreruptă de 11 ani la Opera Matropolitană din New York, munca asiduă uneori pînă la epuizare dar încununată cu mari reușite și în urma marilor concursuri internaționale din Ungaria și Italia pe care le-a cîștigat cu brio, fac din el un artist liric pe care și-l dispute astăzi mari teatre de operă din lume. Pe cînd o carieră asemănătoare pe scenele teatrelor de operă „de acasă” (cum îi place lui să spună)?

Revista indexata EBSCO