Jun 4, 2018

Posted by in Actualitatea literara

Emanuela ILIE – Bătălia lor. Un altfel de eroism

 

Nu numai pentru istoricii de formaţie, ci şi pentru reprezentanţii altor cîmpuri de investigaţie academică & culturală (de la filologi şi sociologi pînă la, să spunem, specialiştii în mai noile gender studies), cel mai recent volum publicat de Alin Ciupală, Bătălia lor: Femeile din România în primul război mondial (Editura Polirom, Iaşi, 2017), constituie o surpriză mai mult decît plăcută. Continuare evidentă a unui proiect ambiţios şi temerar, manifestat editorial cu mai bine de un deceniu în urmă (prin Femeia în societatea romȃnească a secolului al XIX-lea. Între public şi privat – 2003 şi Despre femei şi istoria lor în România – 2004), cartea ilustrează implicarea curajoasă a femeilor în primul război mondial – şi, odată cu aceasta, o etapă definitorie într-un proces lung şi anevoios, şi anume cel de emancipare a femeii – dar ca resort al unui mecanism cu miză etnoidentitară mult mai largă, anunţat în debutul primului capitol, Războiul cel mare văzut de femei. Căci, ne asigură aici Alin Ciupală, „aşa cum războiul nu a fost făcut doar de bărbaţi, şi scrierile despre acest fenomen ar trebui să ia în considerare rolul femeilor din societăţile angrenate în această bătălie ideologică, politică, culturală, economică, socială, propagandistică şi militară. Pînă la urmă, femeile în război constituie o posibilă perspectivă – neglijată deocamdată – pentru a înţelege mai bine un trecut constant revalorizat pînă astăzi. Războiul a fost unul singur, însă perspectivele asupra lui sînt sau ar trebui să fie multiple.”

În numele acestei polivalenţe/ polifonii necesare, autorul aduce în discuţie şi analizează pertinent cele mai variate probe, de la discursul de emancipare reflectat în publicistica vremii (pomenită spre exemplu în capitolul de uvertură deja citat,  Războiul cel mare văzut de femei) sau în manifestările subsecvente unei relaţii definitorii (capitolul Dragoste, sexualitate, erotism) pînă la implicarea concretă în conflict a unor tipuri definitorii de feminitate (capitolele Luptătoarele, Regina şi Eroina). Fără excepţie, toate aceste secvenţe sînt documentate minuţios, cercetătorul avînd grijă ca, pe lîngă analizele şi sintezele istoriografice de strictă actualitate, să citeze şi alte surse, descoperite în diferite arhive, periodice variate din epocă (unele orientate în funcţie de criterii generice ori socio-profesionale, precum „Unirea femeilor române”, 1914-1916 sau „Anuarul ofiţerilor şi drapelelor Armatei Române cărora li s-a conferit Ordinul Mihai Viteazul”, 1920) ş.a.m.d. Dar dreptul de cetate pare acordat paginilor – în marea lor majoritate, absolut înduioşătoare – de memorii, jurnale sau corespondenţă din epocă: Însemnări din timpul ocupaţiei germane (1916-1919) de Pia Alimănişteanu, Jurnalul de război şi Memoriile redescoperite ale Reginei Maria, Femee soldat de Jeana col. Fodoreanu, Jurnalul unei surori de caritate, 1916-1918 de Ecaterina Fulmen (Raicoviceanu), Jurnal de prinţesă (1916-1918) de Nadeja Ştirbey, De pe o zi pe alta. Carnet intim (1913-1918) de Arabella Yarka, plus numeroase alte texte confesive savuroase, graţie cărora cititorul poate lua cu adevărat pulsul animei agitate de flagelul care i-a zguduit din temelii, odată cu universul întreg, şi lumea interioară, oferindu-i în acelaşi timp prilejul să dovedească un altfel de eroism – unul nu mai puţin autentic, însă. Căci nu altceva arată, între altele, substanţiala operă de caritate, implicarea pe frontul sanitar, participarea activă la proteste şi manifestaţii sau chiar ajutorul concret dat combatanţilor în situaţii-limită (v., spre exemplu, cele cîteva cazuri excepţionale prezentate în Luptătoarele: croitoresele de la Odobeşti, Sanda lui Timotei, Mărioara, Despina, Smărăndiţa, Maria Manciulea).

La finele cercetării sale recuperatoare, Alin Ciupală poate să conchidă, fără să ezite, în privinţa faptului că „Femeile din România au participat la efortul de război, înţeles ca mijloc de realizare a proiectului naţional român în forma sa supremă, România Mare. Rolul catalizator al implicării elitei feminine, prin doamnele şi domnişoarele din aristocraţia sau burghezia înstărită, era completat de acela al femeilor de rînd care proveneau din burghezia mică şi mijlocie sau din mediile ţărăneşti. Într-un fel sau altul, scindate pe criterii sociale sau religioase, antantiste sau germanofile, femeile au fost şi ele acolo în anii de război. O regăsim şi pe regina Maria, cu contribuţia sa caritabilă, medicală sau politică.” Din fericire, însă, în Bătălia lor vibrează nu numai vocea plină a regalităţii în variantă feminină, ci şi, ca să dăm doar două exemple elocvente, ordinele decise atribuite Ecaterinei Teodoroiu ori şoaptele mîngîietoare ale surorilor de caritate…

Revista indexata EBSCO