May 23, 2018

Posted by in Varia

Ioana COSTA – Scrisori

 

Toţi oamenii scriu scrisori (excepţiile sînt greu de imaginat). Unii le păstrează, chiar le arhivează, punîndu-le alături de cele primite. Scriitorii îşi compun scrisorile ieşind arareori din deprinderea de a se adresa unui public în sensul complet al termenului, cuprinzînd persoane necunoscute lor, din prezent şi viitor. Stilul propriu coexistă cu un model literar, uneori explicit.

De la Petrarca ne-au rămas aproape cinci sute de scrisori, în limba latină, grupate în Epistolae familiares (24 de volume) şi cele de bătrîneţe, Seniles (18 volume), acoperind mai bine de două decenii, ultimele din viaţa lui. În 1345, el descoperise un manuscris cu scrisorile lui Cicero către Atticus, Brutus şi fratele său, Quintus. Familiarizat cu epistolele morale ale lui Seneca (texte care adoptă cu eleganţă tiparul epistolografic, fiind însă în mod vădit compoziţii literare adresate nu doar lui Lucilius, ci şi unui public nelimitat de spaţiu şi timp), Petrarca a resimţit din plin impactul scrisorile ciceroniene, vii, reale, chiar dacă şi ele se deschideau unor ochi străini. Cicero vorbeşte din cînd în cînd despre arhiva sa epistolară, unde aduna, în ordine, copiile propriilor sale scrisori şi ale celor primite. Orgoliul auctorial îl împingea să le conserve, sub pretextul (parţial veridic) al revizitării dialogului şi al stîmpărării pe această cale a dorului de prieteni, atunci cînd îi lipseau veştile proaspete. Colecţia Epistulae ad familiares, publicată de Marcus Tullius Tiro la puţin timp după moartea lui Cicero, este explicit modelul acelor Epistolae familiares petrarchiste, scrise familiariter de rebus familiaribus („într-o manieră familiară, despre chestiuni familiare”). Petrarca şi-a îngrijit cu minuţiozitate epistolarul, lăsînd posterităţii urmele etapelor (inclusiv transcriptiones in ordine) care au precedat forma finală, ne varietur, în care dorea să fie citit. Copiate de el însuşi sau de prietenul lui veronez, Gasparo Squaro Broaspini, ori de tînărul ravenat Giovanni Malpaghini, scrisorile nu pot fi publicate în prezent decît cu o fină abordare editorială, menită să apropie cititorul modern de dorinţa ultimă a lui Petrarca.

Scrisul lui, ca realitate fizică a caligrafiei, ne este familiar: adversar al ductusului gotic, Petrarca a furnizat, peste timp, caracterele elegante folosite pentru textele latine şi italiene create în tipografia lui Aldus Manutius, în colaborare cu Francesco Griffo da Bologna.

Revista indexata EBSCO