May 23, 2018

Posted by in Varia

Lucian VASILIU – Corespondenţă inedită. Epistole către Corneliu Ştefanache (I)

Poate nu greșim, susţinând că, în anii grei de după devastatorul război, în condiţii dificile, presa noastră culturală a încercat să menţină un relativ echilibru al valorilor, în formula enunţată de pașoptiștii „Daciei literare”, de junimiștii „Convorbirilor literare”, de interbelicii „Vieţii Românești”.

Între remarcabilii editori de presă culturală, în cap de listă avându-l pe George Ivașcu, îl situez, personal, și pe Corneliu ȘTEFANACHE (n. 23 august 1934, Panciu, Vrancea – d. 12 ianuarie 2009, Iași). Romancierul a fost devotat revistei „Cronica” (redactor șef adjunct între anii 1965/ 1966-1970), ulterior reluatului proiect junimist „Convorbiri literare” (redactor șef între anii 1971/ 1972-1975), redacţie în care a însumat spirite critice remarcabile, precum tinerii de atunci Daniel Dimitriu, Val Condurache, George Pruteanu, Mircea Iorgulescu, Alexandru Călinescu, Ioan Holban, Mihai Dinu Gheorghiu, Constantin Pricop, Alexandru Dobrescu…

Epistolele către Corneliu Ștefanache vor fi publicate într-un volum compact la editura „Junimea”, în colecţia „Manuscriptum” (redactor, Viorel Dumitrașcu).

Mulţumim fiicei scriitorului, doamnei Irina Guihard Ștefanache (stabilită în Franţa), pentru generozitatea de a ne fi pus la dispoziţie arhiva tatălui ei, graţie căreia deceniile 1960/1970 vor dobândi mai multă consistenţă documentară în istoria noastră culturală relativ recentă.

(Seria va continua)

 

Stimate domnule Ștefanache,

 

Îţi trimit fotografiile și îţi mulţumesc anticipat pentru numărul „Convorbiri” pe care îl proiectezi pentru aniversarea mea. În ce privește publicarea unui fragment sau alt material inedit al meu, cred că e bine să facem acest lucru ulterior. În numărul acela prea mulţi ochi ar sta pe el și chiar de-ar fi genial i-ar găsi cusururi…

 

Al dumitale,

Marin Preda

 

P.S. Te rog să-mi returnezi urgent fotografiile, deoarece am mare nevoie de ele, pentru B.P.T. (poza portret), dar și celelalte…

București 1 iulie 1972

 

Notă: Pe plic – Cartea Românească/ Editura Uniunii Scriitorilor

din R.S. România

             Str. Nuferilor Nr. 41

            – Redacţia revistei „Convorbiri literare” / tov. Corneliu Ștefanache

                                     Palatul Culturii nr. 1, Iași

 

*

*     *

 

 

Stimate domnule C. Ştefanache,

3 oct. 1972

 

Am avut toată bunăvoinţa să mă bucur pentru poeziile apărute, în sfârşit! Dar se pare că surprizele fericite ar fi fade dacă nu ar fi servite cu hapul de rigoare. Una din poezii – „Uneori” – nu mai are final. La mine suna aşa: „trec printre lucruri măsurând distanţa ⁄ cu blândul sunet ⁄ al înstrăinării”. E vorba, deci, de cele două versuri subliniate mai sus care nu mai apar în varianta apărută în „Convorbiri Lit.” În schimb, cel care şi-a permis – era să zic măgărie – a avut grijă să pună cele trei puncte de suspensie care, iarăşi, la mine nu figurau. Deci, tăietura a fost marcată şi în felul acesta. Îmi pare rău pentru această colaborare întârziată şi cenzurată de redacţie. Nu ştiu cum naiba se întâmplă, dar colaborările mele cu Iaşul au, totdeauna, un sfârşit nefast. Dacă aş şti că şi articolului îi este dat să apară ciuntit de cine ştie cine, aş spune de acum, mulţumesc, nu. Aş vrea să cercetaţi totuşi, cine şi-a permis să-mi masacreze poezia şi când ne vom mai vedea prin Bucureşti, să-mi comunicaţi şi mie. În loc de erată publicată, măcar o informaţie.

Mulţumesc

Florenţa Albu

 

 

*

*        *

 

 

 

Stimate Domnule Ştefanache,

Bucureşti, 30 septembrie 1972

 

La amabila dumitale invitaţie de acum câteva zile, aşa cum am promis, trimit aceste patru poezii. Ele fac parte din viitorul meu volum liric, „Viaţa particulară”, din care am mai publicat versuri în „Luceafărul” şi „Săptămâna”. Cum nu mi s-a întâmplat niciodată ca poeziile mele să întâmpine dificultăţi extrinsece lor, aşa cum se întâmplă uneori cu textele mele critice, cred că şi de data aceasta nu veţi avea vreo problemă în legătură cu ele.

Trimit alăturat şi „Moartea unui contabil” – care, ce e drept, a întâmpinat dificultăţi editoriale, al căror ecou a ajuns anul trecut în presă, dar numai din cauză că versurile mele au fost socotite de respectabilii lor opozanţi, drept proaste pur şi simplu.

Cu cele mai calde salutări şi mulţumiri.

  1. Negoiţescu

 

*

*        *

 

Bucureşti 10.III.1975

Dragă Corneliu

 

Mulţumiri pentru scrisoare. După o absenţă de două luni, redevin iarăşi bucureştean. Străinătatea mea a fost de data aceasta Piatra Neamţ, unde am muncit ca un câine pentru spectacolul cu „Matca”. Cei care l-au văzut spun că nu-i rău – Pentru mine a însemnat, oricum, o experienţă nouă şi un act de voinţă (de a nu scrie şi de-a învăţa meseria de regizor). Am vrut să demonstrez şi că piesele mele sunt dramatice şi se ţin pe scenă. (Dacă teatrul va veni în turneu la Iaşi, te-aș ruga să-ţi bagi capul în sală.

Mi-a plăcut cartea lui Fănică (Ștefan Oprea – n.n.) şi voi scrie despre ea, cât de repede pot. Îţi voi trimite de asemeni şi un grupaj de versuri.

Cele bune, cu prietenie,

Marin Sorescu

 

P.S. Coroiu (Constantin – n.n.) de la radio mi-a luat un interviu pentru voi.

Aş dori să-l văd dactilografiat, roagă-l să mi-l trimită.

Mă gândesc la propunerea ta de a lua o rubrică fixă. Cred că da.

 

 

Notă: epistolă păstrată fără plic…

Revista indexata EBSCO