May 23, 2018

Posted by in Varia

Traian GRIGORESCU – Însemnări din războiul întregirii (VI)

Prezentare şi editare Traian D. Lazăr

Publicăm ultima parte din însemnările lui Traian E. Grigorescu referitoare la perioada prizonieratului în Bulgaria. Textul oferă informaţii asupra modului în care erau trataţi ofiţerii prizonieri. La 1 mai 1917, prizonierii au redactat un „Memoriu asupra captivităţii ofiţerilor români prizonieri de război în Bulgaria care actualmente se găsesc în lagărul de la Haskovo”. Textul original este în limba franceză. Traducerea  este realizată de prof. Vasile Moga de la Colegiul Naţional „Ion Luca Caragiale Ploieşti, căruia îi reînnoim mulţumirile noastre.

Acest memoriu a fost înmînat comisiei internaţionale de Cruce Roşie şi ilustrează convingător diferenţa dintre prevederile Convenţiei de la Haga-1907 privind modul în care trebuiau trataţi prizonierii de război şi practicile Bulgariei în domeniu.

 

4 mai 1917. Aflat că colonelul (Atanasie, n.n.) Grigorescu a venit aici, la spital.

5 mai 1917. Ni s-au distribuit 88 lei de la Crucea Roşie. Am semnat statele pentru trei luni dinainte.

7 mai 1917. Slujbă religioasă (ziua slăbănogului). Predică căpitanul Cartianu contra jocului de cărţi, gimnastică suedeză.

8 mai 1917. Am mers la colonelul Grigorescu la spital. Mîncat în oraş.

12 mai 1917. Greva cantinei. Început a se da ceai, cînd nu e carne.

14 mai 1917. Concurs oină. Revistă. Încetat greva cantinei.

15 mai. Ne-am fotografiat. În fiecare sărbătoare serviciu religios.

21 mai. Serbare sportivă. Primit solda pe trei luni. Concert. Pariuri la curse.

25 mai. Ofiţerii, am dat învăţătoarelor românce, 513 lei.

26 mai. Mers la colonelul Grigorescu. Cumpărat pălării de pai.

28 mai. Serbare sportivă. Revista „Să vie sus”. Concert.

29 mai. Ieşirea a 16 ofiţeri în oraş. Am primit o carte poştală din Rusciuk cu anunţ că primesc 100 lei. Început conferinţele „Armata şi şcoala”.

31 mai. Mers la dentist.

3 iunie. Mers la dentist.

4 iunie. Slujbă religioasă. Revistă, concert. Au venit învăţătoarele românce.

5 iunie. Mers la dentist.

7, 8 iunie. Percheziţia comandantului garnizoanei, personal.

11 iunie. Serviciu religios. Revista „Să vorbească Şeful”. Venit şi medicul locotenent austriac Brauer.

21 iunie. Primit cinci pachete de la Berna. S-a interzis a se mai cumpăra zarzavat pentru îmbunătăţirea hranei şi a se mai face foc.

25 iunie. Serbare sportivă.

28 iunie. Primit solda pe luna mai.

29 iunie. Conflictul dintre căpitanii Apostolescu şi Chabert[1].

1 iulie. Seara a venit porucicul în baracă şi a chemat pe căpitanii Grigorescu, Cartian, Apostolescu, Georgescu şi Ionescu Lupu cu toate bagajele. Ne-am luat rămas bun de la camarazi. Am fost trecuţi la închisoare, cu cea mai severă supraveghere.

5 iulie. Ziua colonelului  (Atanasie, n.n.) Grigorescu. Am rugat pe ceilalţi camarazi să se ducă. Eu nu pot, sînt în închisoare. Au închis şi pe căpitanul rus Abacudov Petrovici, aviator, pentru că a vorbit cu noi la privată.

11 iulie. Mers la baie în oraş. Întors iar la închisoare.

20 iulie. Dat drumul de la închisoare. Mi s-a spus motivul închiderii: instigăm pe camarazi la a se bate în duel, ceea ce nu-i voie aici; persecutăm pe cei care-i considerăm bulgarofili. Noi sîntem intelectuali de care ascultă ceilalţi. Să nu credem că căpitanul Chabert ne-ar fi spus ceva!!!

22 iulie. Primit fotografia scumpilor mei[2]. Emoţie nemăsurată, cu tot felul de amintiri. Pe Puişor abia îl recunosc. Are ceva dulce şi cochet în ea. Dăcică are uitătura lui cruntă cu ceva adorabil. Scumpul meu Puişor are figura bunătăţii la care eu mă închin şi de care nu mai vorbesc, căci mă doare.

26 iulie. Primit cinci pachete Berna.

27 iulie. Mers la colonelul Grigorescu. A plîns la primirea scrisorilor de acasă.

3 august. Luat solda pe august.

8 august. Plecat trei ofiţeri (fugiţi).

14 august. Primit două scrisori.

20-23 august. Costache Apostolescu şi Jan Dumitriu la infirmerie.

3 septembrie. Venit colonelul Nicolicescu[3] şi intrat în infirmerie.

10 septembrie. Aduşi ofiţerii fugiţi: Melt, Prezbitera şi Mihail.

7 octombrie. A murit colonelul Grigorescu la ora 2,5 p.m. (sîmbătă). Am stat toată ziua şi am aşteptat pe porucic pentru a ne duce la spital. Nu ne-a dat voie.

8 octombrie. Înmormîntarea (colonelului Grigorescu).

18 octombrie. Parastasul colonelului Grigorescu.

29 octombrie. S-au făcut paturi comune în etajul de jos al barăcii.

2 noiembrie. Am primit 39 lei.

8 noiembrie. Am primit două lădiţe de acasă, cu alimente. Făcut injecţia antitifică.

13 noiembrie. Primit scrisoare de la Bucureşti. S-a dat a şaptea reprezentaţie în teatrul nostru cu comedia „Meteahna domnului căpitan”. Perfect reuşită.

15 noiembrie. Făcut a doua injecţie antitifică.

16 noiembrie. Primit patru cărţi poştale, din iulie şi august, de la puişorul meu.

18 noiembrie. Primit anunţ de la Berna, că mi se vor expedia opt pachete alimente din ordinul cuiva din Runfelden.

21 noiembrie. A nins noaptea şi azi este alb peste tot şi frig. S-au dat soldele pe noiembrie.

*********

Iar de m-a plîns cîte-o bătrînă

Şi i-a rugat umilă,

Ei au tîrît-o prin ţărînă,

S-o vindece de milă.

De-i văd ieşind la vreo răscruce,

Cu arma lor pe umăr,

Eu, fără vrere-mi fac o cruce

Şi zilele-mi le număr.

Şi cum să nu le număr oare,

Cînd ei, ca şi păgînii,

Cînd nu au oameni să-i omoare

Îşi tot omoară cîinii.

În glas au răgetul hienei,

În ochi au doar furtună

Şi-ntreagă patima Gheenei,

În pieptul lor s-adună.

O, m-a făcut ades barbarul,

Să-i mut în piept ciobota

Şi-ades credeam că sînt tîlharul,

Pe muntele Golgota.

Aşa mi-a fost întreg calvarul

Şi Doamne! Cine ştie

De-i scris ca pînă-n fund paharul,

Să mi-l pot bea-n robie.

De-o fi să cad a morţii pradă,

De m-or mînca vrăjmaşii,

Povestea mea o las s-o vadă

Nepoţii şi urmaşii.

Le-o las, ca pe de rost s-o ştie

Şi vreau, eu, „Tata-moşu”,

Pe carne de mongol să scrie,

Cu fierul ars şi roşu.

 

*********

1 mai 1917

Memoriu asupra captivităţii ofiţerilor români prizonieri de război în Bulgaria care actualmente se găsesc în lagărul de la Haskovo

Subsemnaţii, în numele ofiţerilor români prizonieri de război care se găsesc actualmente în lagărul de la Haskovo, au onoarea de a aduce respectuos la cunoştinţa Comitetului Internaţional al Crucii Roşii, secţia Prizonieri de război, cele ce urmează:

În curînd se fac opt luni de cînd sîntem prizonieri, iar mizeriile la care am fost supuşi, suferinţele pe care am fost obligaţi să le suportăm au fost atît de atroce încît ne-ar fi extrem de greu  să le mai simţim încă o dată consecinţele sfîşietoare dacă ar trebui să le mai retrăim pe toate fie şi numai în amintire.

De aceea ne vom limita să menţionăm doar cu titlu de exemplu cîteva momente din captivitatea noastră – şi nu este cîtuşi de puţin vorba de cele mai greu de povestit, pentru a menaja cît de cît urechea civilizată a celui care ascultă sau citeşte înşiruirea lor.

  1. a) Pe 24 august 1916, Comandantul Darvescu Jean a refuzat să le dea ceasul celor din gloata care înconjura convoiul, insultînd şi lovind ofiţerii, drept pentru care este asasinat în plină zi cu lovituri de baionetă chiar de soldaţii din escortă.
  2. b) În timpul nopţii 18-19 octombrie 1916, 250 de ofiţeri au fost jefuiţi de escorta sub protecţia căreia fuseseră puşi. Mai ales după acest jaf, lipsa de bani s-a făcut simţită pentru că ne fusese luată singura posibilitate de a ne mai uşura pe-aici pe-colo mizeria.
  3. c) 24-29 noiembrie 1916, pentru că la Ustovo (Tracia) ofiţerii au refuzat să lucreze ca simpli muncitori terasieri, ei au fost întemniţaţi sub o severă supraveghere şi supuşi torturii inaniţiei prin interdicţia absolută de a primi pîine, apă şi orice fel de hrană.
  4. d) 29 noiembrie 1916. Pentru acelaşi motiv, ofiţerii ajunşi la capătul puterilor din cauza inaniţiei sînt bătuţi îngrozitor cu vergile la pielea goală în piaţa publică, în strigătele de compasiune ale populaţiei civile.
  5. e) Locotenentul Stoicicov nu-şi face scrupule în a-şi însuşi cu forţa un crucifix din argint care-i servea preotului român Florescu, prizonier de război, să săvîrşească sfînta liturghie.
  6. f) 26-27 decembrie. În timpul marşului de la Ustovo la Kardjali, ofiţerii sînt loviţi cu patul puştii pentru că au refuzat să ducă bagajele soldaţilor.
  7. g) 25 august 1917. Cel mai bătrîn căpitan şi zece alţi ofiţeri, în numele tuturor ofiţerilor, au îndrăznit să-l roage pe comandantul garnizoanei să ni se prepare cel puţin o supă pe zi, ceea ce le-a atras zece zile de arest.

Să ne oprim aici; a mai aminti şi alte suferinţe ar însemna să facem să sîngereze cu prea multă cruzime atît demnitatea noastră – singurul privilegiu pe care l-am putut păstra – cît şi puţinul respect de sine pe care aceste nenorociri nu ni l-au putut răpi.

Iată aşadar că în curînd se împlinesc opt luni de cînd sîntem prizonieri aici şi în tot acest răstimp niciun reprezentant neutru n-a venit să ne vadă. Iar situaţia noastră devine din ce în ce mai rea.

Hrana, care încă de la bun început nu numai că nu este suficientă cantitativ şi abia dacă poate fi mîncată din punct de vedere calitativ, începînd cu luna aprilie a devenit un mijloc de permanentă tortură: orice masă este suprimată, iar în ceea ce priveşte pîinea, nu primim decît o jumătate de raţie, dar nici de aceasta nu sîntem siguri că se va distribui în fiecare zi.

Trăim aici într-o extremă penurie de apă. Aşa încît cele mai elementare exigenţe de igienă devin aproape imposibil de respectat. Lipsa banilor şi a mijloacelor de a ni-i procura prin intermediul familiilor noastre – corespondenţa noastră rămîne mereu fără răspuns – ne pune în imposibilitatea de a ne procura săpunul necesar spălării lenjeriei, deoarece drept soldă n-am primit, după şapte luni de captivitate, decît vreo treizeci de franci. Pînă la sfîrşitul iernii am dormit pe jos, în timpul marşurilor sub cerul liber sau în case abandonate, fără uşi şi fără acoperiş. Iarna, mai ales în timpul nopţii, tremuram de frig şi băteam pasul pe loc ca să nu îngheţăm într-o baracă al cărei acoperiş lăsa să pătrundă zăpada care acoperea jumătate din podea. Funestele consecinţe ale acestui regim nu s-au lăsat aşteptate: mai mulţi dintre camarazii noştri  s-au îmbolnăvit, iar doi au şi murit după lungi zile de suferinţă.

Aceste circumstanţe par să ne arate că soluţia cea mai bună pentru noi, prizonierii, ar fi o resemnare mută.

Dacă totuşi ne decidem să vorbim, prin simplul fapt că atragem atenţia asupra cîtorva dintre nenorocirile noastre, este pentru a ne îndeplini o tristă datorie: aceea de a face să fie mai completă lista nedreptăţilor strigătoare la cer care au fost comise în timpul actualului război, iar pagina pe care istoria le înscrie pe toate acestea să fie şi mai neagră.

Observaţia sergentului major bulgar, care ducea pe maiorul Kiliman la Club (de la locul unde se parlamentase, 700 metri de Şeremet) că ofiţerii bulgari araseră ca ţărani în jurul tranşeelor noastre cu porumb, unde le trebuiau să fie mascaţi şi dughie sau altceva pe unde trebuia să se indice alte treceri.

L’echo de Bulgarie

15 Septembrie 1917

17 Septembrie 1917

1 Septembrie 1917

Gloriosul Regiment 1 Sofia a cucerit singur întregul şanţ al fortului 8 către ora 12.30 sub cel mai violent foc de baraj; regimentul a reuşit să treacă de reţeaua de sîrmă ghimpată şi în curînd a cucerit întreg fortul.

……………

Costof Nicola

 

Notă. Redau textul memoriului original în limba franceză pentru eventualitatea că vreţi să-l reproduceţi ori vreţi să verificaţi calitatea traducerii. Precizez că prof Vasile Moga este traducător calificat şi a tradus 2 cărţi publicate la editura Polirom.

 

 

 

1 mai 1917 Haskovo

Memoire sur la captivite des officiers roumains prisonniers de guerre en Bulgarie et se trouvant actuellement au camp de Haskovo.

Les sousignes au nom des officiers roumains prisonniers de guerre se trouvant actuellement au camp de Haskovo, ont l’honneur de sommettre respectueusement à la connaissance du Comite international de la Croix Rouge Section des prisonniers de guerre ce gen suit:

Depuis bientôt huit mois que ns. sommes prisonniers, les misères qu’on nous a inflegées et les souffrances qu’on ns. a fait subir ont éte si atroces qu il ns. serait extrêmement difficile d’ eu ressentir encore le déchirant effet en les ressuscitant toutes dans la pensée.

Aussi ns. bomerons ns. à mentioner à titre d’exemple aques moments de notre captivité – et ce ne sont certes pas les plus penibles à racouter qui ménagent un peu l’oreille civilisée de celui qui en ecoute ou en lit le recit.

a)Le 24 Août 1916 Le commandant Darvescu Jean ayant refusé sa montre à la cohne qui entourait en insultant et en frappant les officiers, est assassiné en plein jour à coups de bayonnette par les soldats mêmes de l’escorte.

b)Pendant la nuit de 18-19 Octobre 1916, 250 officiers sont pillés par l’escorte sans la sauvegarde de la quellè on les avait niès. C’est surtout après ce pellage, que le manque d’argent, s’est fait sentir, ce que nous a oté la seule possibilité d’amoindrir par ci par la notre misère.

c)24-29 Novembre 1916 les officiers ayant refuse à Ustovo (Trace) nu travail de simples terrassiers sont en prisonnes sous une sévère surveillance soumis à la torture de l’inanition, par la défense absolue du pain de l’eau et de tout nourriture.

d)29 Novembre 1916.  Pour le même motif les officiers tout défaillants d’inanition sont  hovillenment bâtonnes au nu en pleine place publique, aux cris de compassion de la population civile.

  1. e) Le lieutenant Stoitchicoff ne se fait pas de scrupule de semparer de force d’une croix en argent qui servait au prêtre roumain, prisonnier de guerre Florescu pour le service divin.

f)26-27 Décembre. Pendant la marche de Ustovo à Kardjali, les officiers sont frappés à  coups de crosse pour avoir refusé de porter les bagages des soldats.

g)25 Août 1917. Le plus ancienne capitaine et dix autre officiers auant ose (se) prier au nom de tous les officiers, le commandant  de garnison de ns. favoir préparer au moin une soupe par jour, ça leur vant dix jours d’arrêts.

Terons-ns que ici; rappeler plus d’une de nos souffrances, ce serait faire saigner trop cruellement et notre dignité – le seul privilège que ns. avons pu garder – et le peu de respect pour ns. même , que le malheur n’a pu ns. arracher.

Voilà donc bientôt huit mois que ns. sommes prisonniers ici pendant lesquels aucun représentant neutre n’est retur (retirer) ns. voir. Notre condition ne fait qui empirer .

Le nourriture dès le commencement, loin d’être suffisante, comme quantité et à peine mangeable quant à sa qualité, est devenue à partir du mois d’Avril un moyen de perpétuelle torture: tout repas est supprime et quant au pain ou rien recort qu’une demi-ratio et encore on n’est pas sûr de l’avoir chaque pur.

Ici ns. vivons dans une extrême pénurie d’eau. Aussi les moindre exigence de l’hygiène sont elle presque impossible à remplir. Fante d’argent et de moyens    de ns. Eu procurer par nos familles – notre correspondance n’a pas de réponse – ns. ne pouvons pas seulement avoir le savon nécessaire au blanchissage du linge tar (iar)pour solde ns. si avons reçu qu’une trentaine de francs au bout de sept mois de captivité. Jusqu’à la fin de l’hiver ns. avons couche à la belle étoile ou dans des maisons abandonnées sans portes ni toits. En hiver surtout pendant la nuit ou grelottait et on battait la seuielle transi par le froid, dans une baraque dont le toit laissait pénétrer la neige a pri en convrait toute une mortie du plancher. Les funestes conséquences de ce régime ne se firent attendre: plusieurs de nos camarades en tombèrent malades et deux succombèrent âpres nous  jours de souffrance.

Ses circonstances semblent ne indigner (indiquer) que le plus sage parsi (parti) à prendre pour ns autres prisonniers serait une muette résignation.

Se pourtant ns. décidons à parler, c’est pour accompli… am triste devoir celui de rendre rien qu’en indequant quesnus  de nos malheurs, plus complète la liste des iniquités criantes, qui ont été commises durant la guerre actuelle et plus noire la page, ou l’histoire l’aura inscrite.

——–

Observaţia sergentului major bulgar, care ducea pe maiorul Kiliman la Club (de la locul unde se parlamentase 700 metri de Şeremet) că ofiţerii bulgari araseră ca ţărani în jurul tranşeelor noastre cu porumb, unde le trebuiau să fie mascaţi şi dughie sau altceva pe unde trebuia să se indice alte treceri.

L’echo de Bulgarie

15 Septembre 1917

17 Septembre 1017

1 Septembre 1917

Le glorieux 1er régiment de Sofia enleva à seu tour le fossé du fort 8, vers midi et demi sous le plus violent feu de barrage; il réussit franchir les lignes de fil de fer et s’empara bientôt du fort lui même.

……………

Costof Nicola

 

[1] După război, Chabert a fost ales în Adunarea deputaţilor

[2] Convenţia de la Haga prevedea constituirea în statele beligerante, încă de la începutul ostilităţilor, şi la nevoie în statele neutre,  a unui birou de informaţiuni pentru prizonieri. Acest birou e însărcinat să răspundă la toate întrebările care îl privesc referitor la prizonieri: internări, puneri în libertate, evadări, etc. şi ţine la zi o fişă pentru fiecare prizonier. Biroul de informaţiuni se bucură de scutirea taxelor poştale. Darurile şi ajutoarele în natură trimise prizonierilor erau şi ele scutite de orice taxe poştale. MO nr 112 din 19 august/1 septembrie 1916.

[3] Pentru faptele sale de arme în lupta de la Turtucaia, col. Nicolicescu a fost decorat cu Ordinul Mihai Viteazul clasa a III-a

Revista indexata EBSCO