Apr 27, 2018

Posted by in MOZAIC

Bogdan Mihai DASCĂLU – File dintr-un (prea lung) memorial al editării Jurnalului maiorescian

 

  1. Maiorescu faţă cu Gherea

Despre polemica celor doi critici, care au marcat, fiecare în felul său, o epocă a literaturii, dar şi a vieţii noastre publice s-au scris nenumărate cărţi şi studii, care îi dădea dreptate, pe rînd, cînd unuia, cînd celuilalt. O încheiere poate mai înţeleaptă a disputei a venit din partea unui mare contemporan al lor, aşa cum a avut bunăvoinţa să noteze I.E. Torouţiu: „polemica artă pentru artă sau artă cu tendinţă, terminată prin concludent-causticul răspuns al lui Caragiale: artă cu talent”.[1]

Descifrînd şi, apoi, recitind textul Jurnalului, am dat peste cîteva însemnări în care era evocat şi Gherea.

Prima dintre acestea este datată sîmbătă 12/24 ianuarie 91 şi este o prezentare neutru-binevoitoare şi în treacăt a acestuia:

„La 4° 40 din Bucureşti, cu Anicutza şi Gaullieur cu nevastă-sa, la Sinaia, unde sosiţi pe o lună încîntătoare, la 8½ seara. La gara Ploieşti, le-am prezentat pe „restauratorul” Gherea, poveste cu scăparea lui din Sibiria. Sinaia iluminată cu lampe pe stradă. Enorm de multă zăpadă.”

Surpriza, căci eu cel puţin aşa o percep, vine spre sfîrşitul aceluiaşi an:

Duminică 10 ianuarie/29 decembrie 91. Neapol. Furtună, vînt rece, ploaie, mare agitată de se văd de aici talazurile în spumă ţîşnind deasupra caselor. Tot scriu cîte 2 ore  la NEPLĂCUTUL articol contra Gherea”.[2]

Jurnalul dezvăluie aici ceea ce tăiosul articol ascunde: o anume reţinere de a ridica sabia contre unui om pe care îl şi ajutase cîndva în chestiunea obţinerii cetăţeniei române şi pe care îl  preţuia în felul lui. De altfel, şi distanţa în ani la care se poartă disputa indică aceeaşi atitudine din partea ambilor combatanţi.

Închei această notă cu un fragment dintr-o scrisoare adresată din Bad Kissingen lui I. Al. Brătescu-Voineşti la 4/16 iulie 1896: „La Ploieşti n-ai trebuinţă să te cobori din vagon (mai ales că se cam fură bagajele acolo în absenţa călătorilor la restaurant): a introdus Gherea inovaţia că vine un băieţel (pe şapcă stă scris cu litere roşii restaurant) pe dinaintea vagoanelor cu un coş curat plin cu excelente sandvişuri cu şuncă şi petits pîtés, îţi aduce la comandă şi un pahar cu bere. Pentru aceasta e mai bun Gherea decît pentru literatură.”[3]

Mica şicană cu care îşi încheie Maiorescu textul publicitar nu schimbă cu nimic substanţa relaţiei umane dintre cei doi. Totuşi, să nu neglijăm că ea vine în anul 1896, cînd tocmai apăruse replica, şi ea întîrziată, a lui Gherea![4]

  1. Lovinescu, în masiva scriere dedicată criticului, rămîne la părerea că „polemica lui cu Gherea a constituit unul din momentele cele mai pasionale ale controverselor noastre literare”.[5] Şi are dreptate. Cu precizarea, decurgînd din cele de mai sus, că pasionalul are aici şi o componentă sentimentală.

Asemenea dezvăluiri, prilejuite de o lectură adecvată a Jurnalului, pot să însufleţească o materie ce părea definitiv îngheţată în istoria noastră literară.

[1] Studii şi documente literare, vol. V. ”Junimea”, Bucureşti, Institutul de Arte Grafice ”Bucovina”, 1934, p. XXXIX

[2] Contraziceri? Mic studiu de patologie literară (1892), răspuns oarecum întârziat la Personalitatea şi morala în artă (1886). La rându-i, Gherea va replica, la fel de târziu, prin Asupra esteticii metafizice şi ştiinţifice (1894).

[3] I. E. Torouţiu, op.cit., p. 244

[4] Cf. n. 2

[5] T. Maiorescu, II (1876-1917), Bucureşti, Editura pentru Literatură şi Artă ”Regele Carol II”, 1940, p. 391

Revista indexata EBSCO