Apr 27, 2018

Posted by in Varia

N. SAVA – Curier de ambe sexe

 

Călin Maniţiu ne trimite cîteva texte construite corect dar lipsite de orice fior liric, însoţindu-le cu un avertisment discret: „Vă trimit aici poezia mea, despre nepăsare ca mod de viaţă la oamenii de azi”. Unul începe aşa: „Liniştea mă surzeşte/ E-apăsătoare ca oceanul/ Îmi forţează timpanul prea fragil/ Şi el cedează./ În jurul meu sînt mai toţi surzi/ Nu toţi, doar unii,/ Restul se fac că nu aud/ Şi nu le pasă/ De cînd sîntem surzi/ Tăceam ca statuile reci/ Am uitat să vorbim/ Pentru că nu mai auzim.” Textul se încheie în aceeaşi notă pesimistă: „Reci precum marmura din cimitire/ În plină vară/ Ne-ngheaţă sîngele în vine/ Şi inima în noi”. Celelalte texte fiind de aceeaşi calitate, îi sugerăm lui Călin să îşi caute alte preocupări decît a încerca să scrie versuri. Pentru asta e nevoie de talent.

 

„Bună seara. Sper să vă placă ceea ce vă trimit!  Aştept răspunsul dvs. O seară bună. Cu stimă, Adriana Gava” – Adriana, nu mi-a plăcut ce mi-ai trimis pentru că eşti încă departe de ceea ce crezi tu a fi poezie. Doar un singur exemplu, un text pe care-l intitulezi „Timpul”: „dorinţa veşnică/  speranţa nemuritoare/ ia-mă, du-mă, poartă-mă departe/ şi de-o parte/  în amuleta sîngerîndă a sufletului tău/ mintea-mi ludică e în altă parte/ joacă feste/ pe tine te visează/ caut să explic aceste sentimente, evenimente/ mi-e dor de frică/ printre nori noi mai zburăm/ şi ne întrebăm/ unde se duce Timpul?/ Hai să-l refolosim!/ Hai să ne întoarcem în timp/ ne uităm la Jupiter/ ne uităm în oglindă la ceas/ şi să sperăm…/ Sperăm să ne regăsim iubirea anostă…”

 

Din cu totul alt timp vine Vasile Sandu: „Pe stradă, cine mă vede,/ Sigur, om vesel mă crede,/ Nu ştie că gîndul meu,/  Cercetează tot, mereu./ Din spate de ochi căprui,/ Lumea-ntreagă o văzui,/ Rea şi bună, rău şi bine./ Văzui om, văzui destine./ Mintea mea, minte deşteaptă,/ Cu har la ştiinţă exactă,/ Poate ca să descifreze,/ Ale vieţii ipoteze./ Călător pe drumul lung,/ Din spate gînduri m-ajung./ Sprinten, pasul îl măresc,/ Ele tot mă urmăresc. ş.a.m.d. Vasile, dacă vei avea curiozitatea de intra puţin într-o bibliotecă vei observa că nu se mai scrie aşa de vreo sută de ani încoace.

 

Deşi talentat, cu  graţie bate cîmpii şi Gabriel Dinu în textele sale din care răsar dese ecouri soresciene: „Misterul din clipa aceea/ cînd ai uitat să mă uiţi./ Faraonii umblau deghizaţi/ în oameni simpli./ Oamenii simpli/ se bucurau cu batistele/ ţinute la ochi./ Zeii se rugau la oameni/ să facă minuni omeneşti./ Şi minunea a venit! Ai uitat să  mă uiţi!”. Sau: „Doamne iartă-mă că/ în nimicnicia mea,/ le-am spus tuturor/ pe nume. I-am spus stăpînului,/ stăpîn, le-am spus/ slugilor  ordonanţe,/ fariseilor, farisei! Mai iartă-mă Doamne/ că nu am mîncat vara / îngheţată cînd Ţi-e cald/ şi n-am băut ţuică/ fiartă iarna cînd Ţi-e frig./ În rest Doamne,/ toate sînt la fel./ Cum le ştii”. Sau: „Căruţa cu prieteni e astăzi/ jumătate  goală, jumătate paie./ Pe mulţi i-am gonit mai demult / cu biciul./ Cîţiva mai curajoşi/ au mers o staţie sau două/ apoi au coborît,/ luînd-o repede la fugă./ De necrezut şi totodată de crezut,/ căruţa  cu prieteni/ e jumătate paie, jumătate nu e.” Îl mai aştept la „Curier…” pe Gabriel Dinu cu un grupaj mai consistent pentru că nu e lipsit de talent şi ar merita o prezentare specială.

 

Curierul de ambe sexe este al cititorilor care doresc să se afirme în literatură. Cei care au îndrăzneala să ne convingă că au ceva de spus, cu talent pentru asta, trebuie să ne trimită cîteva texte (poezie, proză, teatru, eseu critic), scrise citeţ, lizibil, cu respectarea normelor gramaticale clasice, pe suport de hîrtie sau electronic (obligatoriu cu diacritice –  TEXTELE FĂRĂ DIACRITICE NU SE PUBLICĂ!)  şi să aştepte un răspuns, care nu va întîrzia foarte mult. Ne interesează şi cîteva date despre autor. Cei ale căror texte ne vor convinge prin originalitate, concizie şi, mai ales, talent literar, vor intra în atenţia noastră, promovîndu-i la “Antologia curierului”. Manuscrisele se pot trimite pe adresa poştală, la sediul redacţiei, sau pe două e-mail-uri, nicu_sava@yahoo.com sau  convlit@mail.dntis.ro. Toate scrisorile îşi vor afla răspuns doar în paginile revistei.

 

ANTOLOGIA CURIERULUI: George Marius Nicoară

 

 

înverzesc mîinile

 

hotar pun vremii
pînă aici spun
pînă acolo
la tine
este trecut

orizontului de gînduri
pun capăt
tîrguielilor multe

demult prea multe

o pătură de praf
se ridică din nori
se înverzesc mîinile
picioarele dîrdîie de emoţii
e momentul
să mă aşez din nou la start
să arcuiesc
(cum n-am făcut-o niciodată)

 

Atent sufletul
ochi trandafirii se zbat în zare
moment de cumpănă
trei doi unu
şi pac: sufletul se dezlănţuie
ca păstrăvul la trîntă
cu puterea muntelui
şi o ia la goană spre viitor
(o scriu doar acum)
spre înălţimea cu tine

 

natürlich

 

viaţa la jumătate de preţ

sădită în jobenul galben

printre pene albe ca trecerile de pietoni

printre pene negre ca umbrele sălbatice

de pe perete

şi aici tu mă opreşti

ce eşti pictor

şi tac mîlc şi parcă m-aş duce la colţ

cu genunchii pe nesentimente

ca pedeapsă şi pentru multe altele

 

pedepsele tale le cunosc bine

cea mai grea e cînd spui puţine

tot mai puţine

şi tot tot mai puţine

şi parcă sună aşa

 

eu te nepăstrez în mine

eu te nevisez la noapte

eu te negîndesc

eu te neiau în braţe

 

parcă se lasă liniştea în tine

la o altă deschidere de buze

 

unele sentimente doar tu le poţi avea

unele cuvinte doar tu le poţi spune

unele fapte doar tu le poţi face

 

şi iarăşi zic cu ultimele puteri

 

şi acum… unele ale tale doar ale mele pot fi

şi pururea… cele ale mele doar ale tale pot fi

Revista indexata EBSCO