Apr 27, 2018

Posted by in MOZAIC

Bogdan Mihai MANDACHE – Omul și simbolurile sale

 

C.G. Jung nu a fost numai un strălucit medic şi psiholog, deschizător de drumuri în psihologia analitică, fondator de şcoală, ci şi un prolific autor de lucrări ştiinţifice în care a abordat subiecte variate mergînd de la analiza viselor la alchimie, de la psihologie la mitologie, de la teoria arhetipurilor la psihologia religiei, de la simboluri ale transformării la simbolistica Sinelui. Exceptînd de acum celebra Carte Roşie, apărută postum, cu acordul moştenitorilor, şi volumul Analiza viselor, restul scrierilor lui Jung sînt grupate în Opere complete, 20 de volume, inclusiv bibliografia si indicele general; să amintim că volumele 9 şi 18 sînt în cîte două tomuri, iar volumul 14 în trei tomuri. În primăvara anului 1959, televiziunea BBC i-a solicitat lui John Freeman să realizeze un interviu cu C.G. Jung; interviul s-a bucurat de succes, ceea ce l-a încîntat şi pe psihologul elveţian obişnuit să-şi expună rezultatele cercetărilor şi studiilor sale doar în faţa confraţilor săi. Wolfgang Foges, managerul editurii Aldus Books, l-a rugat pe John Freeman să discute cu Jung despre posibilitatea ca acesta să scrie o carte despre ideile sale esenţiale din domeniul psihologiei, o carte care să nu se adreseze specialiştilor, propunere pe care Jung a respins-o categoric; era în vîrstă, obosit, nu voia să-şi ia un angajament de lungă durată; a revenit cu condiţia să scrie cartea împreună cu cîţiva colaboratori, iar coordonarea activităţii şi relaţiilor între autori şi editor să o asigure John Freeman. Aşa s-a născut cartea Man and His Symbols, apărută la Aldus Books, în anul 1964. De puţin timp a apărut şi versiunea în limba română a acestei cărţi: Omul şi simbolurile sale, Bucureşti, Editura Trei, colecţia „Misterele inconştientului colectiv”, traducere din limba engleză de Mirela Foghianu, 2017, 474 p. Alături de C.G. Jung, în carte regăsim studii semnate de Joseph L. Henderson, Marie-Louise von Franz, Aniela Jaffé, Jolande Jacobi.

Studiul lui Carl G. Jung se intitulează Abordarea inconştientului, pentru Jung inconstientul fiind marele ghid al conştientului. Pentru Jung fiecare experienţă conţine un număr indefinit de factori necunoscuţi, după cum unele evenimente nu sînt observate în mod conştient, multe aspecte inconştiente arătîndu-se în vise. „Oricine neagă existenţa inconştientului presupune de fapt că actualele cunoştinţe pe care le avem despre psihicul uman sînt complete. Această credinţă este în mod clar la fel de falsă precum este şi asumpţia că ştim tot ceea ce poate fi cunoscut despre univers. Psihicul nostru face parte din natură şi enigma sa este la fel de infinită. Astfel, nu putem defini complet nici natura, nici psihicul”, afirmă C.G. Jung. Conştiinţa umană nu are un grad înalt de continuitate, este vulnerabilă şi predispusă fragmentării, dar avem posibilitatea de a izola fragmente ale minţii umane. În acest punct al analizei lui Jung i se pare necesară reexaminarea importanţei viselor, „fantezii inconsistente, evazive, instabile, vagi şi incerte”, a observării şi înţelegerii simbolurilor onirice. Jung s-a confruntat cu tendinţa unor persoane de a ignora sau nega mesajele viselor, conştiinţa rezistînd la orice este inconştient sau necunoscut. Imaginile din vise sînt mai pitoreşti, mai vii decît conceptele, ele sînt simbolice, neexprimînd situaţia în mod direct, ci indirect, prin intermediul unei metafore. Avînd o bogată activitate de analiză a viselor pacienţilor săi, să nu uităm că studiul lui Jung este scris spre sfîrşitul vieţii, în textul său psihologul repovesteşte vise semnificative, oferind interpretări lămuritoare asupra succesiunii sau repetitivităţii viselor. Pledoaria lui C.G. Jung este pentru a vedea în inconştient un producător de simboluri; el deplînge faptul că „subaprecierea generală a sufletului uman este atît de mare, încît nici marile religii, nici sistemele filosofice, nici raţionalismul ştiinţific nu mai au disponibilitatea de a-l cerceta mai atent”. Se acordă foarte puţină atenţie esenţei omului, adică psihicului său, spune Jung, rămînînd astfel neexplorată o parte complexă a minţii. Dintr-un raţionalism păgubos oamenii au arătat dispreţ faţă de inconştient, psihicul devenind „un depozit pentru lucrurile refuzate de morală”, uitîndu-se că inconştientul este un fenomen neutru care „conţine toate aspectele naturii umane – lumină şi întuneric, frumos şi urît, bine şi rău, profund şi superficial”.

Studiul lui Joseph L. Henderson, Vechile mituri şi omul modern, este despre redescoperirea istoriei străvechi prin imaginile şi miturile care au supravieţuit omului secular. Pe urmele lui Jung, psihiatrul american pledează pentru eliminarea distincţiei arbitrare între omul primitiv şi omul modern, pentru studierea legăturii cruciale între miturile arhaice şi simbolurile produse de inconştient. În studiul său analizează mitul eroului prin cîteva exemplificări, subliniind că nevoia de simboluri eroice apare cînd Eul are nevoie de întărire, dar „din punct de vedere psihologic, imaginea eroului nu trebuie să fie privită ca identică cu Eul în sine”. După cîteva referiri la mitul eroului în basme şi mitologie, Joseph L. Henderson face interesante aprecieri asupra simbolurilor transcendenţei, cele „care reprezintă străduinţa omului de a-şi atinge scopul personal. Ele asigură mijloacele prin care conţinuturi ale inconştientului pot intra în mintea conştientă, simbolurile fiind, de asemenea, o expresie activă a acestor conţinuturi”.

Procesul individuării este subiectul ales de Marie-Louise von Franz în încercarea de a surprinde modelul dezvoltării psihice, de a defini Sinele „ca factor intern călăuzitor, diferit de personalitatea conştientă, şi care poate fi observat numai prin cercetarea viselor individuale.” Un vis sau un eveniment important reprezintă primul contact cu inconştientul şi în formă simbolică poate anticipa viitorul. Prin vise, omul se obişnuieşte cu aspectele propriei personalităţi, este ceea ce Jung numea „conştientizarea umbrei”; umbra reprezintă atribute ale Eului necunoscute sau puţin cunoscute, descoperirea inconştientului fiind una dintre cele mai importante descoperiri ale timpurilor recente. Dar nu numai umbra apare în evaluarea problemelor etice dificile, apare o „figură internă”, anume animus şi anima; anima este personificarea tendinţelor feminine din psihicul bărbatului şi are asemenea umbrei două aspecte, unul benefic şi altul malefic; animus este personificarea masculină a inconştientului în psihicul feminin. Dincolo de aceste aspecte importante (animus / anima), inconştientul îşi schimbă personajul şi apare în forma simbolică care reprezintă Sinele.

Aniela Jaffé, analist şi biograf al lui Jung, scrie despre Simbolismul în artele vizuale, pornind de la observaţia că omul transformă inconştient obiectele sau formele în simboluri, autoarea oprindu-se asupra pietrei, animalului şi cercului. Pentru cei din vechime pietrele neprelucrate aveau un puternic înţeles simbolic, cum aveau să-l aibă şi animalele pictate pe pereţii peşterilor şi grotelor, percepute ca spaţii sacre. Cercul, indiferent de apartenenţa la o cultură sau alta, exprimă cel mai important aspect al vieţii – totalitatea ei fundamentală. Sub formă de yantră, mandală, roată solară, nimb al sfinţilor, cercul este un simbol al psihicului, aşa cum pătratul este un simbol al materiei telurice, al trupului. Aniela Jaffé scrie cu talent şi aplecare despre arta modernă susţinînd că „scopul artistului modern este de a da expresie viziunii lui interioare asupra omului, asupra fundalului spiritual al vieţii şi lumii.” Arta ultimului secol a fost o neîncetată căutare, autoarea opinînd că în jurul anului 1960 artiştii erau preocupaţi de reunirea propriei realităţi interioare cu realitatea lumii, „o nouă unire a trupului cu sufletul, a materiei cu spiritul”.

Jolande Jacobi semnează studiul Simboluri în analiza individuală în care îşi propune să demonstreze modul în care analiza poate ajuta în procesul individuării, luînd ca exemplu cazul unui tînăr de 25 de ani, timid, introvertit, inhibat, fără o viaţă socială, dar dornic să-şi dezvolte psihicul. În cele nouă luni de analiză, tînărul Henry i-a prezentat 50 de vise, primul oferind indicii asupra conflictelor psihice ale pacientului. Era un vis despre o excursie în care Henry se rătăceşte, îşi pierde lucrurile, trece prin momente dificile, „vede” părţile lipsite de viaţă ale propriului psihic: „Visul era extrem de promiţător, ca anticipare a dezvoltării interioare pe care Henry spera să o obţină prin analiză”. Cazul lui Henry pune în lumină o maturizare accelerată spre o masculinitate independentă şi responsabilă, spre evadarea din „închisoarea maternă”, reprezintă o iniţiere în realitatea vieţii exterioare.

C.G. Jung şi colaboratorii săi caută în cartea Omul şi simbolurile sale să clarifice rolul jucat de funcţia creatoare de simboluri din psihicul inconştient al omului. Studiile lui Jung şi ale discipolilor săi au subliniat rolul arhetipurilor în modelarea individului, acestea afectîndu-i întreaga evoluţie psihică. Studiile şi cercetările lui C.G. Jung, continuate de discipolii şi colaboratorii săi, au stat sub semnul neobositei căutări a înţelegerii fenomenului vieţii.

Revista indexata EBSCO