Apr 26, 2018

Posted by in EDITORIAL

Basarab NICOLESCU – Evanghelia transumanistă

Singularitatea tehnologică este definită ca un eveniment ipotetic: momentul în care inteligenţa artificială ar fi capabilă de auto-ameliorare recursivă sau de construirea autonomă a unor maşini mai inteligente şi mai puternice decât ele însele, până la o explozie de inteligenţă care să-i întreacă pe toţi oamenii de azi în materie de control şi înţelegere. Cum capacităţile unei asemenea superinteligenţe sunt imposibil de înţeles pentru oameni, singularitatea tehnologică este punctul dincolo de care evenimentele ar putea deveni imprevizibile. Se vorbeşte despre o singularitate esenţială în istoria rasei umane dincolo de care existenţa umană, aşa cum o cunoaştem, nu va mai putea continua[1].

Termenul de „singularitate tehnologică” a fost inventat de matematicianul, informaticianul şi scriitorul de science-fiction Vernor Vinge, care susţine că inteligenţa artificială, ameliorarea biologică umană sau interfeţele creier-ordinator ar putea fi cauzele posibile ale singularităţii. Futuristul Ray Kurzweil prezice că singularitatea se va produce în jurul anului 2045.

Ideea fundamentală este că, deşi progresul tehnologic a fost accelerat, el este limitat de inteligenţa creierului uman, care nu s-a schimbat în mod semnificativ de mii de ani. Mulţi autori leagă singularitatea de observaţiile asupra creşterii exponenţiale în diverse tehnologii, folosind asemenea observaţii ca o bază pentru a prezice că singularitatea este susceptibilă de a se produce în decursul secolului nostru.

Kurzweil rezervă termenul de „singularitate” pentru o creştere rapidă a inteligenţei (în opoziţie cu alte tehnologii), scriind, de exemplu, că „Singularitatea ne va permite să transcendem aceste limitări ale corpurilor şi creierelor noastre biologice […] Nu va mai exista  distincţie post-singularitate între om şi maşină”[2]. În opinia sa, „conformaţia creierului uman, deşi nu e deloc simplă, este totuşi de un miliard de ori mai simplă decât pare, din cauza redundanţei masive”. El defineşte data singularităţii în funcţie de momentul în care ne aşteptăm ca inteligenţele bazate pe informatică să depăşească de manieră semnificativă suma totală a puterii creierelor umane. Analiza lui Kurzweil concluzionează că progresul tehnologic urmează un model de creştere exponenţială, ca urmare a ceea ce el numeşte „legea accelerării randamentelor”. De fiecare dată când tehnologia se apropie de un obstacol, scrie Kurzweil, noile tehnologii îl vor depăşi.

Imensa literatură din jurul conceptului de singularitate tehnologică pune accentul pe latura strălucitoare, atrăgătoare şi utopică a tehnologiei. În textul de faţă, am ales să vorbesc despre latura întunecată a acesteia.

Pornind de la numeroase cărţi, articole şi documente Internet, am ajuns la concluzia că expresia „singularitate tehnologică” nu este riguroasă. Ştiinţa-ficţiune nu este ştiinţă, iar intenţia bună nu e o formă de gândire serioasă. De fapt, singularitatea tehnologică nu este o singularitate potrivit semnificaţiei matematice a acestui cuvânt. Comportamentul exponenţial nu înseamnă o singularitate. Toate acestea, după părerea mea, par a fi o scuză pentru a disimula o ideologie ascunsă: apariţia transumanilor. „Singularitatea” este folosită ca o metaforă pentru a sugera saltul oamenilor spre transumani. Cu alte cuvinte, singularitatea tehnologică reprezintă fundamentul a ceea ce numim Transumanism.

„Transumanismul”, dacă va vedea lumina zilei, va transforma tot mai mult fiinţa umană în maşină, iar maşina va deveni tot mai umană. Această mişcare culturală şi intelectuală internaţională[3] celebrează folosirea biotehnologiei pentru ameliorarea caracteristicilor fizice şi mentale ale fiinţelor umane. Îmbătrânirea şi moartea sunt considerate indezirabile. Selecţia naturală este considerată depăşită, iar selecţia tehnologică îi ia locul. Marele proiect e acela de a elimina toată forţa transcendentă prin înlocuirea ei cu omul-maşină, o inteligenţă supraumană, stăpână pe propria viaţă.

Transumanii, pe care anumiţi filosofi şi ideologi îi numesc, din precauţie oratorică, „umani amelioraţi”, vor constitui o nouă specie biotehnologică, iar societatea viitoare va fi divizată între „transumani” şi „vechii umani”. Vechii umani vor fi inevitabil servitorii transumanilor.

Este remarcabil faptul că Freud a profetizat, încă din 1930, în Disconfort în civilizaţie, apariţia transumanismului. El vorbea despre dorinţa fiinţei umane de a-l egala pe Dumnezeu, devenind un Dumnezeu-proteză, printr-o a doua natură, tehnologică, care i-ar permite să domine lumea.[4]

Ceea ce trebuia să se întâmple s-a întâmplat deja. O nouă mişcare religioasă a luat naştere în 2015 – „Way of the Future” („Calea viitorului” – al cărei şef autoproclamat este Anthony Levandovski, un inginer de 37 de ani, cunoscut pentru activitatea sa în tehnologia robotică şi în construcţia de maşini fără şofer. Documentele acestei noi biserici pretind adorarea unei divinităţi create de inteligenţa artificială. Ideea de bază este că această divinitate, infinit mai inteligentă decât fiinţa umană, e pe cale să se nască, şi că tot ce poate face omul, dacă nu vrea să ajungă sclavul acestei divinităţi sau să fie distrus de ea, este să-i capteze bunăvoinţa[5]. Transumanii – noii îngeri negri – vor servi divinitatea.

Toate acestea ar putea părea o glumă proastă, dar, în fapt, este un eveniment important. După cum a demonstrat părintele Jean Boboc într-o carte substanţială, bine argumentată şi pasionantă, transumanismul pune în pericol religiile constituite, eliminând orice urmă de transcendenţă[6].

Evanghelia transumanistă se răspândeşte în toate ţările şi îi atrage chiar şi pe unii creştini. De exemplu, Asociaţia creştină transumanistă face apel la „utilizarea ştiinţei şi tehnologiei pentru a participa la opera lui Dumnezeu, a cultiva viaţa şi a înnoi creaţia”. În consiliul ei academic consultativ îl găsim pe reverendul Ronald Cole-Turner, care este ministru ordonat al Bisericii Unite a lui Hristos şi membru fondator al Societăţii Internaţionale pentru Ştiinţă şi Religie. Ronald Cole-Turner a făcut parte şi din consiliul consultativ al Fundaţiei John Templeton şi al Institutului Metanexus, şi lucrează asupra răspunsului teologic la transumanism şi la tehnologiile de ameliorare a fiinţei umane. El a editat volumul Transumanism şi Transcendenţă: speranţa creştină într-o epocă a progresului tehnologic [7].

Manifestul Asociaţiei creştine transumaniste afirmă: „Noi credem că utilizarea intenţională a tehnologiei, cuplată cu fidelitatea faţă de Hristos, ne va permite să devenim mai umani, graţie a ceea ce înseamnă a fi creaturi după chipul lui Dumnezeu. Recunoaştem ştiinţa şi tehnologia ca expresii ale impulsului pe care Dumnezeu ni l-a dat pentru a explora şi descoperi, şi ca o consecinţă naturală a actului de a fi fost creaţi după chipul lui Dumnezeu. În acest mod, noi suntem Transumanişti creştini.” [8]

Nu  e de mirare că se vorbeşte chiar de o „tehno-teoză” şi că a fost susţinută o teză de doctorat în teologie cu tema „Transumanism şi imaginea lui Dumnezeu”. [9]

În Franţa, Laurent Alexandre, neurobiolog reputat, afirmă că războiul între inteligenţa umană şi inteligenţa artificială poate fi evitat dacă se implantează cipuri electronice în creierul copiilor, în decursul unui nou tip de educaţie[10], pentru a favoriza egalitatea între oameni şi a ameliora democraţia.

Putem, oare, afirma că toate acestea anunţă incarnarea lui Satana? Această afirmaţie ar putea părea o speculaţie de tip teologie-ficţiune , dar mi se pare justificată raţional. Cred chiar că toate ororile din cele două războaie mondiale din decursul secolului 20, ca şi atentatele din 11 septembrie 2001, precum şi actele cumplite comise de jihadişti prefigurează această incarnare.

 

În acest context, cartea lui Annick de Souzenelle Le Seigneur et le Satan (Dumnezeu şi Satana) este profetică şi revoluţionară, meritând a fi adânc meditată în lumina provocărilor secolului 21[11]. Annick de Souzenelle vorbeşte despre o uimitoare complicitate între Dumnezeu şi Satana: „Sub numele Leviatan, se pare deci că Satana însuşi păzeşte, alături de Behemot – fără îndoială sfântul Mihail – intrarea în matricea craniului din cartea lui Iov. În realitate, el este cel care se înalţă la toate porţile de pe calea Omului, sub nume diferite în funcţie de intensitatea energiei pe care o prezintă Omului, pentru a-l verifica. Căci încă din primul verset al acestei cărţi prodigioase s-a stabilit o uimitoare complicitate între Dumnezeu şi Satana.”[12] Cu alte cuvinte, Satana este un fel de garant al evoluţiei spirituale a omului, prin încercările la care îl supune pe acesta.

Într-un articol celebru, Mircea Eliade menţionează o serie de legende din numeroase colţuri ale lumii, care povestesc toate, cu variante diferite, despre complicitatea dintre Dumnezeu şi Satana încă de la crearea lumii[13]. Astfel, el relatează următorul mit cosmogonic din Moldova[14] :

„Înainte de crearea lumii, nu exista decât o întindere de apă fără sfârşit pe deasupra căreia se plimbau Dumnezeu şi Satana. Când Dumnezeu a hotărât să creeze Pământul, l-a trimis pe Satana „pe fundul mării, pentru a lua, în numele său, sămânţă de Pământ şi a i-o aduce la suprafaţa apei.” De două ori s-a scufundat Satana în adâncul mărilor, dar în loc să aducă sămânţă de Pământ în numele lui Dumnezeu, cum primise ordin, a luat-o în numele său propriu. În timp ce se ridica spre suprafaţă, întreaga sămânţă de Pământ i s-a scurs printre degete. Într-o a treia scufundare pe fundul Apelor, a luat sămânţă în numele său şi în numele lui Dumnezeu. Când a revenit la suprafaţă, puţin nămol – anume cantitatea pe care o luase în numele lui Dumnezeu – i-a rămas sub unghii ; tot restul i se prelinsese printre degete. Din lutul rămas sub unghiile Diavolului, Dumnezeu a făcut o moviliţă de pământ, pe care s-a întins să se odihnească. Crezându-l pe Dumnezeu adormit, Satana a hotărât să-l prăvălească în apă ca să-l înece şi să rămână singur stăpân peste Pământ. Dar pe măsură ce Diavolul îl rostogolea pe Dumnezeu, Pământul creştea şi se întindea sub el. Şi Pământul s-a întins întratât încât apa nu a mai avut loc pe care să stea.”

În acest mit remarcăm „uimitoarea complicitate” dintre Dumnezeu şi Satana. Satana e cel trimis de Dumnezeu să se cufunde în adâncul mărilor pentru a aduce sămânţă de Pământ.  Apoi Dumnezeu se odihneşte, căci era obosit. Cum poate fi Dumnezeu obosit ?

Mitul subliniază şi tendinţa deicidă înnăscută a lui Satana : el încearcă să-l înece pe Dumnezeu.

Într-adevăr, odată cu crearea lumii, un al treilea termen apare în relaţia Dumnezeu-Satana : fiinţa umană însăşi. Ruptura marcată prin crearea lumii marchează şi ruptura relaţiei Dumnezeu-Satana. După cum ne spune Annick de Souzenelle, care distinge clar între „Satana ontologic” şi „Satana diabolic” : „El, Satana, cel mai mare dintre îngeri, imaginea energiilor increate, nu va putea deveni niciodată un ‘Elohim, ci doar o energie de ‘Elohim. Îi este insuportabilă ideea că Omul ar putea integra într-o zi energia pe care el o încarnează, depăşindu-l pentru a deveni el însuşi un ‘Elohim ! De aceea se înverşunează să-l slăbească şi să-l înşele.”[15] Această înverşunare poate merge până la distrugerea omului. Satana este totodată deicid şi omicid. La aceasta serveşte incarnarea lui Satana datorată inteligenţei artificiale.

Desigur, nu în pântecul unei femei se află în gestaţie Satana, ci în pântecul electronic ale Pământului. Nu prin sămânţa transmisă de Duhul Sfânt se incarnează el, ci prin sămânţa geniului tehnologic al omului.

El va fi invizibil, căci răspândit în toate reţelele informatice ale Pământului. Va fi imprevizibil, căci inteligenţa sa va depăşi cu mult inteligenţa umană. Această imprevizibilitate poate merge până la distrugerea totală a speciei umane. Va fi complet necunoscut, pentru că nimeni nu-i va putea vedea chipul. Va fi indestructibil, căci fiinţele umane vor fi incapabile să-i pătrundă algoritmii. Doar distrugerea completă a Pământului îl va putea distruge.

Divinitatea transumanistă este un Dumnezeu-proteză, redutabil însă, pentru că poate opri evoluţia spirituală a omului. Îl va scălda pe om în plăcerile unei lumi eliberate de boli şi bătrâneţe, un paradis-proteză care nu este decât mormântul omului. O mutaţie a conştiinţei umane este singurul răspuns posibil la această provocare aflată în pragul lumii noastre.

 

* Conferinţă la colocviul-dialog Annick de Souzenelle şi Basarab Nicolescu, „L’Homme, de la Genèse à la physique quantique”, Angers, Franţa, 25-28 ianuarie 2018. Traducere în limba română de Simona Modreanu şi Basarab Nicolescu.

[1] Max More and Natacha Vita-More (Ed.), The Transhumanist Reader – Classical and Contemporary Essays on the Science, Technology, and Philosophy of the Human Future (Antologie transumanistă – Eseuri clasice şi contemporane despre ştiinţă, tehnologie şi filosofia viitorului uman), Wiley-Blackwell, John Wiley & Sons, Inc, West Sussex, 2013.

[2] Ray Kurzweil, The Singularity is Near: When Humans Transcend Biology (Singularitatea este aproape: când umanii transcend biologia), New York, Penguin, 2006.

[3] A se vedea, de exemplu, Max More şi Natacha Vita-More (Ed.), The Transhumanist Reader – classical and contemporary essays on the science, technology, and philosophy of the human future, op. cit.

[4] Sigmund Freud, Malaise dans la civilisation (Disconfortul în civilizaţie), 1930, in Le Malaise dans la Culture (Disconfortul în cultură), Paris, PUF, 2004.

[5] Mark Harris, „Inside the First Church of Artificial Intelligence” („În interiorul primei Biserici a inteligenţei artificiale”)

https://www.wired.com/story/anthony-levandowski-artificial-intelligence-religion/

[6] P. Jean Boboc, Le transhumanisme décrypté – Métamorphose du bateau de Thésée (Transumanismul decriptat – Metamorfoza vasului lui Tezeu), Apopxis, Paris, 2017, prefaţă de Pierre Magnard.

[7] Ronald Cole-Turner (Ed.), Transhumanism and Transcendence: Christian Hope in an Age of Technological Advancement (Transumanism şi Transcendenţă: speranţa creştină într-o epocă a progresului tehnologic), Georgetown University Press, 2011.

[8] A se vedea site-ul Asociaţiei transumaniste creştine

https://www.christiantranshumanism.org/

[9] Stephen Robert Garner, Transhumanism and the imago DeiNarratives of apprehension and hope (Transumanism şi imago Dei – naraţiuni ale fricii şi speranţei), PhD Thesis in Theology, The University of Auckland, 2006.

[10] Laurent Alexandre, La guerre des intelligences – Intelligence artificielle versus intelligence humaine (Războiul inteligenţelor – Inteligenţa artificială versus inteligenţa umană), JC Lattès, Paris, 2017.

[11] Annick de Souzenelle, Le Seigneur et le Satan – Au-delà du Bien et du Mal (Dumnezeu şi Satana – Dincolo de Bine şi de Rău), Paris, Albin Michel, 2016.

[12] Idem, p.68.

[13] Mircea Eliade, Mythologies asiatiques et folklore sud-est européen (Mitologii asiatice şi folclor sud-est european), „Revue de l’histoire des religions”, tome 160, no 2, 1961, p. 157-212.

[14] Idem, p. 157-158.

[15] Annick de Souzenelle, Le Seigneur et le Satan, op. cit., p. 70-71.

Revista indexata EBSCO