Apr 6, 2018

Posted by in Varia

Valentin TALPALARU – Compresa revistelor

 

Februarie cu viroze, astenii venind prea devreme, anticipînd viitoarele lupte la baionetă pentru șefii, scoțînd la rampă oameni cu greutate și veleitari. Dar nu e treaba noastră. Treaba noastră e să  mai vedem ce scrie la gazetă. Și începem cu Ateneu. În care, Cristina Cîmpeanu își ia un rămas bun liric de la Radu Cârneci: „Mai căutai puterea în iubire/mai căutai adânca-nțelepțire/și-a plâns un clopot în amurg/venea regina pe un murg/pe murgul alb părea frumoasă/venea regina majestuoasă” (Cântec de rămas bun)Adrian Jicu ne sugerează ca nu cumva să ratăm o carte,acasă,pe drum; , 4 ani teleleu scrisă de tandemul Elena Stancu și Cosmin Bumbuț, greu de încadrat într-un gen ori specie. Și atunci ce o recomandă? „Într-un fel, această carte echivalează cu o coborâre în Infern. Un Infern pe lângă care trecem adesea, fără a ne uita la suferința și nedreptățile care ne înconjoară.” Cam prețios dar dacă asta-i părerea  lui să urcăm și noi în rulota cu care călătoresc personajele și să pornim și noi, teleleu! Am lăsat la urmă un interviu mai vechi cu Radu Cârneci în dialog cu Cornel Galben de prin …1998. Plecăciune maestre și ședere lină printre umbrele încununate cu mirt. Trecem la altă revistă din urbea noastră, Cronica veche. Fățoasă, rumenă la față, bine tehnoredactată – și cum s-ar putea altfel, cu gazetarii hîrșiți care o diriguiesc. Articole provocatoare, de la Nimic despre cai semnat de Nicolae Turtureanu la comentariul unei recente cărți apărută la Humanitas despre fabrica de doctorate sub semnătura lui Mircea Radu Iacoban ori serialul lui Mircea Ciubotaru despre  Misterele onomastice ale Iașilor ajuns la o venerabilă vîrstă.Cum regândim literatura exilului? Se întreabă și ne întreabă Cristina Hermeziu. Cităm și din grupajul semnat de Lucian Vasiliu: „Privesc pe fereastra întunecată/orașul vegheat de Calea Lactee/„Urmează Baadul?” întreabă prietenul Ioan/-Da” (Vedere din tren noaptea) Să mergem și la Lugoj pentru un număr nou din Actualitatea literară.Un articol care merită citit este cel semnat de Remus V. Giorgioni, Poezia ca model schizoid. Chiar dacă titlul este dus la limită să vedem de la ce pleacă. De la o carte semnată de Cosmina Moroșan: Beatitudine(eseu politic) și „tradusă” de Marius Conkan prilej pentru o modernă lecție despre cum va să fie poezia. Excelent eseul lui Adrian Dinu Rachieru despre proza lui Sorin Titel. Remarcăm și omagiul adus lui Simion Dănilă la 75 de ani, dar și confesiunile Mariei Gheorghiu, cunoscuta cantautoare. Să trecem și pe la Hyperion (una dintre cele mai bune reviste după opinia mea) pentru o întîlnire cu Gellu Dorian și echipa sa. Începutul este în bernă și face trimitere – na, ce limbaj păgubos!- la tendința trend. În fața căreia se extaziază mai tînăra generație cu un suspin de ușurare că n-are de dat la nimeni socoteală. Scrie Gellu Dorian: „Tendința de degradare a limbii este evidentă, devenind devastatoare, iar apărătorii din ce în ce mai puțini, pentru că s-au înmulțit stricătorii de limbă și căile prin care această limbă stricată este promovată iar cei care o asimilează așa din ce în ce mai mulți.” Următorul dialog este în siajul acestui editorial. Parteneri de confesiune Alexandru Dobrescu și Gellu Dorian. Este suficient să cităm doar titlul: „De o bună bucată de vreme, biata scară a valorilor,respectată odinioară până și în cele mai negre circumstanțe, a ajuns să stea mai tot timpul, precum ultima cocotă, doar cu josul în sus.”Ca de obicei, multă poezie de calitate: Radu Sergiu Ruba, Mihail Gălățanu, Adrian Popescu, Ioan Radu Văcărescu et alii. O reverență și la mulți ani lui Dumitru Ignat! Ne îndreptăm către Craiova pentru a desluși Mozaicul lui Nicolae Marinescu. Un număr dedicat, în bună parte, lui Vintilă Horia care revine în actualitate grație unor luări de poziție noi și a unor cărți scrise de exegeți cu reputație. Așa cum este dosarul coordonat de Mihaela Albu.Dan Anghelescu, Teodor Codreanu i se alătură. O bogată iconografie îl așează pe Vintilă Horia lui Stephane Lupasco de pildă. Ne oprim și unul din poeții prezenți în revistă. Iată o mostră din poemele lui Mihai Amaradia:„dimineața după furtuna asurzitoare,/din ochii ei se adapă calul războinicului/singur rămas,/în ochii ei el se spală pe mâini de nămol/ pe față se spală de sânge,își îndoaie mâna/i numără în tolba lui trei săgeți.” (de unde se adapă calul războinicului singur rămas) Să vizităm și un alt prieten, pe Dumitru Augustin Doman la curțile Argeșului. Nu am mai citat de multișor din apoftegmele maestrului Gheorghe Grigurcu așa că o facem acum:„Un neadevăr nu e neapărat o minciună.Poate fi doar o formă prin care un adevăr se caută pe sine ori doar o formă prin care o minciună se caută pe sine.”Nicolae Oprea ne invită să umblăm în lada de zestre a memoriei, de unde să recuperăm din cînd în cînd cîte un nume. Cum ar fi cel al lui Teofil Răchițeanu. Foarte generoasă revista cu poezia. Două ample grupaje, semnate de Tedy Arman și Dan Rotaru ne provoacă la un scurt decupaj. Mai întîi Tedy Arman: „Cei de pe partea dreaptă/vor să treacă în partea stîngă,/cei din partea stîngă/vor să treacă în partea dreaptă//se întîlnesc undeva la mijlocul străzii/total absenți” (Proces verbal de amendă pemtru traversare prin loc nepermis) Și acum Dan Rotaru: „Să dau prin viață azi un ultim tur,/am la rever poemul cel mai pur./În flacăra zăpezii, eu și tu/ne facem cel mai călduros iglu//și ne simțim ca pustnicii-ntr-un schit/când toaca de vecernie-a răgușit./Ca și atunci, și-azi până-n zori de zi,/din pat te-adun,oricât te-aș risipi.”(Ultimul tur, ultimul învins) Ar mai fi multe de spus dar trebui să facem și un drum la București, la România literară. Dan Cristea ne îndeamnă să nu risipim timpul fără a ceti Cartea lui Prospero a universitarului Gelu Ionescu în care vom găsi un număr de studii despre piesele lui Shakespeare. Ion Pop în varianta lirică ne poartă prin versurile unui poem cît…Strada:„Tot auzind celebra propoziție/după care „ontogenia repetă filogenia”/mi-am adus aminte de ce-mi povestea mama/despre prea puțin glorioasa-mi naștere,” Din sipetul său fără fund-se pare, Nicolae Scurtu ne momește cu cîteva documente semnate de Emil Botta, G.T. Kirileanu și Geo Bogza.Din nefericire, genul epistolar este în agonie (dacă nu a sucombat cumva), așa încît textul lui Nicolae Manolescu referitor la prolifica și spectaculoasa corespondență a lui Aurel Dumitrașcu are un ton nostalgic. Răzvan Voncu scrie aplicat și implicat despre cartea lui Alex Ștefănescu,Eminescu, poem cu poem. Carte care nu trebuie, cu siguranță să lipsească din biblioteca domniilor voastre. Dacă această invitație seacă nu vă convinge, citiți amplul eseu al lui Răzvan Voncu.

Revista indexata EBSCO