Mar 22, 2018

Posted by in ARTE

Marian Sorin RĂDULESCU – Capra e minunat (sic!)

 

Deşi It Happened One Night (S-a întîmplat într-o noapte) trebuia să mă convingă să-l cercetez în continuare pe Frank Capra, am ocolit vreo 20 de ani It’s a Wonderful Life (Viaţa e minunată), comedia feel-good pe care a scris-o, a regizat-o şi a produs-o în 1946. Am trecut în noul an 2018 împreună cu povestea tonică a acestui film „de Crăciun”, a cărei „bunăvestire” şi a cărei însufleţire ar fi de dorit să rămînă cu noi zi de zi.

 

Partea amuzantă e în ajun am citit cel mai aprig interviu luat lui Tarkovski vreodată. De o femeie, în 1984. Care femeie-jurnalist (Irena Brezna) îi reproşează regizorului rus (stabilit recent în Occident), între altele, că în filmele sale nu găseşti femei emancipate, femei care să aibă o viaţă şi o lume a lor („a room of their own”), care să fie fericite (sau nefericite) independent de bărbatul alături de care trăiesc. Nu-ţi trebuie multă imaginaţie să-ţi închipui cam ce ar putea ieşi dintr-un astfel de dialog, dacă eşti – cît de cît – familiarizat cu concepţia lui Tarkovski despre „condiţia femeii”, o concepţie a cărei lipsă de echivoc îşi are rădăcina în patriarhala intransigenţă paulină („Nu e bărbatul pentru femeie, ci femeia pentru bărbat” ş.a.m.d.)… Şi mă uitam la personajul principal feminin din It’s a Wonderful Life, la devotamentul, la răbdarea şi chiar  îndelunga răbdare de care dă dovadă. E ceva din acest personaj în Soţia Călăuzei din Stalker, apropo de Tarkovski. Aşa cum, tot apropo de Tarkovski, filmul lui Capra ne oferă (cu mijloacele cinemaului asumat „comercial”, „de public”, iar nu ale cinemaului „ascetic”, „elitist”, practicat de Tarkovski) o reflecţie pe marginea vorbei aceleiaşi Călăuze: „Trebuie doar să crezi, să te rogi. Şi să-ţi aminteşti întreaga viaţă, pentru că omul cînd îşi aminteşte de trecut devine mai bun…”.

 

Salvarea personajului principal (masculin) din Its a Wonderful Life o asigură (prin intermediul unui „înger de categoria a doua”, căruia încă nu-i crescuseră aripile în momentul încredinţării misiunii) tocmai acest remember. Cînd vezi cum ar arăta lumea dacă nu te-ai fi născut niciodată (pentru că asta îţi doreşti, cînd ai ajuns pe culmile disperării), eşti gata să primeşti cu bucurie (şi cu iubire) prezentul „în criză”, oricît de jalnic ar fi. Prezent care, înainte de acest exerciţiu de „anamneză”, îţi părea de nesuportat, iar acum ţi se pare un adevărat rai. (Chiar dacă ştii că ar trebui să pleci la închisoare pentru o vină care nu este a ta, iar poliţiştii ţi-au pregătit deja cătuşele.) Iată o idee parcă tot mai străină în lumea noastră din ce în ce mai dezvrăjită: aripile îngerilor le „creştem” noi. (Tarkovski, Călăuza: „Totul depinde de noi, nu de Zona!”) Şi nu le „creştem” atît prin clinchet de clopoţei (cum spune povestea), cît prin starea de nevăzută cernere, de „schimbare a minţii” (metanoia), pentru că „pocăinţă” e deja un termen demonetizat.

 

Comedia lui Capra poate fi redusă la acest motto (pe care, într-un cadru, chiar îl vezi atîrnat de un perete, sub fotografia lui pater familias, tatăl personajului principal, un altruist şi un idealist care a ales „partea cea bună”, investind în om): „Nu-ţi rămîne decît ceea ce ai dăruit”. Asta apropo de comorile „în alb” pe care, în ultimă instanţă, ni le facem doar atunci cînd sîntem – dezinteresat – generoşi. (Steinhardt: „Dăruind, vei dobîndi”.) Dezinteresat? Nu tocmai, pentru că o astfel de investiţie „din inimă curată” devine „interesată”, necesară, mai ales atunci cînd răul din lume ia proporţii.

 

Ceea ce te poate face să suspini, şi chiar să lăcrimezi (re)văzînd Its a Wonderful Life, e doar gîndul că ştii că ai cam obosit, că nu mai eşti (nici pe departe, poate) la fel de bun şi de generos ca altădată. Că ţi-ai trădat idealul de a fi frate şi prieten tuturor. Şi încă ceva: contrar părerilor exprimate de pesimişti şi nostalgici, filme ca It’s a Wonderful Life (despre homeliness, despre minunea numită familie) încă se mai fac. O dovedeşte candoarea din recentul film al lui Jim Jarmush, Paterson.

Revista indexata EBSCO