Mar 22, 2018

Posted by in MOZAIC

Ioana COSTA – Medea lui Dracontius

 

Blossio Emilio Draconzio, Medea, ed., trad. Fabio Gasti, Milano, La Vita Felice (colecţia Saturnalia), 2016.

 

Blossius Aemilius Dracontius, un cartaginez care a murit în 505, la 50 de ani, este definit în enciclopedii ca poet creştin. Este, nu mai puţin, un bun cunoscător al literaturii latine. A avut de suferit, ca şi Ovidiu, din pricina unui carmen: regele vandal Gunthamund, stîrnit de un delator, s-a simţit jignit şi l-a aruncat pe Dracontius în închisoare. Poetul, făcînd apel la clemenţa regală, compune Satisfactio, un poem de vreo trei sute de versuri (în distih elegiac), pe care îl publică în 493. Lucrarea nu i-a adus iertarea, cum nici Tristia nu fusese pentru Ovidiu o mîntuire (şi nici Consolatio ad Polybium, pentru Seneca, exilat de Claudius în Corsica). A redevenit liber abia în 496, odată cu urcarea pe tron a lui Thrasamund. Ulterior publică Laudes Dei (sau Carmen de Deo sau Hexaemeron), un poem ce se întinde pe opt sute de hexametri, în trei cărţi, dedicate creaţiei, mîntuirii şi vieţii veşnice, cu exemplificări din Biblie şi din istoria antică. Slăvindu-l pe Dumnezeu, Dracontius rămîne un retor care se aşază în tradiţia literară antică.

Opera profană include – alături de Carmina profana (sau Romulea), Orestis tragoedia şi, poate, cîteva compoziţii (De mensibus, De origine rosarum) – un epyllion: Medea. Subiectul fusese privit cu interes în literatura latină, care a păstrat (ca fabula crepidata, litt. „piesă de teatru [romană] în sandale greceşti”) tragedia lui Seneca şi a pierdut tragedia lui Ovidiu (Medea lui fusese elogiată abundent, dar pare să nu fi fost suficient de iubită de cititori de-a lungul veacurilor, aşa încît copiile manuscriselor nu au ajuns pînă la noi). Din secolul al III-lea datează o Medea aparte, text compus de Hosidius Geta, cel mai vechi cento vergilian, id est un poem compus integral din hexametri sau jumătăţi de hexametru din opera lui Vergiliu.

Medea lui Dracontius a cunoscut mai multe ediţii, care par ritmate de cursul deceniilor: Wolff 1996, Kaufmann 2006, Gasti 2016. Aceasta din urmă a apărut la o editură cu nume îmbietor, La Vita Felice, al cărei motto este extras din De vita beata a lui Seneca. Un mic volum, cu note bogate care dublează textul bilingv.

 

Bucureşti, februarie 2018

Ioana Costa

Revista indexata EBSCO