Mar 22, 2018

Posted by in LITERATURA UNIVERSALA

Czeslaw MILOSZ

PRUNCUL EUROPEI

1

Noi, cei cărora dulceaţa zilei ne pătrunde în plămîni

Şi care vedem ramurile înflorite în mai,

Sîntem mai buni decît cei care au murit.

 

Noi, cei care ne delectăm cu mîncăruri exotice

Şi cărora nu ne sînt străine jocurile dragostei,

Sîntem mai buni decît cei îngropaţi.

 

Din cuptoarele înroşite, cu sîrmă ghimpată împrejmuite,

Zgîlţîită de vîntul toamnelor nesfîrşite,

Din bătălii, cînd în spasme urlă aerul rănit,

Ne-am salvat prin şiretenii şi dibăcii,

 

Trimiţîndu-i pe alţii la pierzanie,

Cu strigăte îndemnîndu-i să lupte,

Am bătut în retragere,

Simţind că ar fi pierdută cauza.

 

Avînd de ales între propria moarte

şi moartea prietenului

Am preferat moartea acestuia

gîndind la rece: de s-ar împlini.

 

Am închis ermetic camerele de gazare, am furat pîine,

Ştiind că ziua următoare va fi mai grea ca cea trecută.

Oameni fiind am cunoscut binele şi răul.

Raţiunea noastră maliţioasă n-are egal pe pămînt.

 

S-a constatat că sîntem mai buni ca ceilalţi,

Creduli, înflăcăraţi dar slabi, de viaţă păsîndu-le puţin.

 

2

Respectă destoinicia-ţi dobîndită, prunc al Europei,

Moştenitor al unor catedrale gotice, al unor lăcaşuri baroce

Şi sinagogi, în care au răsunat plînsetele  popoarelor împilate.

Moştenitor al lui Descartes şi Spinoza,

Urmaş al cuvîntului „onoare“,

Fiu postum al lui Leonidas,

Respectă capacităţile dobîndite în ceasuri de groază.

 

Mintea ţi-e exersată, ai putea recunoaşte imediat

Părţile bune şi rele ale fiecărui lucru.

Gîndirea ţi-e sceptică şi rafinată, capabilă de bucurii,

Despre care nu ştiu nimic popoarele primitive.

 

Condus de propria-ţi gîndire, recunoşti imediat

Justeţea sfaturilor pe care ţi le dăm.

Fie ca dulceaţa zilei să-ţi intre în plămîni.

De-aici obîrşia  sfaturilor înţelepte şi clare.

 

 

3

Nu poate fi vorba de triumful forţei,

Aceasta-i epoca în care învinge justiţia.

 

N-aminti de forţă, să nu fii  bănuit

C-ai recunoşti pe-ascuns doctrine depăşite.

 

Cine are puterea logicii istoriei o datorează;

Redă logicii istoriei partea care i se cuvine.

 

Să nu ştie gura care proclamă ipoteze,

De mîinile care tocmai falsifică experimentul.

 

Să nu ştie mîinile tale care falsifică experimentul

De gura care tocmai exprimă o ipoteză.

 

 

4

Sămînţa plăpîndă a adevărului pliveşte-o de planta minciunii

Nu-i urma pe cei care mint, dispreţuind realitatea.

 

Fie ca minciuna să nu depăşească faptele,

Şi plictisiţi de-atîta umblet în ea să-şi găsească tihna.

 

După o zi de minciună să ne-adunăm în cercul ales

Rîzînd copios, cînd cineva  faptele ni le vor  aminti.

 

Se împart laude sub pretextul unor raţionamente agere

Ori laude sub denumirea de  talente neobişnuite

 

Noi, cei de pe urmă, care cu cinismul ştim să ne logodim.

Ultimii a căror şiretenie nu-i departe de disperare.

 

Vedem cun se naşte o generaţie groaznic de serioasă,

Înfruptîndu-se fără înconjur din ceea ce noi am acceptat rîzînd.

 

 

5

Fie ca vorbele tale să-nsemne nu ceea ce înseamnă

Iar prin ele să fie îndreptate împotriva celui care au fost folosite.

 

Din cuvinte ambigue să-ţi faci arma ta.

Cuvintele clare scufundă-le în întunecimea enciclopediei.

 

Nici u cuvînt nu-l condamna,  pînă ce-n cartotecă

Amploiaţii  nu verifică cine grăieşte aceste cuvinte.

 

Glasul patimii este mai bun decît glasul raţiunii,

Căci nepăsătorii nu sînt în stare să schimbe istoria.

 

6

Nu iubi nici o ţară: ţările dispar uşor.

Nu iubi nici un oraş; oraşele uşor dispar în ruine.

 

Nu păstra suveniruri, căci din sertarul tău

Se-nalţă un fum toxic pentru respiraţia ta.

 

Nu consola lumea: oamenii mor uşor

Iar în năpăstuirea lor îţi vor cere ajutorul.

 

Nu te uita în oglinda lacului de demult:

Faţa îi este acoperită cu rugină, şi-i alta decît ţi-ai închipuit.

 

 

7

Cine vorbeşte despre istorie în siguranţă se va afla.

Împotriva lui  morţii nu vor aduce mărturi.

 

Orice fapte doreşti în spatele lor a le pune,

Tăcerea va fi răspunsul pe care-l vor da totdeauna.

 

Din adîncul nopţii un chip ruinat ţi-apare.

Şi-i dai contururile de care are nevoie.

 

Mîndru că eşti stăpîn pe oamenii de mult duşi

Schimbi trecutul după propria-ţi asemănare, mai bună.

 

 

8

Zîmbetul născut din respect pentru adevăr –

E zîmbetul folosit şi de duşmanii poporului.

 

Veacul satirei s-a sfîrşit. Nu vom mai batjocori

Cu vorbe viclene pe monarhii incapabili.

 

Gravi, aşa cum se cade unor constructori mari,

Acceptăm linguşeala doar ca o glumă.

 

Cu guri încleştate, smeriţi în faţa raţionamentului,

Păşim prudenţi în era focului eliberat.

                                                           – New-York, 1946 –

Trad. N. Mareş

Revista indexata EBSCO