Mar 19, 2018

Posted by in Varia

Aura CHRISTI – Ostrovul Învierii

E seară, Domine

 

E seară, Domine, e seară, cînd

duhul şi faţa mi le întorc, încetul

cu încetul, în urmă, spre vară,

spre vara care a trecut şi care

parcă mai e vie unde şi unde,

ca moartea şi viaţa care au un fel

de prezenţă intermitentă, insulară.

 

Nu mă miră intensitatea verii

care a trecut, ci neverosimilul dar

de a rezista în tornada-i violentă,

în lumina ei. Zeul şi-a făcut popasul

în mine, a cîntat acolo cu o putere

nemaivăzută. I-am găsit rădăcina

răsucită în vîrtejuri de mentă.

 

De neînţeles e totul. Neînţelegerea

e ca un stup, spre care zboară albinele.

Nu e nimeni aici, Doamne. Chiar

nimeni. Ieri noapte te-am căutat

în livadă şi am găsit umbrele merilor,

teilor, umbra salciei şi corcoduşelor,

şarpele drumului – un fel de hotar

 

între nu se ştie care dintre lumi.

Pînă şi luna la locul ei am găsit-o;

era tăiată în două jumătăţi egale,

aproape, de stejarul uriaş, bătrîn

şi frumos, desenat pe ecranul bolţii

încinse de patimi. Noaptea tîrziu

te-am căutat în oglindă, în suspin

 

şi în tindă. La geam m-am tot

uitat, la umbra salcîmului şi a

teiului, în aburul de miere neagră

a cişmelei, înghiţite de şoapte

stinse, de morţi şi de noapte.

Între crengile magnoliei te-am

căutat şi-ntre merele răscoapte.

 

Tîrziu, şi în pat te-am căutat.

De-a lungul şi de-a latul

pămîntului aburul respiraţiei

tale nicăieri nu l-am gustat.

Am trecut de partea cealaltă a

gardului şi a lacului. Şi nu te-am

găsit. Nicăieri nu te-am aflat.

 

 

Fragment din romanul în versuri

 Ostrovul Învierii

(25 august 2016 – 16 aprilie 2017,

Învierea Domnului, Mogoşoaia)

 

Revista indexata EBSCO