Feb 26, 2018

Posted by in ESEU

Ioana DIACONESCU – Un „caz” al „Lotului Noica-Pillat”. Vladimir Streinu în dosarul de penitenciar

 

În cuvîntul său din decembrie 1970 intitulat „Un hierofant al poeziei: Vladimir Streinu” rostit la Institutul de Istorie şi Teorie Literară „G. Călinescu” cu ocazia comemorării scriitorului abia dispărut, Dinu Pillat îi contura un memorabil portret din care desprind un fragment tulburător:

„Victimă la un moment dat a unei erori judiciare, asupra căreia s-a revenit anii trecuţi printr-un proces de reabilitare, Vladimir Streinu a trecut şi prin experienţa limită a unor ani de închisoare politică între anii 1959 – 1962.

Chiar şi captiv într-o celulă, îmbrăcat în haine vărgate de deţinut, slab şi pămîntiu la faţă, mi-a fost dat să fiu martor că omul nu avea nimic ştirbit din prestanţa ţinutei sale. Acelaşi port semeţ al capului, aceeaşi privire de sus, uşor distantă şi condescendentă,

acelaşi fel ceremonios drept de a sta sau de a nu se mişca de parcă s-ar fi găsit îmbrăcat mereu într-o nevăzută armură de cavaler medieval. Nu pot să-l uit într-o seară, cum stătea în dreptul ferestrei cu gratii, contemplînd îndelung cerul pe care începuseră a se aprinde primele stele. Cînd s-a întors într-un tîrziu, silit să se culce de semnalul orei stingerii, a spus încet, cu modul său simplu de a articula cuvintele, uşor sentenţios: <Mîine are să fie frumos>”.

 

Mă surprind adesea, în amurg, oriunde aş fi, mai ales la masa de lucru, cînd soarele îşi arată ultimul aur poleind încăperea şi coborînd spre apus, mă surprind cum simt prezenţa modelului meu, profesorul Vladimir Streinu pe care l-am întîlnit la vremea adolescenţei, întîlnire asumată spiritual, fericită de atîta noroc în vremuri cenuşii: o mînă întinsă de îngerii vocaţiei mele. O spun acum cînd el nu mai este cu noi: Vladimir Streinu m-a „aşezat pe profesie”. Mi-a dat aripi şi încredere în ceea ce sunt şi ce pot încă să mai fiu. Mi-a încurajat gusturile culturale, mi-a deschis Cerurile spre universalitate. Mi-a pus în mînă chei fermecate cu care am deschis porţi pe care fără el nu le-aş fi urnit. Despre Cursul de estetica poeziei pe care a apucat să-l ţină un an şi jumătate (pînă în toamna lui 1970 cînd ne-a părăsit) în amfiteatrul „Alexandru Odobescu” al Universităţii Bucureşti se vorbeşte şi astăzi ca despre ceva neasemănător. Poet şi teoretician al poeziei, critic şi istoric literar, eseist, estetician, profesor, traducător, mentor spiritual, a prevăzut întotdeauna marea poezie încă de la debutul tinerilor poeţi (la vremea aceea) pe care i-a lansat con brio în faimoasa (deşi atît de repede dispăruta) revistă Kalende (seria II – 1942 – 1944): Constant Tonegaru, Dimitrie Stelaru, Mircea Popovici, Ştefan Augustin Doinaş, Ion Caraion, Geo Dumitrescu…

Dar în ziua aceea a ţinut cursul fără zîmbetul cunoscut, fără impetuozitatea unică a glasului. Obrazul său frumos era palid. A stat aşezat la catedră fără să iasă în pauză ca altă data. Privindu-mă intens a spus cu un vizibil efort: „vom ţine seminarul data viitoare dacă vom putea…”. A ieşit din amfiteatru cu staff-ul catedrei după el, m-am ridicat şi eu din bancă fără să ştiu ce se întîmplă, parcă mă simţeam deja orfană, stăteam în uşa amfiteatrului privindu-l cum merge pe culoar şi cînd a ajuns la capătul lui s-a întors spre mine ca şi cum ştia că-l privesc, m-a privit şi el intens, apoi a dispărut pe uşiţa ce dădea în holul mare şi care rămăsese deschisă lăsînd luminii loc să intre. Nu, nu mi s-a părut, dispăruse într-o rază ce are astăzi un sens pentru mine şi care atunci contrasta puternic cu micul culoar întunecat. Plecarea lui îmi pare simbolică negreşit ca şi ieşirea din mundan şi intrarea în lumea eterică. Şi de atunci a trecut, incredibil, aproape jumătate de secol…

 

 

Celebrul proces al intelectualilor intentat „Lotului Noica-Pillat” a fost o înscenare. Securitatea a fost regizorul. Partidul comunist şi regimul democrat-popular găsiseră modul de a da lovitura de graţie celor mai luminate minţi, celor mai de viitor personalităţi afirmate în România, a căror deschidere universală putea să dea roade oriunde în lume. „Capii” lotului erau socotiţi Constantin Noica şi Dinu Pillat. Dintre personalităţile scrisului românesc mai făceau parte din lot N. Steinhardt şi Vladimir Streinu, pe lîngă mulţi alţi intelectuali de formaţii diferite. La 10 februarie 1960 procurorul militar confirma concluziile de învinuire şi dispunea trimiterea în judecată sub stare de arest a „învinuiţilor” (printre alţii) Pillat Constantin, Noica Constantin, Steinhardt Nicu Aurelian, Iordache Nicolae zis Vladimir Streinu, George Sergiu Al., Paleologu Alexandru. Grupul număra cu totul 23 de persoane.

Anchetatorul penal de Securitate constata: „Organele M.A.I. au arestat un grup de elemente revoluţionare care sub conducerea lui C. Noica şi Constantin Pillat au desfăşurat vreme îndelungată o intensă activitate contra puterii populare calomniind revoluţia populară şi marxismul”. Pentru regimul comunist cărţile comentate erau scrieri „duşmănoase”, „fenomenologia spiritului” a lui Hegel era alcătuită din „teze fasciste şi revizioniste”, Emil Cioran şi Mircea Eliade scriind „unelteau prin toate posibilităţile şi mijloacele împotriva R.P.R., puşi în slujba serviciilor de spionaj imperialiste”. Întrunirile literare din casa lui V. Voiculescu sau Barbu Slătineanu erau socotite „discuţii cu profund caracter duşmănos la adresa R.P.R. calomniind şi ponegrind literatura realist socialist şi regimul democrat popular.”

 

Profesorul Vladimir Streinu îşi va asuma cu demnitate şi nobleţe propriul Drum al Calvarului. Drept mărturie stau paginile ce urmează.

 

* * *

 

Dosarul de penitenciar nr 630/1959 (cu documente din penitenciarele unde a fost închis, Ministerul Afacerior Interne, închisoarea B şi Jilava 8/ 5-3 960) al deţinutului Iordache Ş. Nicolae, ”Nume false – Vladimir Străinu (sic!) /prevenit la data de 12 09 1959” cuprinde toate dovezile tentativei de asasinare morală şi exterminare fizică ale unuia dintre cei mai luminaţi intelectuali pe care i-a avut vreodată elita intelectuală din România.

 

Simpla trecere in revistă a actelor pot construi, în percepţia cititorului, dimensiunea calvarului. Comentînd tratamentul celui condamnat politic, se poate constata impunerea unui regim nediferenţiat faţă de criminalii de drept comun. Scopul era, în cazul umaniştilor, umilinţa, pînă la distrugerea morală, atacarea profilului psihologic în scopul erodării lui şi nu, în cele din urmă, aneantizarea fizică, prin torturi repetate, am mai spus-o, asemănătoare cu cele ale Inchiziţiei. Hotărîtoare este, însă, pentru toţi marii intelectuali din închisorile comuniste, amprenta destinului, a enormei lor vocaţii şi apartenenţei la actul de cultură: cei care au reuşit să supravieţuiască temniţei comuniste şi-au întregit lucrarea vieţii ca şi cum nimic, nici chiar moartea, nu a putut să stea în calea împlinirii operei lor. Afirmaţia poate fi dovedită prin scrierile lui Constantin Noica cît şi ale lui Vladimir Streinu, cei pe care forţa creaţiei nu i-a părăsit nici în împrejurări – limită ale vieţii lor.

Revenind la documentele dosarului , fila 1 reproduce primul act: ” Proces-verbal nr 630 de depunere şi percheziţie corporală, făcut astăzi 12 septembrie 1959 ora 6,30 în Bucureşti, noi, lt[locotenent] Alecu Gheorghe din M[inisterul] A[facerilor] I[nterne] , în baza mandatului de arestare, adresa nr.[în baza] ordonanţei locot[enentului] maj[or] Crăciun Iosif] din 11 septembrie 1959 se încarcerează în închisoare în interesul cercetărilor, arestatul Iordache Nicolae(Vladimir Streinu) […]. Procedînd la percheziţia corporală s-au găsit asupra lui următoarele obiecte: […]Drept care am încheiat prezentul proces verbal [Ofiţer de serviciu – semnat indescifrabil] Am primit obiectele – semnat indescifrabil [Percheziţionat – semnat indescifrabil…].

La 22 09 1059 Vladimir Streinu este „depus” în arestul M.A.I: se emite „Dovada […] Serviciul închisori/Închisoarea”B”[M.A.I]: Am depus în închisoare pe reţinutul Iordache Nicolae[…] ”Semnat indescifrabil. La 12 09 1959 aflăm, conform unei note că ”Se primeşte Vladimir Străinu (sic!) înaintat de la camera 116 (fila 3)”

Ordonanţa de reţinere din 11 septembrie 1959: ” Eu,

lt[locotenent] maj[or] Crăciun Iosif, anchetator penal de securitate din Dir[ecţia de] Anchte Penale a M.A.I., analizînd materialele privind pe numitul Iordache Nicolae (Vladimir Streinu) […]

 

CONSTAT

Numitul Iordache Nicolae(Vladimir Streinu) se face vinovat de săvîrşirea infracţiunii[…]

 

DISPUN

Numitul Iordache Nicolae zis Vladimir Streinu să fie reţinut pe timp de 24 de ore, de la…septembrie 1959 orele… pînă la sept.1959 orele…

Un exemplar din prezenta se va înainta locului de deţinere.

Semnat

Anchetator penal de securitate

Crăciun Iosif”

 

 

Filele 6,7 şi 8 reproduc adresele Procuraturii Militare a Regiunii a II a Militară către închisoarea M.A.I., prin care se cere „ prelungirea termenului de anchetă penală şi arestarea în cauza privitoare pe Iordache Nicolae” începînd cu 11 noiembrie 1959 pînă la 8 ianuarie 1960, în trei etape, pe perioada procesului intentat” lotului Noica – Pillat ”.

În acest răstimp, Serviciul C (serviciul Evidenţe – n.m.I.D.) din Ministerul Afacerilor Interne trimite, la 11 februarie 1960, o adresă cu acelaşi conţinut Serviciului Închisori şi Procuraturii Militare a Regiunii a II a Militară: „Vă trimitem alăturat copia adresei cu care a fost înaintat Procuraturii militare a regiunii a II a Militară Bucureşti, dosarul de anchetă privind pe: Pillat Constantin, Mitucă Ion, Noica Constantin, Lăzărescu Sandu, Florian Gheorghe, Acterian Arşavir, Ranetti Constantin, Vidraşcu Emanoil, Acterian Sadova Maria, Paleologu Alexandru, Steinhardt Nicu, Strelisker Beatrice, Noica Iacob, Radian Nicolae,Vlad Aurelian, Răileanu Constantin, Iordache Nicolae, Enescu Teodor, Niculescu Remus, Al. George Sergiu, Teodoreanu, Ionescu Anca şi Mironescu Sandu, aflaţi în stare de arest.

Totodată vă facem cunoscut că din momentul primirii prezentei adrese, inculpaţii vor sta încarceraţi la dispoziţia Procuraturii Militare a Regiunii a II a Militară Bucureşti, pînă la soluţionarea cauzei.

Şeful Serviciului C Şeful Secţiei, maior

Colonel, Nedelcu M. Novac,C.”

 

 

Între 15 şi 19 februarie Procuratura Militară a Regiunii a II a Militară trimit adrese Penitenciarului Jilava şi M.A.I./UM.0123/E Bucureşti, prin care aduce la cunoştinţă că ”s-a dispus trimiterea în judecată a învinuitului Iordache Niculae, deţinut preventiv în baza mandatului[…]emis de procuratura Militară M.A.I. Dir[ecţia] anchete penale.

Începînd de la această dată susnumitul se află la dispoziţia Tribunalului Militar al Regiunii a II a Militară” şi „s-a aprobat prelungirea termenului de anchetă penală şi arestare în cauza privitoare pe Iordache Nicolae pe intervalul 8.02.1960 pînă la 9.03.1960”

Adresele sunt semnate de Procurorul Militar Şef, semnate indescifrabil.

Fila 14 a dosarului de penitenciar al lui Vladimir Streinu reproduce un document important pentru istoria acestui monstruos proces: ”Mandatul de arestare preventivă”confirmat de Procurorul Militar de Justiţie,”privind pe Iordache Nicolae (Vladimir Străinu – sic!):

„Bucureşti anul 1959 luna septembrie ziua 14

În baza art[icolului]249 c[od de]pr[ocedură]pen[ală]:

Lt [ocotenent]Maj[or] Crăciun Iosif anchetator penal de securitate din U.M. 0123/0 Buc. a Ministerului Afacerilor Interne; avînd în vedere materialele de urmărire penală pe care le deţinem împotriva învinuitului Iordache Nicolae (Vladimir Streinu) […]din care rezultă că a săvîrşit infracţiunea de uneltire contra ordinei sociale.

Avînd în vedere că aceste fapte sînt prevăzute şi pedepsite […] şi că rezultă probe suficiente de culpabilitate împotriva susnumitului învinuit;

Văzînd că învinuitul se găseşte în situaţia prevăzută de art. […] din codul de procedură penală, întrucît fapta se califică crimă/delict pedeapsa prevăzută de lege este mai mare de un an şi arestarea este necesară în interesul Securităţii Statului.

 

Pentru aceste motive,

O R D O N

 

Tuturor organelor competente ca, în conformitate cu dispoziţiile legale, să arsteze şi să conducă pe Iordache Nicolae (Vladimir Străinu – sic!- ) la arestul M.A.I.

Pun în vedere şefului arestului să-l primească şi să-l reţină de la 12 09 1959 pînă la 11. 11.1959.

Anchetator penal de securitate

Lt[locotenent]maj[or]Crăciun Iosif.”

 

 

Primul act medical ce apare în dosar este emis de medicul închisorii M.A.I., la data de 25 09 1959: ” Certificat Medical – Subsemnatul (indescifrabil – n.m.) Medic M.A.I. certific că:

Arestatul Iordache Nicolae suferă de T.B.C. pulmonar, toracoplastie (operaţie prin care i s-a extras plămînul stîng distrus de tuberculoză după ce, în prealabil, s-a renunţat, prin tăiere, la şapte coaste din cele paisprezece, din partea posterioară a toracelui – n.m.) şi este în deplinătatea facultăţilor mentale.

 

Medic M.A.I.”

Semnat indescifrabil.

 

Alt act de importanţă istorică îl reprezintă adresa prin care Tribunalul Militar Regiunea II Militară Bucureşti face cunoscută conducerii penitenciarului M.A.I. Bucureşti, după încheierea procesului ”lotului Noica Pillat”, sentinţa” deţinutului Iordache Nicolae zis Vladimir Streinu […] condamnat la 7(şapte) ani închisoare corecţională, 4(patru) ani interdicţie corecţională şi confiscarea totală a averii personale, pentru faptul de uneltire contra ordinii sociale […] cu socotirea prevenţiei de la 12 septembrie 1959[…].

Este încarcerat pe baza mandatului de arestare Nr 64/I din 12.09.1959.

Pînă la definitivarea sentinţei, mandatul menţionat mai sus, este şi rămîne valabil.

Preşedinte,

Colonel de Justiţie Dimitriu D. Adrian .”

 

Odată cu acest act,Vladimir Streinu încheie detenţia preventivă şi rămîne în atenţia majoră a schingiuitorilor săi.

„Mandatul de executare a pedepsei” din 14.04.1960 nr 146/60, conform deciziei nr 77/1960 a Tribunalului Suprem Colegiul Militar (prin care se respinsese recursul), rămîne definitiv, executarea pedepsei începînd la 29 09.1959 şi urmînd să expire la 9.09.1966 ” cînd va fi pus în libertate dacă nu va fi reţinut pentru alte fapte, prezentul mandat anulează mandatul de arestare (preventivă n.m.) nr 64/I 1959.[…]

Preşedintele Tribunalului Militar al Regiunii II Militară

Colonel de justiţie,

Dimitriu D. Adrian”.

Urmează actele de încarcerare dar şi două documente monstruoase prin ceea ce anunţau pentru înăsprirea pedepsei deţinutului Vladimir Streinu: în 29 04 1960 şi în 23 05 1960, Biroul de Evidenţă a Penitenciarului Jilava trimite doua adrese către Direcţia Generală a Penitenciarelor şi Coloniilor de Muncă Serviciul Evidenţă. Ele marchează presupusa intenţie a M.A.I. de a-l trimite pe Vladimir Streinu într-o colonie de muncă forţată, intenţie, din fericire nedefinitivată.

Citim, apoi, alte acte, ale confruntării condamnaţilor din lotul Noica-Pillat, puşi faţă în faţă doi cîte doi, confruntare care sporeşte umilinţa la care sunt supuşi aceşti cărturari, aceşti atleţi ai spiritului. Scopul era umilirea lor morală, atît de contrastantă cu alcătuire lor nobilă, interioară: „Se deleagă prin prezenta tov. cpt[căpitan] Lungulescu spre a merge în interes de serviciu pentru a audia pe deţinut (N. Iordache) şi Arşavir Acterian, 28.08.1960, la Penitenciarul Jilava”. Adnotare marginală: „Am anchetat pe Iordache N. azi, 9 IX 1960”.

 

* * *

 

Cîteva informaţii necesare pentru studiul de caz Vladimir Streinu, impuse de alte documente din dosar: adresa 2602 din 22 04 1960 prin care se constată preocuparea pentru scris, chiar în condiţiile puşcăriei politice cu tot alaiul ei de atrocităţi; scriitorul îşi cere manuscrisul de la Editura Ştiinţifică pentru care ar fi trebuit să fie autorizată Elena Iordache – Streinu, soţia lui…

Raportul din 29 iunie 1961 este urmat de pedeapsa cu carceră: ”[…] În ziua de 29 iunie deţinutul Iordache Niculae […] din secţia III a camera 38 a comis următoarele: fiind anunţat împreună cu alţi deţinuţi pentru a merge la magazie să li se dea lenjeria de corp corespunzătoare conform regulamentului, deţinutul sus menţionat în loc să aibe minus (sic!), aşa cum a spus a fost găsit cu o cămaşă în plus. Mai mult, deţinutul a răspuns obraznic şi a instigat în rîndurile celorlanţi (sic!) deţinuţi ca să meargă şi ei la magazie, să li se dea (sic!) cu toate că nu aveau acceptul.

Ţinînd cont că este un deţinut f[oarte] periculos a adus greutăţi şi a mai avut abateri.

Propun a fi pedepsit cu 6(şase ) zile [la] izolare.

Supraveghetor,

J.M. Chira Preda

[…].”.

„Adeverinţa-caracterizare” întăreşte hotărîrea: „Deţinutul Iordache S. Nicolae […]pe timpul reţinerii în penitenciare (1) a fost pedepsit cu 6 zile izolare pentru că a luat o cămaşă în plus de la magazie şi, mai mult, a răspuns obraznic faţă de cadre.”

 

 

* * *

 

Ajung,în sfîrşit, la cele mai importante acte din dosar, ca dovezi ale exterminării fizice: fişele medicale pentru deţinuţi.

„Fişa medicală pentru deţinuţi /formaţiunea [penitenciarul] Jilava/ Numele Iordache/ Pronumele/ Nicolae/ categoria penală / c.r. [contrarevoluţionar] /Data completării fişei 24 III 1960/ vîrsta 58 / profesia Profesor / de unde vine [închisoarea] M.A.I.[…]

Antecedente personale / boli infecto-contagioase / Icter în 1917, malarie la 9 ani […] Alte afecţiuni T.B.C. pulmonar şi toracoplastie în 1951.

Starea prezentă […] Aparatul digestiv – hepatită cronică […] Diagnostic T.B.C. pulmonar stabilizat / hepatită cronică […].

Examene de laborator / Toracoplastie sup[erioară] stg [stîngă]…]Ex[amen] pulmonar.Toracoplastie stg.[stîngă interstiţ [ială]. Lez [iuni] fibronodulare r.c.[reactivate] plamînul drept.

Consultaţii ulterioare/ diagnostic/ tratament/ Toracoplastie stg [stîngă]. T.B.C. stabilizat / Pulmonar. Statu quo/Angor pectoris / 06 1962 / Epicriză (concluzie medicală trecută pe foaia de observaţie în legătură cu un caz examinat şi tratat – n.m.I.D.)/ A fost internat în infirmeria Unităţii[Militare a M.A.I.] / de la 26 06.1962 la 28 06 1962 cu diagnostic TBC pulmonar reactivat.

Examen Rx [radiologic] la 27 05 1962: Toracoplastie interstiţial. Lez[iuni] f [ibronuodulare] subclavic[ulare] dr[eapta] […]”

 

 

* * *

 

La 4 octombrie 1962,Vladimir Streinu este eliberat din închisoarea Jilava. Eliberarea este însoţită de diferite acte, printre care Declaraţia pe care condamnatul este obligat s-o semneze: „[…] La punerea mea în libertate din locul de deţinere am luat la cunoştinţă de faptul că nu am voie să divulg nimănui nimic din cele văzute şi auzite de mine în legătură cu locurile de deţinere pe unde am trecut şi nici despre persoanele încarcerate.

De asemenea nu voi comunica nimic scris şi nici verbal rudelor sau altor persoane despre deţinuţii rămaşi în penitenciar.

În cazul că nu voi respecta cele arătate mai sus, am luat cunoştinţă că sînt pasibil de a suporta rigorile legilor Republicii Populare Române.[…]”

Actul de eliberare este emis de Penitenciarul Jilava cu numărul 6272 din 4 octombrie 1962 „ către Direcţiunea Generală a Miliţiei – Serviciul Evidenţei Operative – /Vă facem cunoscut că în ziua de 4 oct[ombrie]1962 a fost eliberat din penit[enciarul] Jilava numitul Iordache S. Nicolae, zis Vladimir Streinu […] profesia scriitor […].

S-a eliberat conf[orm] Decret[ului] / 772 al Cons[iliului de] Stat R[epublica]P[opulară]R[omână] fiind graţiat[…].”

Revista indexata EBSCO