Jan 23, 2018

Posted by in Varia

Valentin TALPALARU – Compresa revistelor

 

Nostalgia ne mînă către sunetul de clopoței de la sfîrșitul anului și, cugetînd la înțelepciunea maeștrilor anonimi ai folclorului, batem și noi cîmpii cu grație, omagiind inteligența celor care anticipau – de pildă – versurile imnului actual: „Aho, aho copii și frați…” (un fel de „ Deșteaptă-te române”) ori pronosticau „Lîngă boi v-alăturați” ca și revirimentul „S-a sculat mai an/ Bădica Traian” (care încăleca ce știa el cel mai bine…). Noi, evitînd confuziile și aluziile regionale, ne refugiem în Nord Dobrogea cultural de la Tulcea, manageriată de Ionuț Paul Ștefan și directorată de Aurel Ifrim, revistă care demonstrează că are…balta pește, prin calitatea tehnoredactării și materiei prime, numai carton din acela ochios și culori de calitate. Acum, lăsînd gluma deoparte, revista este chiar o surpriză plăcută – deși ajunge cam tîrziu la noi! Se pare că teatrul din localitate și-a tras partea leului cu prilejul sărbătoririii celor nouă ani de trudă și talent. Surprizele culturale continua cu Concursul Internațional de Interpretare Muzicală „George Georgescu” și laureații săi. Mai adăugăm ceva ritmuri de balet dar și omagiul către tomitanul Ovidiu. Traduceri, schițe monografice și, oricît ne-am străduit nu am găsit o referință la activitatea literară contemporană deși cunoaștem foarte bine cîțiva scriitori importanți din zonă. Poate la proxima lectură. Pînă atunci deschidem amplul Vitraliu al Centrului Cultural Internațional „George Apostu” de la Bacău, invitîndu-vă, împreună cu Ovidiu Genaru pe Valea Oituzului: „Vulturi de bronz cu marmora în gheare/ plutesc ca o flacără fixă/ deasupra eroilor/ O dulce chilim/ popor fără noroc scufundat în somnul/ demonului!/ / Aici e paza trecătorilor/ o rugină se depune pe aripi/ vântul coclește în piscuri/ Patria/ / își oxidează fiii/ Pe valea Oituzului vulturi de bronz/ duc dorul nebun al vulturilor de carne.” Interesant și de neocolit eseul lui Ioan Aurel Pop despre Rezoluția Adunării Naționale de la Alba Iulia din 18 Noiembrie/ 1 Decembrie 1918. Se referă autorul la „documentul fundamental care a determinat ca circa 100.000 de km pătrați și cam cinci milioane de locuitori să intre în componența Regatului României.” Un alt reper de lectură pe care vi-l recomandăm este semnat de Marin Aiftincă și se referă la Academia Română și idealul unității naționale. Ioan Holban ne duce cu pana spre prima autobiografie a boierului Teodor Vârnav, văleat 1845, iar Theodor Codreanu ne avertizează că este cazul să facem un exercițiu de memorie amintindu-ne de Constantin Stere și Basarabia. Ar fi multe de semnalat în revistă dar… Contemporanul ne dă ghes să cetim ce va să zică O aventură a intelectului uman, titlu prețios care obligă, semnat de Nicolae Breban. Se referă domnia sa la perioada biografică în care a riscat ceea ce puțini ar fi fost capabili, libertatea și cariera. Ca să nu mergem mai departe. Este de fapt un fragment dintr-o carte care, deja este în centrul atenției, Viața mea, publicată de Editura Polirom. Un volum important, apărut la Editura Ideea Europeană, musai să se regăsească în bilblioteca domniilor voastre. Este vorba despre Răzbunarea barbarilor. 2000 de ani fără Ovidiu la Tomis, asumat de Dorin Popescu, „un substantial și convingător exercițiu colectiv de hermeneutică.” La care adăugăm prestigioasa listă a laureaților ediției din 2017 a Galei Premiilor Constantin Brâncoveanu. Și de aici la Litere, o revistă la care țin pentru stilul dezinvolt dar și pentru farmecul evocărilor, cu Barbu Cioculescu în prim plan! Și în al doilea rînd (sau mai bine în primul rînd!) reverența academicianului Eugen Simion față de un bun și drag prieten, Mihai Cimpoi. Citez: „75, deja 75? Consult D.G.L.R.-ul și constat că, într-adevăr, Mihai Cimpoi împlinește 75 de ani. G. Călinescu ar spune: sporul lui de ani a ajuns la nu știu cîți luștri. Asta, așa, ca să mai îndulcim puțin limbajul, cînd vine vorba de vîrsta noastră”.Adăugăm și noi urările aferente celui care a girat, cu autoritatea sa, generațiile recente de scriitori din Basarabia, plasîndu-le într-un context national și european. Nu ratați nici „tulburătoarea mărturisire a lui Petru Caraman” evocată de Iordan Datcu. Iată un fragment din scrisoarea de răspuns a reputatului folclorist și universitar adresată lui Mihai Pop, la invitația acestuia de a colabora la Revista de folclor: „ Domnule Director, Acela căruia Dvs – desigur într-un elan de amabilitate – îi spuneți Domnule profesor, e un paria al societății românești, un cetățean cu numele, adică ultimul dintre tolerații acestei țări(…)” Scrisoarea datează din 1956. Steaua ne invită la un remember al șaptezeciștilor. Un grupaj impresionant, nu doar prin calitatea textelor ci și prin calitatea semnatarilor: Horia Bădescu, Mariana Bojan, Ioana Diaconescu, Irina Petraș, Petru Poantă, Nicolae Prelipceanu, Alexandru Sfârlea, Cornel Udrea, Doina Uricaru, Ion Mircea. Grupajul este și el unul aniversar, întrucît mulți dintre șaptezeciști împlinesc… 70 de ani: Ștefan Agopian, Mariana Bojan, Ioana Diaconescu, Dinu Flămând, Ioana Ieronim, Mariana Istrate, Horia Lazăr, Ion Mircea, Alex Ștefănescu, Cornel Udrea și alții. Impresionante și imaginile cu șaptezeciștii de odinioară! Cîți ne amintim – fără sugestia revistelor – de aniversări sau comemorări importante. Așa cum ar fi cea asupra căreia ne atrage atenția Marius Nenciulescu: Dimitrie Stelaru 100. „Ce-mi pasă dacă-mi încui ușa/ Și adorm beat lângă prag!/ Știu că ești aproape de mine/  Și-ți sunt cât Dumnezeu de drag.” Să vedem cum arată Sălajul viu conform promisiunii Caietelor Silvane! Dar nu ne oprim la Zalău ci, mai degrabă la Cluj, unde s-a consumat un important festival cu recompense pe măsură. Este vorba despre Festivalul Internațional de Carte Transilvania la care marele premiu a fost obținut de …Adonis! Mai precis de Ali Ahmed Said, considerat cel mai important poet arab contemporan. Un spumos dialog cu Dinu Flămând este relevant. Iată și o mostră lirică: „Oare în numele tău să fi locuit limba,/ cea care face sângele meu să curgă în mine/ în numele tău, lumea trupurilor noastre/ și a tot ceea ce a fost între tine și mine.”Ne întoarcem la Sălaj pentru a ne convinge că Sălajul este viu, de pildă: „Pentru fracțiuni de clipe se-ntâlnesc oamenii,/ cărări se-mpletesc în lumea lor de umbre/ – o curgere tandră-/ Poți privi în oglindă cerul și pământul./ Aici, acolo, nu suntem tot noi pe-aceeași pagină?/ Desculță bucuria pășește pe durerea intensă” (Irina Lucia MIhalca, În memoria pietrei, o poveste). Ne oprim și la Cronica veche, de unde aflăm, grație Doinei Uricaru cum că Marea Neagră s-a vărsat în Oceanul Atlantic: „Marea Neagră s-a vărsat în Oceanul Atlantic/ mi-a povestit o broască țestoasă/ când așteptam să iau trenul de la Madrid în nu știu ce gară, cu debarcader…” De la Atlantic la…dialogul lui Nicolae Busuioc cu Arcadie Suceveanu și confesiunile sale sincere. Mircea Cubotaru își continua interesantul serial al „Misterelor onomastice ale Iașilor” cu un popas la Tătărași. Mulțumesc, Mihaela Grădinaru, pentru reverența față de un bun și drag prieten, Emil Iordache, recuperat din spațiul prozei de data aceasta, grație unui manuscris păstrat de un coleg profesor din Săveni și publicat de Editura Polirom. Mă opresc aici, cu bucuria de a mai încheia un an de dialog cu prietenii de la revistele literare și de a prețui efortul și darurile lor. La mulți ani!

Revista indexata EBSCO