Jan 23, 2018

Posted by in ESEU

Ioana DIACONESCU – Martirii muntelui. Din documentele rezistenței anticomuniste

 

Rezistența din munți, anticomunistă, prima si singura de acest fel in Estul Europei în care Armata Rosie năvălise, este socotită, pe linia actual istorică, un fenomen ce necesită, prin punerea în pagină a documentelor de arhivă, reconstituirea unei imagini concrete, obiective a acestui fenomen care, altfel, ar putea fi deformat prin ceea ce s-a numit „hiperbolizarea faptelor”. Nu numai punctul de vedere al unor merituoși istorici și psihologi contemporani o susține, ci și cel al unor supraviețuitori ai mișcării de rezistență anticomunistă.

Este adevărat, documentul de arhivă este de o concretețe violentă și nu încurajează speculațiile. Doar că perspectiva mea este una în care evenimentele se împletesc cu simbolurile și poate adăuga încă un punct de vedere posibil privind cercetarea. Hiperbolizarea poate să nu aibă legătură cu dovezile documentare, dar nu este nici de dorit a se arunca o privire indiferentă asupra martiriului celor care au urcat muntele ca pe o Golgotă cu asumarea crucii sacrificiale.

Opusă hiperbolizării se află negarea mișcării de rezistență, în grade diferite, avînd ca variante subaprecierea sau chiar contestarea ei. Poziția se regăsește la foști ofițeri de securitate deveniți memorialiști peste noapte, unii cu pretenții de istorici.

Mai întîi, cîteva chestiuni lămuritoare, printre care motivele declanșării acestei forme de rezistență asociată cu urcarea în munți:

– aplicarea legii naționalizării din 11 iunie 1948

– crearea Gospodăriilor Agricole Colective prin rezoluția Plenarei Comitetului Central al Partidului Comunist Român

– internările în penitenciare, arestările, condamnările și domiciliile obligatorii (arest la domiciliu) precum și constituirea lagărelor și coloniilor de muncă forțată, unde erau aruncați reprezentanții de frunte ale celor mai diverse categorii sociale, de la înalți demnitari ai statului pînă la prelați, muncitori sau agricultori.

Sunt datoare să vă prezint și statistica securității aflată în documentele din Arhiva Ministerului de Interne și în cea a Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, referitoare la numărul grupărilor sau persoanelor aflate în mișcarea de rezistență armată din munți, apărută și în publicațiile departamentului de cercetare din cadrul CNSAS. Astfel: între 1945 și 1953 existau 1196 de grupări, numai în 1949 existînd 200 de grupări numite subversive și 33 așa-zise bande teroriste. De asemenea au existat 19 centre de rezistență anticomunistă răspîndite pe teritoriul României , în spații greu de străbătut ca zonele montane (cu precădere) sau pădurile sau bălțile Dunării.

Zonele în care s-au refugiat aceste grupuri de rezistenți sunt Bucovina, Munții Apuseni, Argeș, Muscel,Vrancea, Dobrogea. Componența acestor grupuri era alcătuită din persoane cu diverse opțiuni politice, ofițeri deblocați, membri ai fostelor partide politice, apolitici, membri ai Frontului Plugarilor sau chiar ai PCR (doc. 4 ACNSAS), mari proprietari sau intelectuali, țărani sau muncitori.Tot aici se mai regăsesc studenți sau elevi în ultimele clase de liceu (doc. 4 ACNSAS).

Consider că din această mișcare au facut parte tot atîția martiri cît și rezistenți. Nu atît muntele ca formă de relief cît urcarea lui pînă la capăt, ca pe o Golgotă asumată, unde urmau să-și alcătuiască, adesea în stîncă, locuința vremelnică sau ultimă, la intrarea căreia atîrna pînă la poalele stîncii, scara mobilă ca simbol al infinitului, alcătuită din sfoară și fuștei de lemn, ilustrează argumentul unei alte Golgote pe care o altă înfățișare a Mîntuitorului urcă, știind că, în final, va rămîne pe crucea sacrificială. Au existat, desigur, nenumărate modalități de schingiuire, înainte de sacrificare, a rezistențilori.

S-a procedat la arderea de vii a unor membri din gruparea Șușman, celebri rezistenți în munți prin refuzul lor de a se preda trupelor de securitate care le înconjuraseră adăpostul. Din fotografia aflată în arhiva CNSAS se poate deduce ca au rămas în picioare, prăbușindu-se în genunchi doar în ultima clipă, cînd trupurile lor erau deja sfîrtecate de flăcări și carbonizate… „munții au fost la locul lor egal pentru toți tinerii acestei țări. Oricine se putea retrage să lupte în ei. Istoria însă va trebui să se mulțumească cu cei care,buni sau răi,n-au stat cu mîinile-n sîn, cînd țara se scufunda în întuneric și rușine”, afirma în 1991 Ion Gavrilă Ogoranu, unul din simbolurile rezistenței anticomuniste din România.

În documentele aflate in arhive este folosit nomenclatorul fabricat de securitate pentru rezistenții anticomuniști. Veți avea bunăvoința sa înțelegeți că termenii folosiți sunt ireali. Iată și explicatia, din punctul de vedere al lucrătorilor operativi, pentru folosirea denumirilorilor incriminatorii, printre care „bande teroriste” sau „grupări subversive”. Ea apare într-un document al volumului 1 din Dosarul de anchetă 26091 „Bodiu Leonida și alții – banda «Garda alba» – organizație teroristă”, dosar de care m-am ocupat îndeaproape și pentru elucidarea implicării în această acțiune eroică a poetului Constant Tonegaru. Citez fragmentar din raportul 29377 din 21 noiembrie 1948 al Direcției generale a Securității Oradea: „Deoarece s-a constatat că în corespondența dumneavoastră utilizați termenul «partizani» pentru bandiți care terorizează populația la sate sau pentru refugiații politici, vă dăm următoarele lămuriri: termenul «partisan» este întrebuințat greșit, deoarece acest termen presupune existența unor luptători pentru cauza poporului muncitor, așa cum au existat și în cel de-Al Doilea Război Mondial în țările cotropite de fasciști, ceea ce nu poate fi cazul cu acești bandiți de drept comun sau cu acei reacționari refugiați în munți. Întrebuințarea acestui termen dovedește un slab nivel politic.

Este necesar să se explice ofițerilor de Securitate, din subordinea dumneavoastră, cele de mai sus, pentru a se evita, pe viitor, asemenea confuzii și a se insista pentru ridicarea nivelului politic și ideologic, punct esențial, de altfel, din statutul instituției noastre.”

În materialul Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului din Romania, elaborat sub conducerea lui Marius Oprea, intitulat „Noi date despre organizația anticomunistă Garda Albă, eliminată de fosta Securitate în 1949” citim despre moartea pe înălțimi a celui ce a fost socotit conducatorul acestei oragizații, Leonida Bodiu, ofițer de cavalerie regală. El este împușcat în cap, împreună cu ceilalți doi oameni de încredere ai săi, Toader Dumitru și Ioan Burdeț, la ora 5 dimineața, probabil în ziua de 24 iunie 1949, pe hotar, la o altitudine de 837 m, după ce toți trei fuseseră scoși din sediul Securității Bistrița, duși cu o mașină, apoi pe jos, la locul crimei. Bucovina este regiunea în care au apărult primele mișcări, încă din anul 1944. De altfel, lichidarea grupărilor de rezistență din munți, fusese începută încă de trupele NKVD (informație extrasă din volumul „Rezistența armată din Bucovina.1944-1950” vol 1, București 1998). Documentul original pe care vreau să vi-l prezint parțial, face parte din dosarul documentar nr 36 ACNSAS, dosar aflat fără anexe și în publicația de circuit închis „Cartea Albă a Securității” volumul II, editată de Serviciul Român de Informații: „19/1950 noiembrie 28. Dare de seamă asupra rezultatelor obținute de organele de securitate în acțiunile privind depistarea și lichidarea grupurilor semnalate în munți și păduri.

În urma acțiunii teroriste săvîrșite de Victor Lupșa, în noaptea de 23/24 iulie a.c. în comuna Bârsești – Putna, cît și în urma semnalărilor primite din unele regiuni ale țării, care indicau o intensificare în activitatea diferitelor organizații subversive și a bandelor teroriste aflate în munți și păduri: La începutul lunii septembrie 1950, D[irecția] G [enerală] a S [ecurității] P[oporului] a elaborat un plan de acțiune și la data de 14 septembrie, cu sprijinul organelor de miliție și trupelor de securitate, a trecut la acțiuni susținute de depistare și lichidare a bandelor. […] Situație aflată la data de 14 septembrie 1950 Banda lui Lupșa Victor denumită și organizația subversivă „Vlad Țepeș II”. Această bandă a trecut la acțiuni teroriste în noaptea de 23/24 iulie a.c. împotriva organelor politice și administrative din comuna Bârsești – Putna.Banda era formată din circa 80 – 90 elemente fugite în munți și circa 200 elemente organizate în comunele de la poalele Munților Vrancei. […] Ce s-a realizat în acțiunea desfășurată pînă la data de 1 octombrie a.c.,au fost arestați un număr de 157 membri ai organizației din cei aflați în comune și cei care erau fugari în munți. Cu ocazia acțiunilor în munți cît și la perchezițiile domiciliare din sate, au fost capturate[..] armament și munițiu[…].În cursul acțiunii au fost împușcați mortal bandiții: Toader Posmangiu, Ilie Posmangiu, Radu Hurjui, Costică Danteș, Nicolae Dănilă și Matei Dănilă.

Operațiunile ce au continuat după data de 1 octombrie și pînă în prezent au dus la depistarea și lichidarea a încă o serie de elemente din organizația lui Lupșa Victor, cît și din elementele fugare izolate aflate în acea regiune. Astfel, la data de 1 octombrie a.c. s-a predat organelor noastre fugarul Cofarea Panait, originar din comuna Nereju – Putna, care dispăruse de la domiciliu cu ocazia agresiunii din 23 iulie.

La data de 20 octombrie au fost prinși fugarii Spulber Șt. Ioan, Nistor Gh. Ioan și Nichifor G. Ioan, toți trei originari din comuna Spulber – Putna, foști membri ai bandei lui Lupșa[…].

În ziua de 22 octombrie a.c., a fost arestat fugarul Nicolae Plăvan, […] element principal al organizației Lupșa […]. Tot în cursul zilei de 22 octombrie a.c. s-a predat la Serviciul Județean de Securitate Rm.Sărat, locotenent colonelul […] Strâmbei Ioan, unul din colaboratorii apropiați ai lui Lupșa […].

În seara zilei de 26 octombrie a.c. s-a întreprins o acțiune de scotocire a terenului în punctul numit Valea Purcelului situat în partea de sud-vest față de comuna Nereju – Putna, unde eram informați că se află un adăpost al fugarilor. În acest loc echipa operativă a dat peste bordeiul a cinci fugari originari din comuna Nereju – Putna. Fiind înconjurat bordeiul, bandiții opunînd rezistență,au fost împușcați mortal: Caba Constantin, Radu Crăciun și Radu Crețu, iar Joița Crăciun și Iancu Burila au fost prinși vii[…]. La data de 13 noiembrie a.c. a fost arestat fugarul Tafta Ionel din comuna Negrilești – Putna și tot în cursul acelei zile s-au predat organelor noastre: Radu Mihai din comuna Nereju – Putna, Botezatu Vasile, Botezatu Ioan și Enache Gheorghe, aceștia trei din comuna Păulești.

În dimineața zilei de 15 noiembrie a.c. în urma unor informații s-a format o echipă din cinci ofițeri de securitate și s-a deplasat în regiunea comunei Tișița, situată în apropierea orașului Mărășești. În cursul acțiuniia fost prins fugarul Botiș Ioan, iar din cercetarea acestuia s-a putut ajunge la locul de ascunziș al lui Gheorghiță Bălan și Roșeanu Ioan[…].

În ziua de 19 noiembrie a.c., organele miliției au reușit să prindă pe fugarii Caloianu Ioan și Maftei Dănilă, foști șefi de grupă în organizația Lupșa.

La data de 22 noiembrie a.c. s-au predat organelor noastre din regiunea Iași, ultimii trei fugari care mai rămăseseră nearestați din agresiunea de la Bârsești. Aceștia sunt: Cojocaru Vasile, Cojocaru Ioan și Cojocaru Simion, toți trei originari din comuna Bârsești – Putna.

În total, au fost arestați pînă în prezent, în regiunea Vrancei, 87 de fugari din banda lui Lupșa și 190 membri ai organizației din 19 comune de la poalele munților […] În cursul acțiunilor au fost descoperite și distruse 12 bordeie ale bandiților […].”

Închei cu un document unic, pe care l-am extras dintr-o notă a Direcției Regionale a Securității Poporului: jurămîntul celor care intrau în acest tip de organizație a rezistenței contra comunismului: „În numele lui Dumnezeu atotputernic, jur credință Majestății sale Regelui Mihai I, națiunii mele românești să lupt pentru eliberarea ei din jugul comunist. Jur credință Comitetului Ligii Contra Comunismului, supunere Statului și tuturor hotărîrilor sale în orice împrejurare. Jur să păstrez toate secretele sale față de orișicine. Așa să-mi ajute Dumnezeu”.

Revista indexata EBSCO