Jan 23, 2018

Posted by in LITERATURA UNIVERSALA

Tino VILLANUEVA

 

S-a născut la 11, decembrie, 1941, în San Marcos, Texas. Este poet, scriitor şi pictor american. A urmat studii universitare (BA la Southwest Texas State University, un MA la State University of New York at Buffalo; un PhD la Boston University). Scrie în spaniolă şi engleză. Temele predilecte ale poetului rămîn amintirea, dorul şi istoria. Este autorul cîtorva culegeri de versuri, incluzînd Hay Otra Voz, versuri (1972); Scene from the Movie GIANT (1993), distinsă cu prestigiosul premiu American Book Award; So Spoke Penelope (2013). A tradus volumul lui Luis J. Rodríguez, La Llaman América (1998). Poemele lui au fost traduse în italiană, franceză, germană, portugheză, greacă şi coreeană. Lucrările de artă apar  în Green Mountains Review, Tri Quarterly, şi Parnassus. A fondat Imagine Publishers, Inc., şi a editat Imagine: International Chicano Poetry Journal şi antologia Chicanos: Antología Histórica y Literaria (1980). Universitatea Texas State University-San Marcos i-a acordat premiul Distinguished Alumnus Award pentru lucrările cu caracter academic, păstrate în Wittliff Collections, Texas State University. A desfăşurat o îndelungată activitate de predare la Wellesley College şi Boston University. Locuieşte în Boston.

 

COŞMAR

 

Visul cîndva mîngîietor

acum nu mai e —

nu mă mai plimb în voie pe lîngă malul apei,

fără sandale,

nisipul desfătîndu-mi tălpile,

nu mai doresc să-mi fie drumul lin.

 

Acum mă aflu pe o corabie,

la vîsle; o iau în larg.

Vîslesc şi vîslesc… dar cîrmaciul din mine nu izbuteşte să meargă tot drept.

Corabia înaintează acum, o iau spre răsărit,

apoi spre apus şi nu singură: îmi stau aproape femei,

un întreg echipaj vîsleşte, vîsleşte.

Agitată, marea se ondulează, se învolburează,

şi eu, eu din nou mă uit înapoi—coşmarul coşmarurilor:

peţitori sunt la rame, nu femei;

nici ei nu vîslesc, nici eu… vasul pluteşte în voie

prin ceaţă.

Sunt toată broboane, şi strig cît pot de tare.

Strig din nou: „Fiul meu, Telemah,

a plecat, fără să spună, a plecat de capul lui.

Fără să spună, a fugit pe nisipurile din Pylos şi Sparta.”

 

Şi mă trezesc scăldată în sudoarea rece, cuprinsă de spaima

vorbelor rostite în noapte.

 

(Tino Villanueva, So Spoke Penelope) 

 

Traduceri:Olimpia Iacob

Revista indexata EBSCO