Jan 21, 2018

Posted by in Panoramic editorial

Lucian GRUIA – Comentarii plastice

 

Octavian Mihalcea s-a născut la 3 septembrie 1976, în Bucureşti, a absolvit Facultatea de Filosofie (în anul 2000) şi a obţinut masteratul în Teoria literaturii şi Literatură comparată (în anul 2011), la Facultatea de Litere din cadrul Universităţii din capitală. Este membru al Uniunii Scriitorilor din România.

A publicat următoarele volume individuale de versuri: Bărbatul artei sângerează fluturi (Societatea Scriitorilor Militari, Bucureşti, 2004); Flagel (Editura Tritonic, Bucureşti, 2008), Epicriza (Editura SemnE, Bucureşti, 2011); Poezii (Editura Fundaţiei Culturale Antares, 2012); Bestii şi basme / Brutes et contes bleus (Editura Eikon, 2014) şi Umbra de fier (Editura SemnE, 2016).

Iată că poetul ne surprinde acum cu o carte de comentarii plastice, Tabloul ca oglindă (Editura Militară, Bucureşti, 2016), prilejuită de împlinirea a 140 de ani de la înfiinţarea Cercului Militar Naţional din Bucureşti. În Argumentul ce deschide volumul, General-locotenent dr. Cătălin Zisu subliniază standardul artistic ridicat al lucrărilor care au fost expuse pe simeze în decursul anilor. După cum afirmă Directorul Cercului Militar Naţional, Colonel dr. Cristian Dorca, întâmpinările sunt dedicate pictorilor care au performat estetic în ultimii ani la galeriile Cercului Militar Naţional.

În prologul cărţii, intitulat Repere pentru o estetică, Octavian Mihalcea ne justifică provenienţa titlului cărţii. Arta trebuie să reflecte realitatea în mod subiectiv, deformat, nu mimetic. “Picturile sugerează o altă realitate decât lumea pe care o vedem şi cu care suntem obişnuiţi. (…) Misterul oglinzii se regăseşte îndeosebi în pictură, unde imaginea reflectată durează după ce realitatea care a prilejuit-o a dispărut demult. Tablourile pot fi oglinzi în care privitorul să se recunoască. Este accentuată plurivalenţa înţelesurilor verbului a visa. Arta picturală comportă o deschidere profund iniţiatică spre lumea ficţiunilor cu funcţie revelatoare.”

Autorul mai insistă asupra misterului creaţiei artistice şi asupra corespondenţei dintre arte. Cercetarea artefactelor relevă şi o plonjare în abisurile inconştientului fecund. Hermeneutica revelează alcătuirea alchimică. Nu uită că pictorul lucrează cu lumini şi umbre, ceea ce conduce la cercetarea regimurilor diurn şi nocturn ale imaginarului. Onirismul transfigurează uneori imaginile.

Pornind de la aceste consideraţii Octavian Mihalcea analizează artişti individuali şi unele expoziţii de grup. Ne vom opri asupra câtorva dintre personalităţile cercetate.

Sorin Adam, considerat de Vasile Grigore un continuator al lui Petraşcu, Dărăscu şi Baba, este încadrat ca postimpresionist, peisajele bretone evidenţiindu-se prin colorit şi focalizarea luminii.

În tablourile Aureliei Chiru, dedicate cu precădere caselor tătăreşti din Balcic, grădinilor şi vazelor cu flori, cronicarul distinge calmul şi căldura culorilor.

Peisajele veneţiene ale lui Augustin Costinescu ne aduc în faţa ochilor „peisaje acvatice adânc spiritualizate.”

Pictura lui Horea Cucerzan este puternic esenţializată. Spiritul de sinteză conduce spre abstractizare: „Legile visului consonează cu fiinţa acestei cromatici fluide, într-o edificare spirituală care vizează elocvenţa verticalei.”

Petru Damir practică o pictură suprarealistă pe gustul poetului Octavian Mihalcea, şi el cochetând cu acest curent: „Transfigurările ating cuprinzătoare teritorii caracteristice evaziunilor în vis, acolo unde eul creator îşi poate căuta neîngrădit drumul spre centru.”

La Andrei Damo, cronicarul distinge atmosfera medievală particularizantă.

În pictura Georgetei Grabovschi, culorile metalice reliefează volumele.

Tablourile lui Ion Hultoană amintesc de „lucrările marilor peisagişti din perioada interbelică.”

Alex Ivanov impresionează prin fiorul dramatic special. Remarcabile sunt şi coperţile de carte, cât şi ilustraţiile interioare ale unor volume beletristice. „În alte lucrări, folosirea cernelii conferă acuarelei un special aer misterios, fapt deductibil şi din intitularea unui exponat Rugăciuni uitate în cerneală.” – remarcă autorul. Portretele cu uşoară tentă cubistă sunt memorabile.

La artista japoneză Hisako Kobayashi primează viziunea genezei şi „intensitatea cromatizării”.

Otilia Michail-Oteteleşanu s-a numărat printre artiştii Casei Regale. Casele pictate în email respiră istorie.

Vasile Parizescu, senator al Academiei Internaţionale de Artă Modernă din Roma şi Preşedintele de onoare al Artiştilor Plastici din Bucureşti, se evidenţiază în pictură prin dramatism. Peisajele citadine şi florile relevă o orchestraţie simfonică unică şi crepusculară.

Cristina Mihaela Rădulescu purifică pânzele prin simbolul crucilor şi celebrarea stadiului embrionar uman.

Din păcate nu ne putem opri asupra fiecărui artist plastic prezentat cu pertinenţă de Octavian Mihalcea. Poetul este ajutat în munca sa de investigaţie a universurilor picturale de talent, intuiţie şi de pregătirea sa filosofică. Cronicarul ştie să releve esenţialul picturilor cercetate succint. Cartea aduce bucurie artiştilor plastici comentaţi cât şi cititorilor.

Revista indexata EBSCO