Jan 21, 2018

Posted by in Panoramic editorial

Florin MIHĂILESCU – Despre Mișcarea culturală Rugul aprins

 

Încununare a unui stagiu doctoral, finalizat cu succes, volumul Rugul Aprins. Spre turnul de ivoriu/ Mükemmelliğe Doğru Giden Yol al Cameliei Suruianu este o lucrare bilingvă, româno-turcă, apărută în 2016. O cercetare despre Rugul Aprins este obligată prin natura însăşi a subiectului său special să depăşească limitele stricte ale studiului literar propriu-zis. Asociaţia în cauză a avut un caracter cultural general, accentuat însă şi particularizat în chip determinant de substanţa lui teologică. A fost de altfel înfiinţată la sugestia şi din iniţiativa unei înalte personalităţi a Bisericii Ortodoxe Române, Mitropolitul Tit Simedrea, prin 1943, şi s-a coagulat temeinic în jurul Mănăstirii Antim din Bucureşti. Grupul de oameni de cultură şi de feţe bisericeşti, din care era alcătuită, a fost destul de numeros, iar din rîndurile lui au făcut parte şi cîţiva scriitori, a căror prezenţă acolo a avut o semnificativă înrîurire asupra activităţii lor creatoare şi asupra biografiei lor ulterioare.

Lor le consacră autoarea cea mai întinsă cuprindere a lucrării sale, restul ocupîndu-l  împrejurările istorice în care s-a născut şi a evoluat mişcarea, legalizată mai întîi, în 1946, şi desfiinţată şi interzisă mai apoi, în 1958, odată cu represiunea brutală a membrilor ei. Deşi aceştia din urmă au fost de ordinul cîtorva zeci, scriitorii de care vorbim şi care interesează în primul rînd lucrarea de faţă au reprezentat figurile cele mai prestigioase ale asociaţiei.

Lucrarea Cameliei Suruianu îşi propune să ni-i prezinte pe aceştia sub aspectul contribuţiei lor la diversele manifestări ale grupării şi mai ales la configurarea ei spirituală. După o introducere amănunţită şi foarte concludentă în ambianţa epocii care a condus la apariţia Rugului Aprins, următoarele capitole urmăresc viaţa şi creaţia a şase scriitori, precum şi evenimentele pe care le-au traversat, pînă la condamnarea lor abuzivă, nedreaptă şi în afara oricărei normale legalităţi.

Protagoniştii cercetării sînt aşadar, în ordinea prezentării, Sandu Tudor (Daniil, după numele monahal), animatorul şi spiritul rector al grupului, Vasile Voiculescu, Alexandru Mironescu, Ion Marin Sadoveanu, Bartolomeu Valeriu Anania şi Paul Sterian. Analizele ce le sînt închinate se remarcă printr-o mare bogăţie de detalii şi se citesc cu deosebit interes, căci autoarea se distinge pe parcursul întregii lucrări printr-o solidă şi meticuloasă informaţie, care porneşte de la cărţile deja existente în domeniu pînă la manuscrisele de la Biblioteca Academiei Române şi pînă la documentele secrete de altă dată din arhiva C.N.S.A.S.

Sînt însă în structura expunerii cîteva disparităţi, care ţin de tratamentul diferenţiat, aplicat celor şase autori, şi care ar fi trebuit evitat, prin adoptarea unei metodologii unitare şi a unei proporţionări ceva mai echitabile a paginilor rezervate fiecărui capitol, în raport direct cu importanţa şi cu anvergura fiecărei personalităţi. Astfel, bunăoară, la Vasile Voiculescu, se vorbeşte numai de acea etapă finală a biografiei sale, legate de participarea la Rugul Aprins, ceea ce ni se pare corect, în vreme ce Ion Marin Sadoveanu beneficiază de o adevărată schiţă monografică, plecînd de la debut şi ajungînd pînă la ultimele cărţi publicate. Pe de altă parte, capitolul despre poet nu dispune decît de 28 de pagini, cu analiza şi a romanului Zahei orbul, iar cel despre colegul său, eminamente prozator, de nu mai puţin de 60 de pagini, adică mai mult chiar decît cel privitor la Sandu Tudor ca lider al grupului, 55 de pagini. Alexandru Mironescu are 35 de pagini, Valeriu Anania doar 12, iar Paul Sterian 13. Desigur, explicaţii se pot găsi, dar impresia de inegalitate dăinuie în mare măsură.

Lucrarea oscilează, şi nu greşeşte, între reconstituirile de istorie literară şi culturală, pe de o parte, şi unele analize de opere, pe de altă parte. Sînt şi aici unele departajări mai puţin motivate, ori unele excese, raportate la anume insuficienţe, dar este evident că nu putem substitui în toate cazurile, în mod imperativ, opţiunile autoarei cu cele ale noastre.

Esenţial şi decisiv rămîne fără îndoială şi mai presus de orice faptul că volumul despre care discutăm este o contribuţie interesantă, utilă şi foarte bine informată despre unul dintre cele mai impresionante fenomene culturale de rezistenţă intelectuală anticomunistă de la jumătatea secolului trecut. Un merit suplimentar este şi calitatea redactării de frumoasă ţinută, în pofida anumitor neglijenţe, care vin dintr-o neatentă corectură şi uneori dintr-o mai puţin reuşită inspiraţie. Caracterul aplicat şi limpede al expresiei, precum şi folosirea corectă a aparatului critic sînt meritorii.

Dar, încă o dată, ceea ce domină este imaginea densă, prin amănuntele ei semnificative, a unei admirabile şi curajoase mişcări culturale de prezervare a spiritualităţii noastre naţionale în confruntare cu o ideologie totalitară, o imagine pentru a cărei valorificare autoarea a avut toate instrumentele necesare, atît cunoştinţe istorice şi culturale, cît şi teologice.

Revista indexata EBSCO