Constantin BOBOC

Labiş cel tînăr

Toamna jeleşte pe palide plaiuri,

Lumina-mpleteşte razele-n graiuri.

Ceasuri grele are Clopotul Mare

Iar timpul nu mai are răbdare!

Tulnicul, vechi e la răspîntii de vreme

Şi vrea la Credinţă poporul să cheme

Cînd noaptea uitării adună blesteme…

Pe chipuri severe se-arată apusul!

La graniţe stau ungurul şi rusul

Iar Limba Română e schingiuită

În inima sfîntă e ţara lovită!

Aud cum poeţii plîng în morminte,

Poeziile lor încă mai stăruie-n minte!

Dar par de dureri trădătoare vîndute,

Iar casele lor devin ruine pierdute!

Văd Labiş cel tînăr cum plînge

Mormîntul Lui are urme de sînge!

Pe chipuri severe se-arată apusul,

Ne-om pune iarăşi armură cereană,

Dar numai Domnul vrea să păzească!

Cu rugăciuni scrise poeţii ne cheamă

Să-nvingem orice urgie sau TEAMĂ!

Cînd lacrima nu mai este decît cu urme de sînge

Văd Labiş cel tînăr cum plînge!