Constantin BOBOC
Labiş cel tînăr
Toamna jeleşte pe palide plaiuri,
Lumina-mpleteşte razele-n graiuri.
Ceasuri grele are Clopotul Mare
Iar timpul nu mai are răbdare!
Tulnicul, vechi e la răspîntii de vreme
Şi vrea la Credinţă poporul să cheme
Cînd noaptea uitării adună blesteme…
Pe chipuri severe se-arată apusul!
La graniţe stau ungurul şi rusul
Iar Limba Română e schingiuită
În inima sfîntă e ţara lovită!
Aud cum poeţii plîng în morminte,
Poeziile lor încă mai stăruie-n minte!
Dar par de dureri trădătoare vîndute,
Iar casele lor devin ruine pierdute!
Văd Labiş cel tînăr cum plînge
Mormîntul Lui are urme de sînge!
Pe chipuri severe se-arată apusul,
Ne-om pune iarăşi armură cereană,
Dar numai Domnul vrea să păzească!
Cu rugăciuni scrise poeţii ne cheamă
Să-nvingem orice urgie sau TEAMĂ!
Cînd lacrima nu mai este decît cu urme de sînge
Văd Labiş cel tînăr cum plînge!