Dec 21, 2017

Posted by in Varia

Aura CHRISTI – Ostrovul Învierii

Respirare în respirare

 

Axios?! Axios, vîrf de aur

al acestei veri iremediabile,

vîrf ajuns în ultima zi a lunii

august. Ochi în ochi, duh în duh,

trup în trup stai cu soarele-răsare

şi-i mulţumeşti că eşti viu, trăgînd

cu ochiul la drumul de ţară şi prunii

 

înalţi, tineri, din grădina de-alături.

Îi mulţumeşti soarelui că eşti aici,

în nu se ştie care dintre lumi. Îl fixezi

cu duhul, cu ochii din tîmple, coaste,

mîini, piept. Ceva cu totul nelămurit

aştepţi să urce din trupul tău şi din

trupul lui de foc, parcă spre amiezi

 

înclinat, deşi e dimineaţa devreme.

Cerul e-ntors spre viață, spre moarte.

Cineva murmură în tine: rodul a o mie

de vieţi ești, vieți ce se-adună de peste

tot, înfloresc din belşug în tot ce găsesc

curat, frumos şi naiv, adunat în vîrful

lor de lance: sufletul tău. Cine să ştie,

 

de unde să ştie?! Libertatea de a fi

cum eşti – îţi revine; te reculegi din

roiuri de miresme şi faguri de suflete.

Totul e cît se poate de limpede: întîrzii

respirare în respirare cu soarele-răsare.

El arde. Tu arzi. Totul se întîmplă

de milenii. El e viu. Tu învii.

Fragment din romanul în versuri

 Ostrovul Învierii

(25 august 2016 – 16 aprilie 2017,

Învierea Domnului, Mogoşoaia)

 

Revista indexata EBSCO