Dec 21, 2017

Posted by in Varia

SAVA – Curier de ambe sexe

 

„Bună  ziua. Mă  numesc  Moldovan  Florin  George  şi  sunt  din  Rodna, jud. Bistriţa-Năsăud. Am  publicat  în  2005  un  mic volum  de  poezie: „Rai  de  porţelan”, dar  de  un  timp  am  încercat  să  scriu  proză.  Vă trimit, cu  bunăvoinţa  dumneavoastră, cîteva  astfel  de  proze, pentru  a  mă  verifica  dacă, cum  se  zice,  merg  pe  drumul  cel  bun. Vă  mulţumesc  foarte  mult” – Florin, cele trei texte trimise sînt scrise corect, dar fără calităţi deosebite. Prima, în care este descrisă o înmormîntare, e ternă, nu are nimic care să rămînă în memoria cititorului; în a doua povesteşti cît de uşor a fost convertit la o sectă religioasă chiar diaconul de la biserică cu ajutorul unor pliante colorate; în sfîrşit, în cea de a treia redai (destul de plat) atmosfera de la un cabinet notarial în care o bătrînă lasă o moştenire. Subiectele celor trei proze sînt generoase dar fiind tratate mult prea simplist par anoste şi parcă fără viaţă în ele. Aşadar, la întrebarea ta din final un posibil răspuns ar fi: da, eşti pe drumul cel bun dar, deocamdată, nu am avut un text care ar fi meritat publicat, asta însemnînd că nu ai ajuns încă la capătul acestui drum pe care ai pornit.

 

„Bună ziua, mă numesc Denisa Lepădatu, am 15 ani şi sunt elevă la Colegiul Naţional ,,Vasile Alecsandri’’ (profil matematică-informatică intensiv) din Galaţi. Vă trimit cîteva din creaţiile mele, în speranţa că acestea v-ar putea reţine atenţia pentru o publicare în prestigioasa dumneavoastră revistă literară. Vă mulţumesc mult!” – Denisa, voi propune pentru o antologie viitoare două texte din grupajul trimis. Asta înseamnă că eşti şi tu pe drumul cel bun.

 

Se vede că luna asta e cu noroc pentru că şi următorul corespondent al „Curierului…” din această lună are talent. Este vorba de Luminiţa Zaharia. Totuşi, am un reproş şi pentru ea: nu-i ies foarte bine textele în care cochetează cu rima (cele mai multe din aceste încercări lirice par a fi influenţe din poeţi contemporani cunoscuţi), aşa că o sfătuiesc să utilizeze, acum, măcar pentru început, versul alb.

 

„Buna ziua, îmi permit să vă scriu pentru că aş dori să ştiu dacă aş putea să vă trimit una dintre poeziile mele pentru evaluare şi o eventuală publicare pe site-ul dumneavoastră Convorbiri literare. Nu sunt scriitor, dar îmi place foarte mult să compun poezii. Rămîn la dispoziţia dumneavoastră pentru orice informaţie complementară. Vă mulţumesc anticipat. Camelia Danc” – Camelia, mai întîi îţi reproşez că m-ai obligat să-ţi completez diacriticele lipsă, asta însemnînd că nici tu nu ai citit (înainte de a trimite textele către redacţie) recomandările pe care le reluăm în fiecare lună la finalul „Curierului…”. Ai dreptate, încă nu eşti scriitor. Din textele trimise îmi dau seama că eşti o fire sensibilă, sentimentală de fel, însă nu m-ai convins dacă ai şi talent pentru a transforma trăirile tale în poezie cu astfel de versuri: „Şi plouă din nou peste suflete reci / Iubirea se închide lustră ca într-un ghiveci/ O ploaie măruntă, aprigă şi târzie/ Ce-neacă amorul ce nu mai vrea să vie./ Şi plouă din nou peste inimi sângerânde/ Oh, voi lacrimi amare din verile plăpânde/ Cum aţi putut lăsa şiroaie de cristal/ Să inunde al meu iubit mărgăritar?/ Şi plouă din nou pe strada mea pustie/ Gheaţa din cer se lasă peste vie/ Iarba cea verde, iubită de acasă/ Se lasă uitată în lumea cea trufaşă”. Cred că îţi lipsesc lecturile din poezia care s-a scris pînă la tine, măcar în parte. Revino, dar după ce citeşti cărţile de poezie ale poeţilor români importanţi.

 

Cătălin Rădulescu, cu „Firma de apoi a unchiului”, o proză de trei pagini, nu ne-a entuziasmat în mod deosebit. Ea pare a fi un fragment dintr-un text mai consistent, poate un roman, în care sînt evocate succint, poate prea schematic, zilele premergătoare evenimentelor din Decembrie 1989. Dacă autorul încă nu a debutat în vreo revistă literară şi ar dori să se întîmple la „Curier…”, îl rugăm să revină cu două-trei texte, la fel de scurte, din care să putem alege ceva pentru o viitoare antologie. Talent ar exista în cazul său,  însă cu singurul text trimis nu ne-a convins.

 

Curierul de ambe sexe este al cititorilor care doresc să se afirme în literatură. Cei care au îndrăzneala să ne convingă că au ceva de spus, cu talent pentru asta, trebuie să ne trimită cîteva texte (poezie, proză, teatru, eseu critic), scrise citeţ, lizibil, cu respectarea normelor gramaticale clasice, pe suport de hîrtie sau electronic (obligatoriu cu diacritice – TEXTELE FĂRĂ DIACRITICE NU SE PUBLICĂ!)  şi să aştepte un răspuns, care nu va întîrzia foarte mult. Ne interesează şi cîteva date despre autor. Cei ale căror texte ne vor convinge prin originalitate, concizie şi, mai ales, talent literar, vor intra în atenţia noastră, promovîndu-i la “Antologia curierului”. Manuscrisele se pot trimite pe adresa poştală, la sediul redacţiei, sau pe două e-mail-uri, nicu_sava@yahoo.com sau  convlit@mail.dntis.ro. Toate scrisorile îşi vor afla răspuns doar în paginile revistei.

 

Antologia curierului

 

circulus vitiosus

 

habar n-ai cît de frumoasă sunt

cînd mă ia în stăpînire poezia

nu mă pot lăsa văzută în clipa de graţie

vraja s-ar rupe şi poezia ar fugi

la altă femeie care va fi frumoasă

neştiută de nimeni

zîmbeşti circumspect

în timp ce poezia îşi vede de treabă

ca un parazit extraterestru

care trece dintr-o gazdă în alta

fără să-i pese

 

în stilul meu

 

în stilul meu construiesc poezia

ca o Ană care-l zideşte nepremeditat pe Manole

ca o cap-în-nori privind către drob

(cerul e muuult prea sus)

poezie naivă cu accente de inteligenţă spun unii

cu toane de copil rîzgîiat

în stilul meu mă fac că trăiesc

ca şi cum m-aş scrie posterităţii

ca şi cum aici n-aş mai avea nimic de pierdut

în stilul meu mi se face dor şi mă caut haotic

dar niciodată nu mă ajung

dezorientată cum sunt

(care e dreapta care e stînga

niciodată n-am priceput)

în stilul meu

mi-e bine cînd mi-e rău

mi-e rău cînd mi-e bine

în stilul meu adun cu greu

(colecţionar înnăscut!)

ce-a mai rămas

din mine

 

Luminiţa ZAHARIA

 

Oameni trişti

 

Oameni trişti,

pe străzile aiurea deformate

copii de porumbei se plimbă

atingînd eternul paradis ruiniform.

Oameni trişti

cu zîmbete degeaba cumpărate

de la zei şi inimi încuiate

se roagă la eterna Primăvară.

Oameni trişti,

oameni murdari, oameni aiurea,

oameni sute, mii, aşteaptă-n şoaptă

adormirea celor ce-s demult aprinse-n ei.

 

Fortuna labilis

 

Mă temeam că iubirea noastră

nu are ecou că tot
podul zidit în inima mea

ca s-o unească cu a ta
se va destrăma peste rîul nestemat.
Mă temeam că mîine ochii tăi
îmi vor arunca priviri străine

şi că sufletul tău va tinde
să-mi părăsească sfera iluzionistă.
Aievea visul meu căra cu el grămezi
de stele-mpovărate
căci doar cu o singură strigare
din ruine de gînduri

ai făcut realităţi.
Alex IOVAN

Revista indexata EBSCO