Nov 18, 2017

Posted by in Istorie literara

Ioana COSTA – Cariatide, atlanți, dicționare

 

Intrarea în pasajul Macca-Villacrosse, dinspre strada Eugeniu Carada (la doi paşi de Banca Naţională) atrage privirile în înalt prin două perechi de figuri neoclasice pe care nu prea des le vedem împreună: o cariatidă şi un atlant. Alăturarea lor a dus la estomparea diferenţei cu care sîntem obişnuiţi, făcând ca ambele personaje să sugereze acelaşi efort de susţinere a antablamentului, spre deosebire de alţi atlanţi încovoiaţi sub povară şi de alte cariatide ce par să ţină pe creştet universul fără a-l simţi (ca cele ale Erehteionului).

Cariatidele, mai înainte de a fi elemente arhitectonice, au fost preotese ale zeiţei Artemis Caryatis (din mica cetatea Caryai, din Laconia), faimoase pentru dansul lor ritual, în care purtau pe cap coşuri cu trestii. După tradiţie, cetatea lor perpetua amintirea fecioarei Carya, care suferise o transformare vegetală, devenind carya – probabil un alun, dar termenul nu distinge limpede între pomii care poartă fructe de tip nucă. Nu mai puţin decît grecii, romanii împărţeau fructele în două: cele ca nuca (nux, carya la greci), şi cele ca mărul (malum, melon la greci). Între primele socoteau, pe lîngă nuci şi alune, castanele, migdalele, ghindele; între „mere” numărau şi piersicile, portocalele, lămîile, gutuile, caisele, prunele, rodiile. Toate, fructe care încheiau ospăţul, păstrate gnomic într-o maximă citată cel mai adesea în formă prescurtată: ab ovo, părînd să trimită la originile universului. Maxima întreagă indică începutul şi sfîrşitul, dar sub forma desfăşurării culinare, de la aperitive la desert: ab ovo usque ad mala – adică māla, nu măla, care înseamnă „nenorociri”!

Atlanţii, la rîndul lor, au o etimologie mai uşor accesibilă, trimiţînd la Atlas, titanul pedepsit, după titanomahie (înfruntarea de un deceniu între titani şi zeii olimpieni), să poarte cerul pe umeri, aşa cum îl vedem în copia romană ajunsă pînă la noi, Atlas Farnese, păstrată în Muzeul Naţional de Arheologie din Napoli. Dicţionarele noastre oferă aici cîteva surprize. Micul dicţionar academic (ediţia a doua, din 2010) amestecă cele două reprezentări arhitectonice, vorbind despre „un bărbat sau o femeie” şi marchează termenul ca fiind „rar”. Sinonimul „telamon” este înregistrat abia în Dicţionarul de neologisme (1986) şi în Marele dicţionar de neologisme (2000).

Muzeul din Agrigent expune un atlant al templului lui Zeus Olimpianul, reconstituit vertical. La cîteva sute de metri, în Valea Templelor, turistul emoţionat poate păşi în lungul unui atlant, rămas la pămînt, nemaisprijinind nimic, avînd el însuşi nevoie de sprijinul imaginaţiei noastre pentru a-şi regăsi rostul.

Revista indexata EBSCO