Nov 15, 2017

Posted by in Poezii

Vasile MIC

Se va întîmpla

 

Ce se va întîmpla

în secunda următoare

după ce ai plîns

în ţara ta?…

 

De eşti om obişnuit

 

vei putea

plînge

din nou!

 

Cînd moare lumea

 

Cînd moare

lumea

se schimbă rînduielile

în Purgatoriu

şi în Rai.

 

În Iad

se munceşte

mai mult

ierarhiile fiind

oarecum

schimbate.

 

Eterna luptă

între extratereştri

şi foştii pămînteni

se cheamă

simplu:

război.

 

Războiul

sigur că se duce în tranşee,

pe frontul

virtual.

 

Uneori,

cînd moare lumea,

nimeni

nu moare.

 

De-o vreme

 

De-o vreme

satul

îşi sprijină

bătrîneţile

pe umerii

celor

duşi.

 

Uliţele lui scufundate sînt

în uitare.

 

Cărările duc,

duc spre departe…

 

Dar un prinţ

mai vine pe aici,

se declară iubit

de mierle,

de cocoşul de munte,

de floarea de colţ…

 

Înconjuraţi şi ei de flori de cîmp,

nişte tineri

zei

îl urmează pe prinţ:

 

dorm în fîn,

aleargă printre stele,

visează…

 

Copiii noştri

 

Departe,

copiii noştri

nu au timp

să ducă dorul

de casă.

 

Călătoria lor

e cărarea

ce duce departe…

 

Undeva,

un drum

poate fi

împlinirea

micului vis…

 

De unde

drumul spre casă

să le fie la îndemînă. 


În miezul nopţii

 

În miezul nopţii

a dispărut

o lume.

 

O poveste ce nu-i poveste…

 

Eu tocmai visam

cum petale

de flori

de cireş

cădeau peste trupul meu,

în mers…

 

Cădeau peste lume,

cădeau peste cine mergea

înaintea lumii…

 

Eu nu mai mergeam,

ştiu,

mi s-a zis să mai rămîn

o vreme.

 

O poveste ce nu-i poveste…

 

Oameni

 

Oameni

de zăpadă

stau la soare

 

depănînd amintiri

 

despre drumurile

pe care cu toţii

au umblat,

despre mări şi oceane,

despre iubire,

desigur.

 

Anotimpurile,

toate,

ale oamenilor

de zăpadă

sînt,

ale oamenilor zăpezilor

de aici,

de oriunde.

 

Cînd rămînem singuri

 

Uneori,

rămînem singuri

cu serile noastre

tîrzii.

 

Cu visele

pe care nu ni le mai reamintim

dimineaţa.

 

Uneori,

rămînem

singuri

cu satul natal

prin care nu am mai trecut

de mult.

 

Dar mai ales

rămînem

singuri

cu chipul celor

pe care

numai în vise

îi mai avem.

 

Vulturul

 

Vulturul –

să se înalţe deasupra

lumii,

să se lupte

cu furtunile

 

şi cu extratereştrii

ce îndrăznesc

să îi stea în cale.

 

Vulturul

să presare

bineţe

peste lumi.

 

Să iubească şi el,

să se ducă

de aici acolo,

 

de acolo,

mai departe.

Revista indexata EBSCO