Nov 2, 2017

Posted by in MOZAIC

Ioana COSTA – Dacă ar fi avut un microscop…

 

Bartholomaeus Eustachius din San Severino, Libellus de dentibus. Cum priuilegiis. Mic tratat despre dinţi. Cu privilegii, ediţie bilingvă de Ana-Cristina Halichias în colaborare cu Oana-Cella Andrei, Bucureşti: Editura Universităţii din Bucureşti, 2016.

 

În anii gimnaziului învăţăm (sau învăţam) despre „trompa lui Eustachio” (sau Eustache sau Eustaţiu). Prinşi de descoperirea terminologică a propriei noastre anatomii, tindem să trecem cu vederea personajul – care ne merită totuşi întreaga atenţie. Bartholomaeus Eustachius (Bartholomeo Eustachi) a fost unul dintre fondatorii anatomiei umane; contemporan şi rival cu Andreas Vesalius (numele latinizat al olandezului Andries van Wesel), a trăit în Italia secolului al XVI-lea. S-a înscris în patrimoniul mondial printr-o operă memorabilă: Tabulae anatomicae, cu planşe gravate de el, rezultate din cercetări asidue întemeiate pe disecţii. Aşa se explică, de altfel, întîrzierea de mai bine de un secol a difuzării, în condiţiile în care autorul nu a vrut să-şi publice singur opera, temîndu-se de excomunicare: ediţia princeps datează din 1714. Studierea atentă a urechii interne a condus la fundamentarea sintagmei „trompa lui Eustachio”, chiar dacă descoperirea era de-acum veche de două milenii: Alcmaeon din Croton – medic, filozof, astronom de pe la 500 î.H., socotit de unii discipol al lui Pitagora – pare să fi fost cel dintîi care o descrisese, fiind el însuşi unul dintre primii practicanţi ai disecţiei anatomice (Alcmaeon, la rîndul său, avusese intuiţii care ne pot surprinde: pusese în legătură senzaţiile şi organele simţurilor, căutase cauzele interne ale maladiilor şi văzuse starea de boală ca o consecinţă a unui dezechilibru ce ţine de mediu, nutriţie, stil de viaţă).

De la Eustachius a rămas şi un tratat, de mici dimensiuni, dedicat anatomiei dinţilor. Este prima lucrare ştiinţifică din domeniu, publicată în 1563, la Veneţia, republicată rapid, în anul următor, apoi uitată vreme de aproape un secol şi jumătate (1707). Uitarea a ţinut însă mai mult de numele autorului decît de conţinut, care a continuat să circule, în maniera vremii, prea puţin respectuoasă faţă de drepturile auctoriale. Acuitatea şi întinderea cercetărilor lui l-au făcut pe Marcello Malpighi, „părintele anatomiei, histologiei, fiziologiei şi embriologiei microscopice”, să afirme cu eleganţă că, „dacă Eustachius ar fi dispus de un microscop, nu ar fi lăsat nimic de descoperit posterităţii”.

Fascinanta poveste a lui Eustachius şi a libellus-ului său despre dinţi ne este acum accesibilă, graţie ediţiei bilingve recent apărute la Editura Universităţii din Bucureşti. Volumul este însă mai mult decît asumarea unui text fondator al odontologiei: este rezultatul colaborării dintre un filolog clasic, Ana-Cristina Halichias, şi un medic stomatolog, Oana-Cella Andrei (fiecare semnînd cîte un Prolegomenon dens, care luminează dimensiunea medicală şi, respectiv, filologică a tratatului), este clamarea eforturilor care transcend hotarele disciplinelor şi „materializarea unei vechi şi dragi prietenii”.

Revista indexata EBSCO