Nov 2, 2017

Posted by in Istorie literara

Liviu PAPUC – Grija pentru animale la Iași

 

Răsfoind noi gazetele epocii, în căutarea celor „potcoave de cai morți”, un anunț ne atrage atenția că două dintre doamnele noastre favorite (Erato Văsescu și Maria Colonel Stârcea – vezi revista „Expres cultural” din lunile aprilie și septembrie anul în curs) figurau ca „membre protectoare” ale proaspăt înființatei Societăți Române pentru Protecțiunea Animalelor [„Evenimentul” (Iași), Seria II, An. XII, nr. 17, marți 2 martie 1904, p. 3]. În același timp ni se arăta cu degetul că președinte al insolitei (pentru vremurile acelea) Societăți nu era altul decât junimistul târzior și „iubitorul” de evrei A.C. Cuza. Care își manifesta, probabil, în felul acesta, disponibilitățile sale afective (prietenul Mircea Platon sigur ar avea o altă interpretare, mult mai doctă, mai serioasă, în care s-ar vedea și legătura cu dezvoltarea meșteșugurilor la noi etc. etc.). Ne recunoaștem păcatul curiozității – și iată ce am aflat.

La 2 februarie 1904, conform Procesului verbal care este inclus în broșura Apel și statute (Iași, 1904, 32 p.), ia ființă în capitala Moldovei Societatea sus-amintită, care își propunea, printre altele: „de a respecta viața în orice formă folositoare se înfățișează” (p.3), „de a dezvolta simțul dreptății, al milei și al simpatiei” (p. 4), precizându-se: „Protecțiunea animalelor se prezintă dar ca un mijloc educativ din cele mai puternice și din cele mai îndemânatice, tocmai pentru că relațiunile copiilor cu animalele, cu câinii, cu pisicile, cu păsările sunt mai dese și mai întinse, fiind întreținute de jocurile lor” (p. 4).

Din primul comitet de conducere (care va rămâne, dealtfel, aproape neschimbat ani la rând) făceau parte A.C. Cuza (președinte), Gh. Nădejde și Dr Maior Popovici (vicepreședinți), Gustav Ulrich (casier), Alfred Donat și M. Roiu (secretari), alături de un consiliu alcătuit din 9 persoane, printre care C. Meissner și N. Leon. „Grosul” Societății era alcătuit din persoane de ambele sexe, ale căror profesii acopereau o largă paletă socială: profesori, avocați, medici, ingineri, funcționari, învățători, meseriași, afaceriști, ofițeri, politicieni, numele care ne-au „făcut cu ochiul” fiind: ing. Dimitrie Văsescu („membru perpetuu”), N.A. Bogdan, E. Bardasare, Dim. Greceanu, Ștefan Goraș, K. Konya, Maior Manolescu-Mladian, Emil Max, Dr. V. Negel, I. Praja, C. Praja, I. Rainike, Căp. Softa de la Fălticeni.

Încă de la bun început, consiliul a delegat patru persoane care, sub președinția unui vicepreședinte, să alcătuiască un comitet de redacție pentru scrieri „în conformitate cu scopul societății”: Gh. Nădejde, dr. Leon, dr. Buzinchi, H. Ulrich și diacon Gh. Șerban. Primul număr, Păsările noastre, de 16 p., s-a bucurat de o a II-a ediție în 1907 (tiraj 10.000 de exemplare) și de o a IV-a (5.000 exemplare). Mai cunoaștem și nr. 10 al seriei, Greutatea unei lovituri de bici, de 8 pag., apărută în 1923. O Dare de seamă pe anul 1907, apărută la Iași în 26 pag., vine cu unele modificări și completări: adăugarea Mariei Gustav Ulrich la membrele protectoare, apariția ca președinte de onoare a lui I. Kalinderu, dar și adeziunea unor A.D. Xenopol, I. Grigoriu, Maria Moruzi, Lascar Tărăbuță, Gen. P. Botez, Dr. Leon C. Cosmovici, M. Cazaban, prof. Gh. Lascar. (Toate broșurile menționate există în depozitele Bibliotecii Centrale Universitare „Mihai Eminescu” din Iași). Grație internetului, aflăm și de existența altor manifestări editoriale: Albumul Societatea pentru Protecțiunea Animalelor 1905 – Statut, sau Almanachul S.P.A. pe anul 1911.

Sediul inițial al Societății (secretariatul) se afla pe strada Păcurari nr. 2 (Tuffli), dar, ca toate lucrurile bune, și acesta a „migrat” către București (str. Sf. Ionică nr. 5), punându-se sub Înaltul patronaj al Majestății Sale Reginei și având-o drept casieră pe D-na I.N. Butculescu.

Revista indexata EBSCO