Nov 2, 2017

Posted by in Poezii

Ion Iancu Lefter

DESTIN  DE  AVRAM IANCU

 

Să fii tu rana unui Neam întreg,

durerea care strigă peste vreme,

cînd stelele din struguri se culeg

şi amurgeşte soarele în steme,

să curgi înnegurat din Arieş

pe buza unui fluier transhumant,

cu-Ardealu-n umeri,ca un steag, să ieşi

în Dunăre şi-n Mare – diamant;

 

să rătăceşti în craniul lui Ştefan

cu osul stins, precum o spadă ruptă,

ca-n evanghelii, să te chemi Avram,

şi să te strige codrii tăi la luptă

şi tu să mori ca frunza sub gorun,

să te-nvelească fraţii tăi cu lacrimi

şi să auzi cum, încă, nu apun

inimile vii în secole de patimi;

 

să fii tu doina unui Neam întreg,

din mort în viu, strigată peste vreme,

să simţi cum, ca pe grîie, te culeg

mulţimile, ca să te are-n steme,

iat-un destin, cum încă, altul nu-i

înscris în nicio carte de Istorii,

destinul unic al Avramului,

destinul unui Neam marcat de glorii.

 

14.04.1982.

 

PLÎNS DE IANCU

 

Sub gorunul său, pe-un vîrf de coasă,

plînge Iancu ca o ploaie deasă,

lacrima-i de sînge, foşnitoare,

din Zarand, Suceava, pîn-la mare:

Biată Ţară, ţărişoară biată

de-mpăraţi şi regi eşti iar legată!

 

La Abrud, bat clopotele-n dungă,

Iancu nu mai are lacrimi ca să plîngă,

dar pe gură-i plînge un caval

din Moldova pînă în Ardeal:

Biată Ţară, ţărişoară beată

pe la mese mari ai fost legată!

 

Iancu-i zdrenţuit de lacrimi tot,

e bătrîn şi n-are un nepot

care să declare sus şi tare

dreptul nostru la iluminare:

Biată Ţară, ţărişoară biată,

pe la spate eşti înjunghiată!

 

Unde-i calul Iancului prin vreme?

E rănit gorunul, osu-i geme,

toate fluierele Ţării-s lacrimă,

toate plîng şi gem cu patimă:

Biată Ţară, ţărişoară biată,

în bîrlogul tău eşti arestată!

 

24.X.1981.

Revista indexata EBSCO