Nov 2, 2017

Posted by in Poezii

Rodica POPEL

M-AM SUPĂRAT

 

M-am supărat

pe toți poeții

Că s-au grăbit,

fără să lase

măcar o vorbă,

pentru mine,

Sub ploaia asta

de mătase.

 

De-aceea sînt

așa de singuri,

nemîngîiați

și neiubiți,

încît acum

le simt suflarea

printre castanii înfloriți.

 

M-am supărat,

dar o să-mi treacă

și o să plîng

pe lespedea bătrînă

și cineva, într-un tîrziu,

m-ar prinde,

ostenit, de mînă.

 

PĂRERE

 

Îmi bate în ușă cineva…

Și după mers mi se pare

Că-i tata

Sau poate e mama..

S-a gîndit să mai vină

Cu un coș

din ce a pus în grădină

Poate-i un frate

poate-i o soră…

dar după cum respiră pereții

S-ar putea să fie nepoții

Sau băiatul meu

sau nora

Îmi bate în ușă cineva

Aud doar un pic…

Așteptarea e grea…

 

PASĂREA

 

Pasărea-și cere văzduhul înapoi

Cu piciorul frînt privește la soare

Ar fi vrut să se întoarcă la noi

Dar e prea multă ninsoare

 

Cu aripa îmi bate în geam

Și-acesta se sparge de-un gînd

pasărea pleacă și-n urmă se-aude

lacrima mamei gemînd 

 

OCHIUL MEU

 

M-am spălat cu roua dimineții

Ochiul meu este din nou curat

Cînd în casă s-au surpat pereții

Și nu știu nici azi dacă a plouat

 

Undeva-ntr-un colț stă o pisică

Așteptînd să treacă încă-un veac

Spre tavanul înnegrit și spart

Și-un gîndac în liniște se urcă

 

Dar e bine că mai sînt acestea

Că mai este locul unde-am stat

Așteptînd să termin povestea

Trupul meu în flori s-a preschimbat.

 

 

EU ȘTIU

 

Am în palma dreaptă

o ciocîrlie

cerul în stînga

pe umeri un nor

 

Aceleași dureri

același destin

Nu se știe din

ce spațiu eu vin

Cu un ochi rîd

Cu altul în lacrimi

Sufletu-mi greu

„de dor și de patimi”

În urechea dreaptă

tot plînge un prunc

În cea stîngă se zbate

un rîu în amurg.

 

 

CA UN MELC

 

Ca un melc

ce are cochilie spartă

de cizmele grele

de piatră

Ca un melc

printre frunzele verzi și ude

mă ascund

și mi-e bine

de nu mai știe nimeni

de mine

Așa-mi petrec verile

Săpînd încă un pas

în pămîntul aspru

dar sigur.

Ca un melc…

lunecînd

printre ramuri.

 

 

DE UNDE

 

De unde să știu

din ce parte vii

Și unde te duci

Cu brațele pline de flori

De unde să știu

În ce paturi visezi

Cu viața ascunsă-ntre

două sosiri

 

Tocmai de aceea

mai sînt eu aici

curățînd cărarea

de frunzele moarte

 

De unde să știu

Că poți să te scuturi

de toate ploile

reci și sărate.

Revista indexata EBSCO