Sep 27, 2017

Posted by in Varia

Valentin TALPALARU – Compresa revistelor

 

Canicula, cățelușă adică pre latinește, și-a propus probabil să mă lichefieze spre pedepsirea mîinii cu care comit scrieri nedemne. Nu are mult și cred că va reuși. Pînă atunci, cu ultimele puteri îngăduite de vipie vă propun să ne abatem la Cafeneaua literară pentru cîteva  provocări la reactualizarea unor lecturi necesare, conform principiului că un bun cititor nu este cel care citește mult ci cel care recitește mult. Așadar, împreună cu Gheorghe Grigurcu, să ne întoarcem către opera unuia dintre cei mai importanți prozatori contemporani, Bujor Nedelcovici. Începem cu referințe la biografia sa și, în mod special la exilul francez: „După ce am rămas în exil, am lucrat într-un restaurant ca spălător de vase. La sfîrșitul programului, patronul, un român, ne invita la masă și ne dădea tot ce rămăsese nevîndut. De obicei erau sarmalele. Eu mă săturasem de „mîncarea națională” iar el îmi reproșa că nu sunt patriot. De atunci să nu mai văd sarmale pentru că devin…nepatriot.” Iată sărmanele sarmale, motiv de dihonie! Felix Nicolau ne convinge să punem mîna, care cum om putea pe cartea de versuri a lui Nicolae Coande Nu m-au lăsat să conduc lumea, scrisă, vorba lui Al. Cistelecan „de un  mistic al negativității, protejat de bogate falduri literare.” Un amplu grupaj se referă la Colocviile revistei Reflex, la invitații și evenimentele care au pigmentat întîlnirea, asezonat cu un bogat eșantion din poemele citite. „Dosarul” revistei ne propune continuarea unui serial care îl are în prim plan pe Joseph Epstein. Trecem și pe la curțile lui Cristian Livescu pentru un proaspăt număr din Antiteze. Unde ne întrebăm, retoric, împreună cu Raluca Naclad :„La ce mai e bun bătrânul Creangă, cu snoavele lui, în era high tech?” Și de aici un plonjon în sistemul educativ, în modul în care copiii îi receptează textele etc. De fapt, majoritatea articolelor sunt dedicate lui Ion Creangă, cel care a declanșat și un Premiu Național pentru Proză, care a revenit la această primă ediție lui D.R. Popescu. Ideea de a iniția acest un premiu a fost salutată și de Nicolae Manolescu, cu rezerva de a nu intra cumva în concurență cu Premiul Național „Mihai Eminescu”! Poate intra în concurență cu orice alt mare premiu. Dacă este atent și eficient gestionat, poate deveni unul la fel de important. Și apoi, niciun premiu nu ia locul altuia, după cum nici un scriitor nu poate fi înlocuit de un altul. Na, asta apoftegmă! Un substanțial fragment din piesa norvegianului Jon Fosse ne este oferită grație traducerii lui Carmen Vioreanu. Din fuga condeiului mai adăugăm invitația de ceti grupajul de versuri al lui Ovidiu Genaru ori reverența postumă a lui Cristian Livescu făcută memoriei lui Dan Mănucă. Ne oprim, pentru prima dată la o revistă care apare în condiții de semi-ilegalitate, ca pe vremuri, editată de un român care luptă românește, undeva la Odesa. Este vorba despre un almanah istorico – cultural, sud – vest redactat de poetul Vadim Bacinschi. Sunt doar patru pagini, în care redactorul și factotumul strigă și avertizează, doar – doar va fi băgat în seamă de autoritățile de aici. Pentru că cele de dincolo… Despre modul în care se lucrează la deznaționalizarea românilor, despre agresivitatea cu care un anume domn Fetescu sancționează invazia românească și amenință cu jihadul „limbii moldovenești”, despre modul în care această anomalie aașezată în paginile unei prospere – financiar – reviste, alimentată cu fonduri de stat locale, s-ar putea scrie multe. Sunt în aceste trei numere pe care le-am primit, memorii tulburătoare despre patimile românilor care se încăpățînează să rămînă români, să-și apere cum pot memoria și tradiția. Ca unul care am avut deseori de-a face cu „eleganța” autorităților locale în a susține proiecte culturale lipsite de orice intenție de manipulare ori „intoxicare” confirm cu asupra de măsură cele scrise în revistă, la care adaug îndoiala că ele vor fi luate cîndva în considerație, mai ales că noi respectăm în continuare celebrul tratat Ribbentrop – Molotov! Dar să nu ne lăsăm duși de val. Mulțumim, Vadim Bacinschi. De la sud – vest la Kitej – grad. O revistă a comunității rușilor lipoveni, înfloritoare odinioară în perioada directoratului lui Emil Iordache și Leonte Ivanov și foarte vizibilă în perioada în care a fost condusă de Nichita Danilov. Nu obișnuiesc să scriu de două ori la rînd despre aceeași revistă dar, atunci cînd semnele decăderii sunt vizibile, gîndesc că este necesar un semnal de alarmă. Sunt conștient că sunt probleme materiale ( probabil) care determină atrofierea revistei la vreo 20 de pagini și patru articole mari și late. Nu este problema mea și nu asta m-a determinat să fac  aceste considerații, cît articolul semnat de un anume Pavel Tudose, un encomion la adresa eternului deputat al comunității. Nici asta nu m-ar fi deranjat, pentru că nu este treaba mea să apreciez  pe cine pupă (dezinteresat) autorul. M-a frapat însă un adaos ciudat: În loc de concluzii, un sincer epilog din care citez fără comentarii: „Mai sunt și „specialiști” care, în tembelismul lor neîngrădit și degradant, sunt gata să arunce cu noroi în conducerea CNLR, blamând orice realizare. În plus, prostia vicleană și lăcomia trădează complexele și prejudecățile unora dintre cei care urmăresc vădit șubrezirea comunității noastre, ciclic și decisiv.” Să trecem și la ale noastre ,la Pro saeculum, să spunem. De unde vă propunem cîteva repere de lectură – din cele multe propuse de revistă. Sigur, o reverență față de memoria lui George Bălăiță, iubit și admirat în continuare, fără deosebire de generație sau apartenență la un curent. Impresionante textele semnate de Eugen Uricaru, Constantin Coroiu, C. Stănescu, Viorel Savin ori Ioan Dănilă și, absolut tușant grupajul de imagini din copilăria și adolescența lui George Bălăiță. Al doilea episod din serialul pe care N. Georgescu îl consacră editorilor lui Eminescu este pus sub genericul G. Călinescu și limitele pozitivismului…temperal. O  amplă și aplicată analiză a ediției Călinescu. Ioan Adam ne propune Un episod de tinerețe – Duiliu Zamfirescu la Hârșova. Interesantă proza lui Theodor Pâslaru care ne duce în zodia lui Moș Teacă, recurgînd la amintirile sale de militar în cazarmă. Iată un gest rar pe care Ion Gheorghe Pricop îl face pentru memoria unui prozator absolut neglijat în ultima vreme, Vicențiu Donose, autorul romanelor (printre altele) Lăpușneanu și șaptepăcate sau Vara cu tei nebuni. Ar fi multe de spus despre revistă, dar noi ne grăbim, vorba lui Sadoveanu, „să pușcăm hulpea”, așa că trecem la Caiete Silvane. Numărul 150! Prilej de veselie, de orgoliu absolut justificat și de golit paharele cu țuică de Zalău! Este realizat, profesionist, cu un index bibliografic al ultimelor cincizeci de numere în care regăsim mulți dintre prietenii noștri, ieșeni și nu numai. Începem cu  întîmpinarea lirică a lui Gheorghe Vidican: „mă așez pe umbra oglinzii adusă din scoția de un tsunami intergalactic confesiuni ale țipătului/fărâme de nobile țeluri în zgomotul metalic al buzelor/tu cu un microscop în spinare eu cu sofisticate poeme inventăm umbra altcuiva în umbrele noastre/să-i lăsăm ofrandă trecutul” (Viziune). Numeroase propuneri de lectură, o adevărată dare de seamă despre ce  se scrie în acea parte vestică, nume noi și critici cu autoritate în același timp, traduceri în maghiară ale poemelor lui Marcel Lucaciu, Alice Valeria Micu, Viorel Mureșan, Ion Pițoiu – Dragomir , Daniel Săuca et alii completează un număr nu numai aniversar. Un ultim popas la revista Reflex , revistă care apare la Caraș Severin cu rimă la Octavian Doclin – ca să fim și neinspirat ludici!- revistă care a propus și realizat în prima parte a lunii iunie Colocviile Reflex la Băile Herculane. Două se pare că au fost temele Colocviului care au vizat pictura, poezia și sculptura: Arta plastică din România azi și „Poezia rugului aprins”. O cronică atentă a Colocviului o face Petru Galiș în vreo cinci – șase pagini, ceea ce înseamnă că a avut suficientă materie primă. Sunt aduse la rampă numeroase personalități: de la Eugen Dorcescu la Silviu Oravitzan sau Vasile Pistolea. O revistă plină de informații utile și concludente despre pulsul vieții culturale în zonă.

Revista indexata EBSCO