Sep 26, 2017

Posted by in MOZAIC

Bogdan Mihai MANDACHE – Piatra filosofalã

 

Esoterismul, ocultismul, alchimia ocupă un loc considerabil în panoramicul editorial românesc al ultimelor două decenii. La prima vedere s-ar putea spune că este o inflaţie de literatură alchimică sau despre alchimie; în adevăr, explicaţia numărului relativ mare de cărţi despre alchimie este simplă: decenii de-a rîndul alchimia a fost asimilată unor practici lipsite de orice suport ştiinţific, unui discurs înşelător, şi din acest motiv nu au apărut cărţi subscrise domeniului. Acum apar deopotrivă traduceri ale marilor tratate alchimice, cît şi lucrări despre istoria alchimiei sau interpretări ale practicii alchimice aşa cum apare ea descrisă de marii autori. În fapt este un proces de recuperare a unui domeniu, a unei discipline neglijate pe nedrept, condamnată de furia unui fals raţionalism, a unui raţionalism „fără frontiere”. Mulţi contemporani continuă să privească cu detaşare şi condescendenţă domenii peste care decenii de totalitarism şi înstrăinare au aşternut tăcerea. S-au cuibărit prejudecăţi greu de dislocat, una dintre acestea fiind înţelegerea rudimentară a alchimiei ca exerciţiu de transformare a metalelor, o anecdotă adînc înrădăcinată în mentalul colectiv. În secolul al XX-lea au existat numeroase încercări de a scoate alchimia din limitele în care fusese constrînsă să trăiască, apreciindu-i-se deschiderile spirituale, subliniindu-se cu convingere că alchimia lucrează pe un alt plan decît ştiinţa empirică, că principalele ei strădanii sînt îndreptate spre descoperirea stării superioare a lucrurilor umane. Unul dintre autorii care au schimbat percepţia asupra alchimiei a fost ilustrul cărturar C.G. Jung, prin cartea sa Psihologie şi alchimie, prin comentariile la traducerile făcute de prietenul său Richard Wilhelm. Alături de Jung au fost numeroşi alţi autori care au încercat să redea alchimiei dacă nu gloria de altădată, cel puţin statutul de altădată, acel de cale de mijloc. Unul dintre aceşti autori a fost Israel Regardie (1907-1985); recent, una dintre cărţile sale a fost tradusă în limba română: Piatra filosofală, Bucureşti, Editura Herald, colecţia „Quinta essentia”, traducere din limba franceză de Gabriela Nica şi Marius Cristian Ene, 2017, 288 p.

De la bun început, Israel Regardie aşază alchimia în rîndul a ceea ce anticii numeau lucrări divine, al căror scop era dezvoltarea conştiinţei, scoaterea omului din starea de conflict, confuzie, limitare, suferinţă şi nesiguranţă: „La fel ca metodele psihologice moderne, formulele alchimice aveau drept obiectiv crearea unui om deplin, a întregului. Alchimia nu se mulţumeşte să conceapă un individ ai cărui constituenţi ai conştiinţei sînt unificaţi; ea pune în operă nevoia de desăvîrşire specifică tuturor metodelor oculte sau magice, merge cu un pas mai departe. Ea aspiră la dezvoltarea unui om liber si unificat, care este şi iluminat. Tractatus Aureus afirmă: «O, fiul meu, toată înţelepciunea lumii este cuprinsă în această Înţelepciune ascunsă a mea». Asta îi conferă alchimiei acea atracţie specifică de care s-a bucurat întotdeauna în Occident, indiferent dacă termenii săi au fost sau nu au fost înţeleşi în mod clar şi logic.” De aceea în toate tratatele alchimice este folosită frecvent denumirea de Aur, la fel cum Piatra Filosofală desemnează conştiinţa, după spusele lui Hermes din Tratatul de Aur: „În caverna metalelor este ascunsă o Piatră venerabilă, de o culoare splendidă, o minte sublimă şi o mare deschisă.”

Tratatul lui Hermes i se pare lui Israel Regardie potrivit pentru o interpretare psihologică, oferind un material interesant şi semnificativ, insistînd asupra naturii religioase sau spirituale a textelor alchimice, arătînd că învăţăcelul este invitat astfel să caute un punct de vedere mai înalt şi mai nobil. Israel Regardie atrage atenţia asupra interpretării simbolurilor care, fiind universale şi de natură generică pot semăna între ele, nu dau adevărata măsură a profunzimii înţelesurilor. Focul este simbol al intelectului, dar la Freud este şi simbol de natură sexuală, focul ca simbol masculin, cuptorul ca simbol feminin. La C.G. Jung „încălzirea” este legată de înălţarea conştiinţei, de locuinţa spiritului, pe urmele sale Israel Regardie scriind că „această inversare produsă de viaţa spirituală, restaurare a sinelui ca urmare a unor încercări continue şi persistente de a dizolva alcătuirea şi bazele sufletului, reprezintă lucrul pe care alchimiştii speră să îl obţină şi chiar pretind că, mai mult decît atît, l-au obţinut deja. Corpul interior perfecţionat şi restituit în mod spontan sieşi, prin propria putere dinamică inerentă, străluceşte şi scînteiază în exterior ca o lumină interioară asemănătoare cu un diamant.” Alchimia nu este nicidecum simplul proces coacere şi amestecare a metalelor, este încercarea de a configura un corp glorificat cu un spirit purificat şi un suflet ridicat la înălţimea unui regat spiritual. Este un procedeu în care Mercur reconciliază focul ceresc al Sulfului şi natura formativă pămîntească a Sării în încercarea de a elibera elixirul vieţii care se află în interiorul omului.

Tratatul lui Eudoxus descrie cele şase chei care deschid cea mai secretă Filosofie; sînt chei care deschid temniţe întunecate ale sulfului, componenţa Pietrei, chei prin care se începe separarea elementelor, fermentarea şi multiplicarea Pietrei care se formează prin conjuncţia Sulfului cu Mercurul, folosind drept bază de acţiune Sarea. Prin transmiterea unei vitalităţi sporite, conştiinţa suferă o eclipsă şi înlesneşte exprimarea „conştiinţei secundare sau a nucleului divin al inconştientului”. Eudoxus identifică epocile nebuloase şi întunecate cu Inconştientul colectiv, în sens larg, cuprinzător: „Nu este numai tărîmul psihic al instinctelor, ci şi al lumii arhetipale a celor mai înalte facultăţi de discriminare, intuiţie, înţelepciune spirituală şi inspiraţie. Pentru că instinctele nu sînt altceva decît reflecţia celor mai înalte părţi spirituale ale naturii divine.” Dacă în textul lui Hermes identifică metoda psihologică, iar în cel al lui Eudoxus metoda magnetică, Israel Regardie consideră că există şi un al treilea punct de vedere, anume teoria magică, un domeniu interior care cuprinde unitatea vieţii şi a conştiinţei, acţiune prin care viaţa interioară este trezită la o activitate reînnoită: „întreaga acţiune a acestui tip de ritual dramatic de iniţiere face ca sufletul să se regăsească pe sine în vîltoarea unei ascensiuni spre înalt, iar în timpul acestei ascensiuni mistice să primească un influx de Lumină.” Israel Regardie aminteşte un ritual de iniţiere a neofitului, un sistem magic practicat de Ordinul Zorilor Aurii, insistînd pe opera de transmutare în gradele de zelator, theoricus, practicus, philosophus, toate desemnînd „o experienţă de cea mai mare însemnătate, un scop care marchează o realizare, dobîndirea unei evoluţii diferite. Totuşi, este o experienţă inefabilă care nu poate fi definită, nici în licăririle sale cele mai neînsemnate, nici în părţile sale cele mai avansate.” E o experienţă care reprezintă o realizare marcantă, care, după cum spunea C.G. Jung, eliberează personalitatea interioară de complicaţiile emoţionale şi imaginare. Israel Regardie identifică această teorie magică în scrierile lui Thomas Vaughan, cu precădere în Coelum Terrae, o carte influenţată de idei cabalistice, din care una este reluată în mai multe rînduri: „clădirea Templului care se află aici jos este construită după cea a Templului care se află sus”, iar acest principiu se aplică şi fiinţei umane, alchimia fiind un proces de extragere a seminţei spiritului din corpul grosier în care a fost ţinută prizonieră.

Modernitatea materialistă s-a dedat unei experienţe hazardate încercînd să elimine din cîmpul trăirii spiritualitatea sau considerînd-o un domeniu autonom; spiritualitatea este o aventură interioară, personală în care Tradiţia ocupă locul central. Interesul pentru gîndirea şi practicile tradiţionale este departe de a fi unanim împărtăşit, dar nu trebuie să stîrnească nelinişti nici să fie confundat cu revenirea iraţionalului. Este un semn al unor căutări ale omului modern, al diversităţii vieţii spirituale care se hrăneşte din jocul permanent între exoteric şi esoteric.

Revista indexata EBSCO