Sep 1, 2017

Posted by in MOZAIC

Ioana COSTA – Egiptul fiecăruia

 

Renata Tatomir, Introducere în egiptologie, Bucureşti: Pro Universitaria, 2017.

 

Cărţile se multiplică infinit, fiecare cititor îşi creşte propria sa carte, pe măsură ce o citeşte. Subiectivismul inerent al autorului (chiar şi în cazul lucrărilor ştiinţifice) se întîlneşte cu subiectivismul lectorului, iar rezultatul este unic şi, adesea, imprevizibil.

O carte despre Egipt şi egiptologie funcţionează ca un magnet, pentru că – indiferent de specializarea fiecăruia – o civilizaţie veche, aflată atît de aproape şi atît de departe, pare să fie tărîmul viselor şi al ştiinţelor. Cu atît mai mult, o Introducere în egiptologie este treapta pe care ne dorim să urcăm.

Volumul oferit de Renata Tatomir (Editura Pro Universitaria, 2017) este nu doar atrăgător, ci şi necesar: este o premieră în spaţiul editorial românesc, în care domeniul egiptologiei era destul de firav reprezentat. Tabla de materii, desfăşurată pe mai bine de trei pagini, este sugestivă: o primă parte, dedicată istoriei Egiptului faraonic, abordează etapele succesive, din perspective cuprinzătoare (şi incitante). Partea a doua tratează elementele de civilizaţie, cultură şi artă, incluzînd, printre altele, principalele simboluri egiptene, scrierea hieroglifică, categoriile artistice, descoperiri arheologice importante, muzee şi colecţii mari. Iar autoarea promite alte două volume într-un viitor nu prea îndepărtat.

Subiectiv, m-aş opri asupra unui mic capitol care prezintă, cu o bună concizie, naşterea egiptologiei (p. 17-20). Poate că nu sînt multe domeniile ştiinţifice pe care să le găsim deplin definite încă din Antichitate (filologia este unul dintre ele, născut în Alexandria Egiptului, în mediul Bibliotecii create acolo şi care a devenit o instituţie emblematică). Egiptologia este o creaţie a statului faraonic, aflat la vîrsta la care putea privi către sine, pentru a se evalua, fructifica şi conserva. Prinţul Khaemwaset, al patrulea fiu al lui Ramses al II-lea, este considerat primul egiptolog: el a identificat şi restaurat mormintele şi templele de la începuturile civilizaţiei egiptene, iar eforturile lui ştiinţifice au fost consemnate în inscripţii ajunse pînă la noi.

Egiptologia datorează însă enorm expediţiei napoleoniene de la finele secolului al XVIII-lea. Napoleon a fondat Institutul francez de la Cairo, al cărui succesor este în prezent un centru viu al studiilor arheologice şi egiptologice. Tot lui Napoleon şi intuiţiei sale i se datorează valorizarea Stelei de la Rosetta (ajunsă, prin tribulaţiile istoriei, la British Museum), cea care a permis descifrarea uitatei scrieri egiptene de către Champollion. Pentru a continua lectura subiectivă, am aminti aici că Champollion s-a aflat într-o competiţie a descifrării cu Thomas Young, inventatorul probabil al termenului „indo-european” (1813).

Dintre textele vechi egiptene, autoarea aminteşte unul cu un titlu care ne face să visăm: Disputa între un om şi ba-ul (sufletul) său. Cartea însăşi se aşază ca un dialog permanent cu cititorul, în care întrebările ce se iscă pe parcurs par să primească grabnic un răspuns. O carte bine scrisă merită să fie bine citită.

Bucureşti, iulie 2017

Revista indexata EBSCO