Sep 1, 2017

Posted by in LITERATURA UNIVERSALA

Yeșim AGAOGLU

 

S-a născut la Istanbul. A studiat Arheologia şi Istoria artei la Istambul. A susţinut Masteratul  în cadrul Facultăţii de Comunicaţii, Departamentul Radio-TV-Cinema, la Universitatea la care a studiat. A urmat un curs de cinematografie  la New York School of Visual Arts, unde  a realizat un film de scurt metraj, Singurătate, maşini şi Meditaţie. Yeşim publică versuri de la vîrsta de 18 ani. A publicat şapte volume de poezii în Turcia, şi două în Azerbaidjan. Participă la festivalurile de literatură şi de poezie din ţara sa şi din străinătate. Din  1996, Yeşim este prezentă la expoziţiile organizate în Germania, Norvegia, Italia, Bulgaria, Bosnia, Azerbaidjan, Georgia, Uzbekistan şi Coreea. Este apreciată ca scriitor, artist plastic şi cercetător [( honorary member of Turkish PEN Writers Club; Azerbaijan PEN Writers Club and Azerbaijan Artist Union;  a board member in BESAM (Creators of Scientific and Literary Works Association)].

 

femeie neştiutoare

 

femeie neştiutoare

cine te-a aşezat în inima singurătăţii

cine te-a lăsat în mijlocul mării

în bătaia zăpezilor, a ploii, a căldurii

ce corabie sortită să nu ajungă la tine aştepţi

cu mîndrie şi  putere

cu  emoţie de neînchipuit

femeie neştiutoare

eşti sclavă de dorul libertăţii,

la-nceput am văzut o mînă strălucind

mîna ta

 

femeie neştiutoare

alungă aşteptarea

corabia ta nu cred

să mai vină vreodată

 

 

coroana de spini

în amintirea Fridei Kahlo

 

aşadar chiar şi tu  porţi coroana de spini

în mijlocul pădurii

gîtu-ţi sîngerează

îmi  amintesc de tine în rochia verde

cu flori sălbatice de toate culorile

în păru-ţi negru

a cui e mîna-nsîngerată pe care o duci

în locul cercelului acum

aproape că e noapte

şacalii curînd  se vor arăta

şi vulturii chiar

tu, de ce porţi coroana de spini

rochia-ţi verde s-a-nroşit toată acum

 

 

 

 

mănăstirea de maici  

 

azi-noapte la cumpăna ei

am văzut prima dată o lumină

în mănăstirea veche, la colţul parcului,

ştii tu, mănăstirea părăsită,

mistuită într-un cumplit incendiu

cu ani în urmă,

am văzut umbre înăuntru, am auzit sunete

paşi precipitaţi, femei rîzînd tare şi distinct

înăuntru petrecerea părea să fie în toi

şi dimineaţa trecînd pe lîngă ea

am văzut flori în grădina năpădită de ierburi

apărute deodată, crini, hortensii, violete purpurii

da, în acea grădină părăsită, înfricoşătoare

nu ştiu ce se petrece

dar sigur lucruri ciudate au loc

în  mănăstirea părăsită şi veche.

 

 

 

 

 

camera de la capătul coridorului

 

locuieşte în cameră de hotel

la capătul coridorului e camera ei

parcă o şi văd cu geamantanul

ieşind pe uşă

fiecare colţ rămîne curat şi ordonat

nici măcar o urmă nu lasă în urmă ei la plecare

apoi o altă cameră de hotel

un nou început

 

mi-o imaginez la birou

cu lampa aprinsă

cu umerii uşor aplecaţi

cu stiloul în mînă

citind ceva sau scriind

indiferent de hotel

camera ei se află la capătul coridorului

cu geamantanul pe podea

pregătit pentru următoarea mişcare

 

 

ce-i cu noi ? 

 

ne-am scufundat cu titanicul?

sau ne-am pierdut în misterele din triunghiul bermudelor?

oh, ce-i  cu noi dragule?

undeva ceva ne-a scăpat

nu mai sînt paraşute care să plonjeze pe pat

nu mai e loc pentru  vapoarele care strigă precum păsările

 

oh ce-i cu mine dragule

de mi-ar fi spus-o aş fi plîns

tai vrejurile de fasole  să nu crească-n copaci

ochii mei sînt totuşi uscaţi asemenea cojilor de alune

 

şi tu, ce-i cu tine?

delfinii zburdă în colţurile tale cele mai comode

în  zilele acelea cuvintele mele au rănit

nu spuneai tu mereu că urai rinocerii?

ce mincinos te dovedeşti a fi

oh, ce-i cu noi dragule!

 

Traduceri: Olimpia IACOB

 

 

Revista indexata EBSCO