Sep 1, 2017

Posted by in Istorie literara

Ioana DIACONESCU – Poezia ca act de insurgență: Cezar Ivănescu în arhivele Securității

 

“SĂ OBŢINEM PROBE, SĂ DOCUMENTĂM ACTIVITĂŢI ŞI SĂ HOTĂRÎM, URGENT, MĂSURI”

Documentele ce urmează (care fac parte din volumul în curs de apariţie la editura “Junimea” – Poezia ca act de insurgenţă. Cezar Ivănescu în Arhivele Securităţiicolecţia Memoria clepsidrei – ) reflectă în cea mai mare parte hotărîrea Securităţii de a desfiinţa cenaclul Numele poetului condus pe Cezar Ivănescu, chestiune care pînă la urmă se va întîmpla. Pînă atunci, lucrătorii operativi adună dovezi, delaţiuni şi puncte de vedere (abominabile) ale informatorilor puşi pe căpătuială şi pe ascensiune, de pe urma relaţiilor strînse cu serviciile secrete comuniste, cu care colaborează în bună înţelegere. Compromiterea cenaclului, a literaturii noi promovate şi în primul rînd a poetului Cezar Ivănescu este scopul materialului furnizat de informatori, nu alţii decît colegii noştri (şi ai lui) de scris. De asemenea sunt semnalate şi alte comentarii şi puncte de vedere ale poetului conducător de cenaclu, care contravin directivelor “noii orînduiri sociale din România” Apărător al drepturilor tinerilor scriitori, comentariul lui Cezar Ivănescu de la finele celui de-al treilea document dezvăluie una din practicile cinice ale Securităţii, aplicată în scopul de a nu le permite acestora de a ocupa locuri de muncă: statutul Uniunii Scriitorilor din acele timpuri nu permitea ratificarea validării de către Asociaţia Scriitorilor a scriitorilor tineri decît dacă erau încadraţi în „cîmpul muncii”. Ori, cum bine se ştie, (Securitatea „supervizînd” orice activitate a Uniunii Scriitorilor), pentru tinerii scriitori se găseau cu greu, aproape imposibil, locuri de muncă. Motiv pentru a nu fi validaţi ca noi membri ai Uniunii Scriitorilor. Este consemnat, de asemeni, punctul de vedere incisiv al lui Cezar Ivănescu asupra intervenţiei  ideologice în orice formă de scris, cît şi punctul de vedere pertinent al poetului asupra necesităţii unui program, pe criterii estetice, în alcătuirea unei reviste literare.

Ioana Diaconescu

 

 

S[ecuritatea]M[unicipiului]B[ucuresti]

14 10 1983

Sursa:” I.Diaconu”

N O T Ă

 

Cezar Ivănescu conduce un cenaclu al revistei „Luceafărul” a cărui activitate nu numai că nu aduce un  aport real literaturii române, dar promovează o mulţime de nonvalori din care profitul sau interesul personal al lui Cezar Ivănescu primează. Caracter intempestiv, cu crize de refulare paranoică, folosind şantajul de multe ori, Cezar Ivănescu obţine de la mese de la restaurantul „Flora” prin mama uneia dintre cenacliste, pînă la ţigări şi alte obiecte, folosind îndeobşte buna credinţă a unor foarte tineri participanţi sau chiar a unor părinţi mai creduli ce-şi văd deja odraslele cu premiul Nobel pentru literatură. Atmosfera este promiscuu literară şi ideologică, C. Ivănescu inoculînd o atmosferă de suspiciune: „Se datorează regimului nostru intelectual dragi copii: adevărata literatură (care o fi aceea?) este oprimată.” Artur Silvestri semnează un serial de demascare a multor persoane ce infestează undele sonore cu ajutorul poetului la[radio] „Europa Liberă” drept care C. Ivănescu ţine cu tot dinadinsul să-l denigreze sau să-l declare „securist împuţit”. Un grup de scriitori de la Iaşi implicaţi într-o afacere ilegală cu corespondenţă pentru acelaşi post are în componenţă mulţi dintre cei cultivaţi de Cezar Ivănescu.

Cenaclul respectiv nu numai că nu propagă literatura de înaltă ţinută artistică, dar chiar mai mult derutează şi întreţine o atmosferă de incertitudine, de proastă calitate morală şi ideologică, favorabilă probabil numai lui Cezar Ivănescu, care profită nu de puţine ori şi de tinerele care se perindă în preajma lui.  Faptul că cei mai mulţi nu apar şi în revistă se datorează „cenzurii securităţii sau ideologilor imbecili ce supervizează revista” sună o declaraţie a lui Cezar Ivănescu.

[Informator]: „ Diaconu”

 

Adnotare marginală olografă 1, nesemnată 1: „De aprofundat cu sursa, apoi raportare la Dir[ecţia]I”

Adnotare marginală olografă 2, semnată indescifrabil: „Propun ca nota să fie exploatată la 122/C.T. care serveşte informativ revista “Luceafărul”. Întrucît sursa a fost invitată de C[ezar]I[vănescu] să participe la cenaclu, a fost instruită în acest sens“.

 

 

*   *   *

 

Ministerul de Interne                                                                            Strict Secret

Departamentul Securităţii Statului                                                       Exemplar unic

Securitatea Municipiului Bucureşti

Cpt[ăpitan] Baciu Paul

Data: 8 XI 1983

Notă informativă

 

Avînd ocazia să merg în redacţia revistei “Luceafărul” l-am auzit pe Cezar Ivănescu comentînd introducerea acordului global în cultură. El consideră o absurditate a cere rentabilizarea revistei cîtă vreme nu sunt lăsaţi să scrie a ceea  ce doresc. Consideră că cenzura este absurdă şi nu li se permite să scrie decît despre vizitele delegaţiilor române în străinătate, despre istorie,  nimic despre iubire, social, politic,  şi asta face deservicii culturii, o desfiinţează.

 

*   *   *

 

 

S[ecuritatea]M[unicipiului]B[ucuresti]/ V.H.                                                                                                                         15 III 1984

Inf[ormator]” Ion Pricop”

 

Notă Informativă

 

Am discutat cu poetul Cezar Ivănescu în ziua de 3 martie cu privire la o serie de probleme: noile tarifuri (sic) ca drepturi de autor, problema autofinanţării revistelor, şi aceea a ratificării noilor membri ai Uniunii Scriitorilor.

Cezar Ivănescu vroia să afle precis dacă schimbarea tarifelor a fost anunţată printr-un decret în Monitorul Oficial. Potrivit informaţiilor mele s-a publicat un asemenea decret, cu toate că eu nu l-am văzut. Cezar Ivănescu susţinea că autofinanţarea revistelor presupune ca acestea să aibă un conţinut potrivit cu dorinţa de lectură a cititorilor. În realitate Cezar Ivănescu spunea că programul revistelor are în vedere publicarea unor articole programatice, eseistice, remarcîndu-se faptul că în general se publică tot felul de note şi comentarii. Iar acestea nu sunt pe placul cititorilor.

– Cezar Ivănescu îmi relata că la şedinţele  Consiliului Uniunii [Scriitorilor] tinerii poeţi care au fost validaţi de Asociaţie [a Scriitorilor din Bucureşti] pentru a fi ratificaţi de Consiliul Uniunii [Scriitorilor] sunt confruntaţi cu refuzul de a fi ratificaţi pentru motivul că „n-ar fi încadraţi în munca productivă”.

[Informator]: „Ion Pricop

”N[ota]L[ucrătorului]

Propun ca nota să fie exploatată la [indicativ]112 / C.T.

Semnat indescifrabil (n.m. – I.D.)

Adnotare marginală olografă semnată indescifrabil: “Folosiţi datele din notă şi la informarea ptr[pentru] Dir[ecţia]a I a.

 

 

*   *   *

 

 

N O T Ă

Adnotare marginală iniţială semnată indescifrabil: “13 martie 1984 / tov. Col[onel] Şerbănoiu / tov.col[onel] Mălureanu[Vasile] / Rog verificaţi cu atenţie problemele semnalate, dacă aşa stau lucrurile trebuie să obţinem probe, să documentăm activităţi şi să hotărîm urgent măsuri. fie antrenat la activitate sec[torul de Securitate al] capitalei”(sublinierea mea – I.D.).

Vineri, 9 martie 1984, între orele 17 – 23 a avut loc la redacţia revistei „Luceafărul” o nouă şedinţă de lucru a cenaclului „Numele poetului” condus de poetul Cezar Ivănescu. Invitat de onoare a fost poetul Gheorghe Tomozei.

Cele de mai jos se referă în exclusivitate la comportamentul conducătorului cenaclului, Cezar Ivănescu surprizînd prin ideile reacţionare prezentate, a lipsei de patriotism, a ideilor vehiculate, a modului de interpretare şi punere a unor probleme contemporane din viaţa ţării, a partidului, a literaturii de azi.

Am participat de mai multe ori la şedinţele conduse de Cezar Ivănescu şi de fiecare acesta a avut o poziţie de ostilitate faţă de partid, ţară şi popor, faţă de forurile conducătoare în domeniul culturii. (Urmează text anonimizat – n.m.I.D.).

Intrarea în acest cenaclu se face numai pe bază de legitimaţie (o bucată banală de hîrtie).

Printre ideile şi afirmaţiile făcute în cenaclu[de către Cezar Ivănescu] în şedinţa din 9 03 1984 reproduc: “Virgil Teodorescu, rugat fiind să faciliteze publicarea unei reviste de poezie a cenaclului <Numele poetului>, a afirmat:  “Ceauşescu a spus că ceea ce se publică trebuie să fie numai patriotic şi ancorat în realitate şi să aducă profit financiar. Cine vrea să publice altceva are la dispoziţie editura <Litera pe bani proprii>. Cine toarnă la Securitate să spună chiar aşa cum spun eu. E din ce în ce mai greu, instituţii culturale se vor desfiinţa, se vor comasa, revistele şi cărţile se reduc…”.

Ar fi scris un articol nu demult pentru [ziarul]Scînteia Tineretului (pt. Cornel Nistorescu, actualmente [redactor] la[revista] “Flacăra”) în care se face literatură comandată, dar nu i-a fost publicat – dînd exemplu că ceea ce se întîmplă în R[epublica]S[ocialistă]R[omânia]azi seamănă cu expresia “ fiecare cu p… mă-si” pe care ar fi rostit-o un român în lagăr în faţa unor ofiţeri SS care au spus că românul e filosof. Deci să fim şi noi filosofi. Căci astfel de situaţie trăim astăzi (fascism etc.), căci el, Cezar Ivănescu, nu e român, e grec şi grecul e logic ca Esop.

E în curs de apariţie la editura “Litera”, în semn de protest, revista de poezie a cenaclului “Numele poetului” pe banii autorilor (ce autori?), aceasta intitulîndu-se „Eurocronia” – unde sunt rostite mari adevăruri.

A declarat public că e un apolitic convins, că cenaclul „Numele poetului” este cenaclul lui şi nu al revistei „Luceafărul”.

Aici se bea votcă, vin, în timpul şedinţelor, se fumează pînă nu se mai vede de fum,  se strîng bani (colecte, pomeni) pentru diverse situaţii protocolare, sunt interzise aplauzele spontane ci numai la comandă – Cezar Ivănescu în schimb primeşte, cere şi ia băuturi, ţigări, mîncare, făcînd absolut ceea ce doreşte în acest cenaclu.

O măsură energică de îndepărtarea acestuia e iminentă, ca fiind un pericol pentru cultura română, pentru generaţia tînără, pentru a nu mai fi ponegrite instituţii, ţara, partidul, conducătorii noştri (sublinierea mea – I.D.).

Locot[enent]maj[or] Theodor Răpan

 

 

 

 

Revista indexata EBSCO