Sep 1, 2017

Posted by in EDITORIAL

Gheorghe GRIGURCU – „Căderea fastuoasă a ceea ce nu s-a împlinit”

În relativ, măsura iubirii e durerea. În absolut, măsura iubirii e iubirea însăşi.

*

Ars poetica. Virtuozitatea: ritualul care însoţeşte sacrificiul.

*

Oboseala provocată paradoxal de momentele de repaos, întrucît acestea pot induce stări care te abat de la dispoziţia scriptică.

*

Nu-şi poate accepta bătrîneţea un om care nu se acceptă reflex pe sine însuşi. Un introspectiv riscă a rămîne mereu doar în pragul acesteia.

*

„Tot ce este profund iubeşte masca” (Nietzsche).

*

Eroism sau teroare? Aflu dintr-un serial documentar tv., cu un titlu pertinent, Stalin în război cu URSS, că în lupta împotriva armatei hitleriste, soldaţii sovietici se aflau, de la un moment dat, între moarte şi moarte. Dacă încercau a se retrage din faţa focului inamic, erau împuşcaţi fără cruţare de către special createle detaşamente NKVD, care acţionau la o distanţă de 500 metri în spatele trupelor. Iar dacă totuşi cîţiva militari izbuteau a se salva, făcînd cîţiva paşi înapoi sau lateral, aceştia se vedeau incluşi în unităţile punitive, special create şi ele pentru a fi azvîrlite în faţa duşmanului, în împrejurările cele mai grele ale luptei, din care era o minune să scape cineva cu viaţă. Nu s-ar putea spune că, în felul acesta, doi dictatori însetaţi de sînge îşi strîngeau mîna în faţa istoriei?

*

„Problema nu este vitregia soartei, întrucît tot ceea ce se doreşte cu suficientă ardoare se obţine. Problema e mai cu seamă că ceea ce se obţine dezgustă. Şi atunci nu trebuie niciodată să ne războim cu soarta, ci cu propria dorinţă” (Cesare Pavese).

*

Restul de tinereţe care se percepe în fiecare şovăire, slăbiciune, greşeală, eşec: o relativă consolare.

*

„Rostită, lumea nu e niciodată pură” (Leszek Kolakowski).

*

O ciocănitoare izbeşte cu ciocul scoarţa unui copac cu o viteză de 7 metri pe secundă.

*

Căderea fastuoasă a ceea ce nu s-a împlinit, măreaţa ruină a neîntîmplatului în existenţa unei sărmane vieţi de autor, gata pentru a fi vizitate de public.

*

Curios cum un actor nu-şi poate controla limbajul corpului. *, bunăoară, pare a nu mai fi interesat de ceea ce-i spun. Se plictiseşte vădit. Privirea i se mişcă de la dreapta la stînga, mimica prezintă o contracţie, duce mîna la păr cu nervozitate spre a-l netezi etc. Însă cînd îi atrag atenţia zîmbitor asupra faptului, susţine cu înverşunare că n-aş avea dreptate. Răsuflă uşurat doar atunci cînd îi întind mîna pentru despărţire.

*

„A spune că un obiect este frumos înseamnă a-i da o valoare de enigmă” (Valéry).

*

Să recunoaştem că banalităţile reprezintă un plus de credibilitate tocmai graţie simplităţii lor.

*

Dificultatea de-a distinge între adevăr şi esenţă.

*

„Cereţi să vi se aducă cele necesare pentru scris, nu înainte de a vă fi instalat într-un loc adecvat concentrării spiritului asupra lui însuşi. Plasaţi-vă în starea cea mai pasivă sau mai receptivă de care sunteţi în stare. Faceţi abstracţie de geniul, de talentul propriu şi de talentele tuturor celorlalţi. Repetaţi-vă în minte că literatura e una din căile cele mai triste, care pot duce oriunde” (André Breton).

*

Caută numai ceea ce ai şi găsit, ca şi cum ar fi vorba de căutarea lui Dumnezeu. Ori e vorba numai de căutarea lui Dumnezeu?

*

„Prima relatare scrisă a comportamentului prevestitor de cataclisme al animalelor datează din 373 î.C., cînd grecii au notat că şoarecii, şerpii, veveriţele au părăsit în grabă oraşul Helice cu cîteva zile înainte ca un cutremur să-l distrugă. Chiar şi albinele şi-au părăsit stupii şi au roit. Statistica recentă, în urma vastului tsunami din Ceh, Nordul Sumatrei, şi a cutremurului din Peru, a demonstrat că doar animalele închise nu au putut scăpa, restul fugind la timp. Un experiment condus de dr. Stanley Coren, de la Universitatea British Columbia, din Vancouver, Canada, a stabilit cu exactitate ce anume nelinişteşte cîinii înainte de cutremure şi mai ales care dintre rase reacţionează în avans. Experimentul s-a făcut pe 193 de cîini din toate rasele, cu caracteristici deosebite. Rezultatul a fost că rasele cunoscute ca avînd un auz deosebit de fin sunt cele care anunţă pericolul chiar şi cu două săptămîni înainte. Se comportă ca şi cînd «ceva» îi sîcîie foarte tare: latră aparent fără motiv, se cer afară şi, dacă sunt lăsaţi să iasă, fug fără o direcţie anume, ci doar ca să se depărteze de sunetul ce-i deranjează” (România liberă, 2017).

*

O satisfacţie a senectuţii: afli mereu lucruri pe care le ştiai demult.

*

Pînă şi strigătul poate deveni de la un moment dat mefient, reticent, fricos.

*

Îndemn: să trăieşti total, bezmetic, ceea ce nu ţi se refuză. Dar oare ce nu ţi se refuză?

*

Sîngele parcurge aproximativ 96.000 km. pe zi în corpul uman.

*

„Numai în clipe infime omul poate suporta plinătatea divină/ Visare a lor e după aceea viaţa” (Hölderlin).

*

„Ce este de pildă nostalgia? O amintire de care ţi-ai reamintit” (Kierkegaard).

*

E.: „Spre surprinderea mea, mi-ai spus că la vîrsta pe care ai atins-o n-ai avea maturitatea trebuitoare pentru a aborda unele subiecte. Ce să înţeleg de aici, Doamne iartă-mă, că te simţi încă tînăr?” Eu unul n-am trăit de fapt maturitatea. Tînăr fiind, am avut grijă a îmbătrîni de atunci. Dacă vrei, poţi socoti că pentru mine tinereţea şi senectutea au fost, poate că mai sunt, aidoma unor vase comunicante. Maturitatea cea care stinge acea mitică aşteptare a tinereţii, fără a atinge însă căutarea abstrasă, ţintind concluziile ultime, a bătrîneţii, mi-a rămas străină. Cu numeroasele sale interese parazitare. E o mare pierdere de vreme din pricina relaţiilor complicate pe care le întreţine cu lumea. Pentru mine vîrsta e mai puţin o perioadă a devenirii, cît un tip caracterologic. Cred că ne naştem cu Destinul unei anume vîrste.

*

„Arabia Saudită a făcut un pas important în lupta pentru drepturile femeilor, relatează BBC. În provincia Al Qaissim tocmai a fost înfiinţat un Consiliu al Femeilor, organism menit să atragă atenţia asupra inegalităţilor de gen. La prima întrunire a Consiliului, înfiinţat la iniţiativa prinţului Faisal bin Mishal bin Saud, s-au prezentat 13 bărbaţi. Femeile, conform tradiţiei, nu au putut să apară la evenimentul public. Au stat într-o încăpere separată, menţinînd legătura cu «plenul» prin videoconferinţă. Putem spera, în atari condiţii, la o revoluţie feministă?” (Dilema veche, 2017).

*

A dus o viaţă nescutită de privaţiuni şi decepţii şi acum, la capătul ei, se teme de moarte. De ce? Pentru că, păţit fiind, n-ar mai putea fi optimist cu privire la ce va fi dincolo.

*

Tradiţii de Sfîntul Gheorghe. În Muntenia se aşează în casă sau la poartă crengi de stejar sau de păr, în Transilvania rug verde sau leuştean, în Banat fag sau gorun. Se zice că omul care doarme în această zi „ia somnul mieilor” şi va fi tot anul somnoros. Pentru sănătate şi pentru spălarea relelor, se recomandă scăldatul într-o apă curgătoare, înainte de răsăritul soarelui. Gunoiul adunat în ziua sărbătorii se pune la rădăcina pomilor spre a le asigura un rod bogat.

*

Te întorci uneori la cel ce-ai fost odinioară, cu nădejdea că vei găsi un aliaj între tine şi un Celălalt conturat între timp, al înstrăinării de propria-ţi fiinţă, care să-ţi fie de ajutor.

*

În iarbă, licuricii adeveresc existenţa astrelor, deşi nu au de gînd să le caute.

*

Pe ce lume trăim. „Nuntă gay între un dâmboviţean şi un bătrîn preot anglican. Florin, un tînăr de 24 de ani, se căsătoreşte cu Philip Clements, 78 de ani. Diferenţa de vîrstă pare să nu îi împiedice pe cei doi să îşi mărturisească «dragostea» despre care vuieşte toată presa din Anglia. (…) Reverendul Philip Clements, fost preot paroh în Eastry, Kent, a confirmat pentru presa din Regat că planurile sale de nuntă sunt cît se poate de reale. (…) «Nu mai am prea mult de trăit, aşa că vreau să mă bucur de restul vieţii alături de persoana pe care o iubesc. Vreau să profit din plin de asta. Viaţa mea s-a schimbat imens, pentru că de la preotul muncitor, corect şi devotat, am ajuns să mă îndrăgostesc de un tînăr şi să-mi doresc să-mi petrec restul vieţii cu el. (…) Sunt convins că foarte mulţi preoţi îşi doresc un partener, dar sunt obligaţi să n-o facă de către regulile Bisericii», a mărturisit reverendul la BBC” (Adevărul, 2017).

*

Moment negru. O singurătate atît de dură încît nu mai ai ce cîştiga, nu mai ai ce pierde. Vezi, auzi, respiri şi nu e oare suficient pînă la capăt? În auz, tic-tacul gingaş-absurd al intemporalităţii.

*

A.E.: „A linguşi o nonvaloare, un fals ordinar. Un fapt odios”. Dar a linguşi o valoare? „Cum să-ţi spun? Tot linguşire este”.

*

„Începutul filosofiei nu este uimirea, cum ne învaţă Platon şi Aristotel, ci disperarea” (Lev Şestov).

*

În China antică medicul era plătit de către pacienţii săi în stare de sănătate, iar în cazul în care aceştia se îmbolnăveau, medicul avea obligaţia de a-i trata gratuit.

*

Nu risca nimic în privinţa a ceea ce nu te interesează, fiindcă oricum trebuie să te expui riscului permanent în privinţa a ceea ce te interesează.

*

Caii au un cîmp vizual foarte larg, datorită diametrului mare al ochilor, de aproximativ 5 centimetri. În plus, ochiul unui cal are trei pleoape – cele două obişnuite şi încă una (membrana nictitantă), situată în colţul interior al ochiului, care are rolul de a curăţa şi lubrifia ochiul atunci cînd e nevoie.

*

Ai grijă să pregăteşti din timp lucrurile care rămîn. Ai grijă să pregăteşti din timp lucrurile care pleacă. Cele dintîi rămîn cu tine cel de-acum, celelalte pleacă cu tine cel ce vei pleca.

*

Legăturile dintre oameni devin mai profunde atunci cînd în calea lor stau obstacole comune. Obstacole prezente, trecute ori viitoare. Se întîmplă ca obstacolele viitoare să transmită legăturilor în cauză dramatismul lor, cu anticipaţie.

*

„«Satul-idee» este satul care se socoteşte pe sine însuşi «centrul lumii» şi care trăieşte în orizonturi cosmice, prelungindu-se în mit. Ca tip antipodic al acestui «sat-idee», cred că s-ar putea cita, de ex., aşezările mărunte, cu înfăţişare ca de sate din America de Nord, acele sumbre şi uniforme aşezări de lucrători şi fermieri, ţinute laolaltă de un interes colectiv, dar niciodată în magia unui suflet colectiv. Dacă satul nostru este clădit în preajma bisericii, din care iradiază Dumnezeu, în pomenitele aşezări americane biserica e mai puţin un sălaş al lui Dumnezeu, cît un fel de întreprindere ca şi banca coloniei, o societate pe acţiuni. Pastorul ţine predici cu invitaţii ca la cinematograf şi cu preţuri de intrare. Nu vom pune numaidecît şi întru totul la îndoială credinţa acelor bravi cetăţeni (se spune chiar că unii sunt foarte credincioşi), dar credinţa lor e integrată ca un şurub bine uns în angrenajul vieţii profesionale, închinată succesului practic ca atare. (…) Fermierul american, simţindu-se alungat la periferia existenţei, e veşnic bătut de nostalgia oraşului; cu gîndul la bogăţie, cu frica de mizerie, cu Dumnezeul său localizat într-o singură celulă a creierului, el nu se integrează deschis în Cosmos, ci se simte doar chemat să exploateze un fragment al acestuia sau să-l părăsească în clipa cînd fragmentul nu mai rentează” (Blaga).

*

E.: „După ce, la colectivizare, ţăranii au rămas fără vaci în gospodărie, fiindu-le îngăduită doar capra, aceasta a fost supranumită «vaca lui Stalin». Un omagiu sincer, nu-i aşa?”.

*

Nefiind înzestrat cu o calitate pe care şi-ar dori-o, îşi scoate în evidenţă o slăbiciune, aşa cum, fiind şchiop, ar ieşi pe stradă cu un baston arătos.

*

„Cînd cerem un sfat, de obicei căutăm un complice” (Saul Bellow).

*

Un ataşament lipsit de iubire e cinic. Din păcate, odată cu înaintarea în vîrstă, destui oameni sunt predispuşi la un asemenea cinism.

*

E.: „Sunt convins că nu te-ar lovi fericirea dacă, trezindu-te într-o dimineaţă, ai constata că ai ajuns unul din marii bogătaşi ai lumii. Fără doar şi poate ai putea vedea marile metropole, ai frecventa hotelurile şi restaurantele scumpe, chiar cele din Dubai unde un fel de mîncare sau de băutură ţi-ar putea uşura portmoneul cu cîteva mii ori zeci de mii de dolari. Ai pătrunde într-un fabulos real sau într-un real fabulos, cum vrei s-o iei. Însă n-ar întîrzia ziua în care te-ai simţi stingher, tînjind după modesta ta intimitate. Un introvertit nu poate fi decît ceea ce este. Natura sa congenitală iese la iveală cum trupul unui înecat la suprafaţa apei”.

*

Un vis în care scapi de simţămîntul Destinului. Dar oare nu toate visele au o atare tendinţă?

*

E un ateu credincios deoarece, pentru orice eventualitate, se roagă în fiecare zi.

Revista indexata EBSCO