Jul 17, 2017

Posted by in EDITORIAL

Mihaela ALBU

 

În biblioteca (destul de bogată) a familiei, posed, printre alte cărţi rare, un exemplar din cea mai veche şi totodată prestigioasă revistă literară românească.

Este vorba, desigur, despre Convorbiri literare, iar exemplarul meu are menţionat pe copertă „Anul al 63-lea. Maiu 1930”, editat la Atelierele Grafice Socec & Co., S.A., Bucureşti 1930. Pe copertă – chipul regelui Mihai, în calitate de „protector al Expoziţiei române din Barcelona”. De altfel, articolul principal din sumarul ediţiei de faţă este tocmai cel ce relatează despre „România la expoziţia de la Barcelona”, semnat de directorul revistei, Al. Tzigara-Samurcaş.

Înainte de expunerea mai pe larg a acestui articol, considerăm de interes prezentarea sumarului ediţiei menţionate. Astfel, pe lîngă articolul amintit mai sus, revista se deschide cu o proză a lui Gala Galaction (Lectură de Paşte) şi continuă apoi cu poeme de Ion Buzdugan, cu articolul Ideea de Stat în societatea engleză (N. Petrescu), cu poeme semnate de Al. Bilciurescu, o proză din nou – Pîinea sergentului Oacheşu – de Costin Fulga; Un filosof mistic de Al. Hîjdeu (precedat de o amplă prefaţă) este urmat de un poem de Al. Soare. Revista cuprinde totodată rubricile intitulate Cronica literară, Cronica artistică şi Cronica bibliofilă, urmate de mai multe Recenzii (printre care o semnalăm pe cea despre cunoscuta carte a lui Jean Boutière: La vie et l’oeuvre de Ion Creangă, semnată T.-S., desigur Tzigara-Samurcaş, o alta despre romanul lui Eliade, Isabel sau Apele diavolului, semnată de Alexandru Bilciurescu, Convorbirile asumîndu-şi de asemenea şi rolul de prezentare a altor reviste din ţară).

 

Alegem să detaliem în continuare articolul „România la expoziţia de la Barcelona”. Pe un număr considerabil de pagini (cincisprezece!), Tzigara-Samurcaş subliniază dintru început necesitatea „menţinerii neştirbite a autorităţii” României, iar pentru „statornicirea locului ce i se cuvine în rîndul statelor europene” un prim deziderat considera a fi „intensificarea relaţiilor cu străinătatea”. Un motiv de afirmare a prestigiului ţării noastre în context european, dar şi al politicii legăturilor cu alte state a fost astfel şi primirea de către România, „fără şovăire”, a „invitaţiunii Spaniei de a participa la serbările sale din anul trecut.”

Pe parcursul articolului, informaţiile sînt bogate şi variate – de la cele despre oraşul Barcelona în sărbătoare la cele despre ţările participante (19!) şi pavilioanele acestora; de la pregătirile începute la noi din 1928, făcute de „o comisiune sub prea competinta prezidenţie a Profesorului D. Gusti” la ideea ministrului Madgearu sugerată arhitectului D. Marcu de a construi pavilionul în stil muntenesc, adăugîndu-se bustul lui Eminescu de O. Han şi o troiţă din lemn, ambele menite să adauge la „pitorescul clădirii concepută în stil naţional, cu elemente ale casei lui Mogoş din Muzeul din Bucureşti”.

În calitate de Comisar al Guvernului, avînd totodată „libertate de acţiune” din parte ministrului Madgearu, Tzigara-Samurcaş relatează apoi cu lux de amănunte planul pavilionului românesc, care, pe o suprafaţă de cca 400 m.p., a fost structurat în două „grupuri”: unul cultural, iar celălalt – economic. Nu vom detalia expoziţia din pavilionul nostru, deşi multe dintre cele expuse s-ar constitui drept modele demne de urmat la participările internaţionale din timpul prezent. Vom exemplifica totuşi cu prezentarea hărţii României, în relief, care „a produs un foarte mare efect”. Gîndită şi realizată de inginerul Leonida, aceasta arăta „prin lumini succesive bogăţiile ţării”.

Cu mîndrie nedisimulată (a se reţine din expunerea ce urmează respectul de care se bucura ţara noastră în acei ani!), autorul reportajului informează faptul că expoziţia, inaugurată la 4 octombrie, s-a făcut „în prezenţa M.S. Regelui Alfons al XIII-lea şi a întregei curţi, cu un fast de care nu s-au bucurat decît puţine alte pavilioane.” O mărturie a reuşitei organizatorilor a constat şi în faptul că, în raportul Comisiei asupra întregii expoziţii, România a fost clasată în prima categorie, ţări cu un potenţial mai mare, ca Italia, de exemplu, clasîndu-se într-una inferioară. Numărul de diplome şi medalii (211 la 250 expozanţi) a confirmat de asemenea succesul pavilionului românesc.

După un bilanţ al cheltuielilor, al rezultatelor în plan economic, dar şi de imagine pentru contacte economice viitoare, o fotografie a faţadei de nord a pavilionului nostru la Barcelona, autorul alege să transcrie pentru cititorii revistei – într-o dorinţă de totală deschidere – cuvîntarea sa de la Camera de Comerţ şi Industrie, în care inserează o altă imagine – cea care prezintă „sala artei ţărăneşti”.

Am relatat oarecum pe larg acest articol din 1930 cu scopul vădit de a pune în faţa contemporanilor noştri o faţă a României de acum 87 de ani. Spre neuitare, dar şi spre luare aminte!

Şi, de fapt, ce înseamnă presa scrisă, ce reprezintă o revistă literară – Convorbirile literare, în cazul de faţă – decît un aide-memoire, un ajutor pentru cititorii timpului prezent de a-şi cunoaşte trecutul şi a învăţa din el.

Iar Convorbirile în seria nouă, redactorii de astăzi, de fapt, conştienţi de valoarea conferită în 150 de ani, continuă tradiţia şi alcătuiesc număr de număr revista ca pe o reală armă împotriva uitării.

Revista indexata EBSCO