Jun 19, 2017

Posted by in MOZAIC

Adrian Dinu RACHIERU

Ce-am putea dori unei reviste-simbol, „cea mai însemnată”, după spusa lovinesciană, ajunsă la borna CL? Şi care în Iaşii (Iassi) acelor ani înfiripa o nouă direcţie, cu început „modestu”, fireşte, coagulînd ideile junimiste? E drept, Iacob Negruzzi, „naşul” şi diriguitorul primei serii (redactor răspunzător), recunoştea că propunerea „plutea” în minţile societarilor; că apariţia foii, năzuind în timp, înfrîngînd potrivniciile, la „proporţiuni mai însemnate”, a provocat o scuturătură printre cei „nedeprinşi la critică”, cum mărturisea – tot el – în Amintiri.

Ce-am putea spera azi, într-o ţară vorbăreaţă, inflamată, vai, de sterile „agitaţiuni politice” (ca şi în vremurile începutului convorbirist), fără cultura continuităţii, cheltuind promisiuni (iute abandonate)? Că revista, în noua ei serie, elegantă şi deschisă, adunînd nume grele, va lăsa urme durabile, respectîndu-şi blazonul. Dorindu-i, desigur, la ceas aniversar, viaţă lungă sub veghea necurmată a spiritului critic. Respectînd adică Programul maiorescian, rostind – dacă va fi cazul (va fi!) – faimosul „în lături”!

Deci: Vivat, Crescat, Floreat!

Revista indexata EBSCO