Jun 19, 2017

Posted by in Varia

Nicolae SAVA – Curier de ambe sexe

„Buna ziua. Mă numesc Dinică Cristian Ovidiu, sînt din Râmnicu Vâlcea şi vă trimit o selectie din poezia mea. Sperînd într-o analiză obiectivă a materialelor mele, vă mulţumesc. Materialele sînt scrise cu diacritice. Anexat vă trimit articolul lui Ilorian Păunoiu membru U.S.R. despre poezia mea şi cîteva poezii noi. Vă mulţumesc – Ovidiu (iată că ai şi nume de poet!), de regulă, cu tot respectul pentru cei care au mai scris despre tine,  nu ne influenţează părerile lor. Îţi reproşez faptul că nu ai folosit diacriticele în întocmirea scrisorii, dar te iert pentru că ai talent. „Materialele” tale sînt, în parte, publicabile. Scrii cam dezlânat şi, uneori, eşti cam neglijent în exprimare, dar, cu timpul şi cu mai mult exerciţiu pe text, acestea se pot repara. Nu îţi citez nici un poem acum, rezervîndu-mi plăcerea să te propun pentru o antologie viitoare a rubricii. Ave!

 

„Domnule Sava, trimit câteva poezii pentru analiză şi emiterea unei păreri.

Aleasă consideraţie, Martin Cata” – Textele trimise sînt scrise cu talent. Cîteva vor vedea lumina tiparului într-o viitoare antologie a rubricii. Poate ne dai un semn pe mail pentru a ne preciza sub ce nume le publicăm. Să nu lipsească vreo sedilă la nume sau prenume. Ai un nume mai puţin uzitat.

 

„Mă numesc Mioara Băluță, sunt din Bacău și iubesc poezia. Probabil și ea pe mine… Scriu de aproape 10 ani. Recunosc, nu am suficientă încredere în scrierile mele. De aceea nici nu m-am grăbit să bat în ușa revistelor de profil decât foarte rar. Mi-au apărut câteva grupaje în revistele: Cafeneaua Literară, Singur, Hyperion și 13 Plus. Vă trimit câteva încercări poetice pentru rubrica dvs. „Curier de ambele sexe” din revista Convorbiri literare, pe care o citesc cu interes” – Mioara, răspunsul de mai sus e valabil şi în cazul tău. Să ai încredere în tine pentru că ai talent, ceea ce nu e de ici de colo. Voi alege câteva din poeziile trimise pentru o viitoare antologie. Însă, datorită altora, sosiţi înaintea ta, va trebui să ai puţină răbdare.

 

Elena Predușel ne trimite două texte care, cu toată bunăvoinţa, oricît ne-am arăta noi deschiși noilor tendinţe de scriere a poeziei, nu trec un minim prag publicabil. Concret, le lipsește acel fior liric de care are, totuși, nevoie poezia pentru a ajunge la cititor. Unul din texte, „Clovnul”, are un discurs artificial, construit în mare parte, ciudat, numai din substantive: „Distorsiuni sarcastice de probleme cotidiene,/ cu nimburi de glorie suburbană,/ torente de lavă în combinaţii etilice/ de curbe metalo-faciale,/ rânjet de ţap cu machiaj derizoriu,/ prizând fardul anilor decojit/ de pe faţadele măştilor oraşului mort,/ dansul distorsionat al orelor mimând/ violetul extrem,/ îmbrăţişarea blândă a cămăşilor de forţă,/ ratare sublimă a zigzagului rimelor atipice/ ale destinului încătuşat în oglinda izvoarelor/ pierdute departe, în paralelismul drumului de fier/ care ţinteşte cu lănci disperate copilăria cu susul în jos…”. Celălalt text, „Oraşul imuabil”, e scris, evident, după acelaşi calapod: „Oraşul imuabil cu structuri periferice/ cuprinse de panaceul universal,/ pol magnetic al turmei funeste,/ trece prin noapte strivind releele/ strânse ghem, dătătoare de fiori metrici,/ metalele gândurilor aţâţate de simţul proporţiei/ pierdut în vidul subacvatic/ în care struţii şi-au făcut/ cuiburi ovale din vată de sticlă,/ unde puii zac pietrificaţi în faşa placentei / ca într-o cergă poluată de gheaţă sintetică…/ La urmă se sfarmă în impulsuri cervicale/ contracarând caruselul ventriloc/ şi-adoarme pe  rogojina nopţii îmbrăţişând strâns/ disperarea cu tentacule de visuri dilematice…” Cu o singură întrebare am rămas: ce a vrut autorul/ autoarea să transmită cititorului prin versul „contracarând caruselul ventriloc”?

 

Din Baia Mare primim o scrisoare ceva mai interesantă decît textele anexate acesteia: „Numele meu este Big Radu și locuiesc în municipiul Baia Mare. Sunt de profesie inginer mecanic, doctor în inginerie industrială cu 32 de ani de practică (9 ani în cercetare/proiectare, fabricație și design echipamente industriale iar 23 de ani în consultanță de afaceri și management de proiecte). Mi-am permis să vă dau toate aceste detalii pentru a va face o imagine despre domeniile de activitate în care m-am format și am lucrat. M-am hotărât să vă trimit aceste rânduri ca urmare a unui șir de experiențe greu de explicat pentru o persoană cu o formație intelectuală bazată, în principal, pe științele exacte și inginerie. Este adevărat că m-am pregătit încă din facultate pentru o carieră în cercetare, am studiat intens noul domeniu abordat după revoluție (managementul proiectelor) care este la fel ca și cercetarea un domeniu care presupune un grad mare de creativitate și inovare. Ceea ce a declanșat evenimentul la care am sa mă refer mai jos este întâlnirea cu o poezie deosebită „Îmbătrânim frumoasă doamnă”, a d-nei Anghelina Nădejde. Am citit versurile cu foarte mare interes și cu mult suflet (data evenimentului este 01.02.2016). În zilele care au urmat s-au petrecut 3 evenimente similare care m-au marcat foarte tare. Toate cele 3 evenimente s-au petrecut la volan fiind, cu durata de 20 – 40 minute. Datele evenimentelor sunt 05.02, 12.02 respectiv 21.02. 2016. Fără nici un semn de avertizare și fără să-mi propun vreodată în viață să scriu poezie mi-au apărut „de undeva”, în minte, 3 poezii pe care le-am atașat prezentei scrisori. Ceea ce m-a surprins în mod deosebit este că versurile, strofele, s-au înșiruit în memoria mea fără efort, ordonat, cu textul complet, așa cum l-am redat. Prima poezie, „Iubirea dintâi”, am reușit să o pun pe hârtie după 8 ore de la „apariție”, timp în care am repetat versurile de 10 – 12 ori în memorie, pentru a nu le uita. După transcrierea „mesajelor”, a poeziilor, textele mi-au dispărut instantaneu din memorie. Am mai încercat să le memorez dar cu rezultate modeste. Recunosc fiecare vers, fiecare strofă, știu exact momentele aparițiilor dar nu pot să le memorez. Doresc să vă menționez că poeziile se referă la evenimente petrecute în tinerețe, în anii de liceu, precum și mai recent, în ultimii doi ani. „Muza” este o persoană reală, este prima iubire din anii de liceu, persoană pe care am avut ocazia să o reîntâlnesc după aproape 40 de ani. Toate aceste evenimente trecute și recente, plus întâlnirea cu poezia doamnei Anghelina Nădejde, au dus la apariția acestor evenimente în viața mea. Foarte greu de explicat pentru mine este modalitatea de declanșare a creației literare, modalitatea de apariție a majorității poeziilor ca și compoziții complete și mai ales faptul că de atunci, am dobândit o ușurință deosebită de a compune versuri. Am contactat un cadru didactic, absolvent al facultății de filologie, pentru a-mi analiza versurile și pentru a primi o primă opinie avizată. Entuziasmul cu care mi-a redat impresia produsă asupra sa m-a făcut să vă scriu aceste rânduri. Vă rog să aveți amabilitatea de a vă apleca asupra rândurilor scrise de mine, cu rugămintea de a-mi transmite o părere avizată a revistei de mare prestigiu. Doresc să vă menționez că în anul scurs de la evenimentele descrise am ajuns la 23 de titluri. Primele 20 sunt în pregătire pentru publicare, probabil sub pseudonimul Vasile Roman, în volumul „Versuri și Praf de Stele”. Am să continui demersurile pentru apariția primului volum în funcție de opinia exprimată de Dumneavoastră. Vă mulțumesc pentru amabilitatea de a citi aceste rânduri! Cu stimă, Dr. ing. Radu Big” – Ciudate întîmplări, domnule Big. Cît despre versuri, ele pot fi onorabile pentru un album personal: „Iubirea dintâi/ Moto: 1977/ Am căutat, frumoasă doamnă,/ În lada cu‐amintiri ce dorm,/ Sub praf și colb din ani, din toamnă,/ Din tinereți, frumoasă doamnă./ Ș‐am vrut să scot din lumi ascunse/ De nimenea văzute și atinse,/ Pecetea de iubire pusă lin,/ De un sărut sub cerul plin,/ Ce l‐am luat, ce l‐am primit,/ De‐o fragedă copilă dăruit,/ Cu teamă, cu uimire, cu iubire,/ În veci dovadă să îmi fie./ Dar n‐am găsit în colț, ascunse,/ Nici urme, nici dovezi pătrunse/ De‐a anilor trecută sfoară,/ Prin urbea ce odinioară/ Ne‐a fost și început și tot,/ În lungul șir al anilor socot./ Ș‐am căutat, frumoasă doamnă/ În fundul inimii o geană,/ Să cred că e aievea ce‐am simțit,/ Al buzelor plăpânde drag foșnit./ Și am găsit, frumoasă doamnă,/ Peceți depuse într‐o toamnă/ De buzele ce le‐am dorit,/ Să le ating spre infinit./ Dar sunt peceți depuse, pe‐o petală/ A unei flori nicicând trimise/ Spre inima ce mă‐nfioară,/ Spre alte zări, spre lumi promise./ Și te‐am iubit, frumoasă doamnă,/ În primăvară, prima oară” – De altfel, cum am şi intuit, versurile au ajuns într-un frumos album, ele făcînd parte din volumul „Versuri și Praf de Stele”, © Vasile Roman (Radu Big). Felicitări şi noi volume – albume în continuare! Această rubrică este destinată începătorilor în ale scrisului, ceea ce nu e cazul d-voastră, care scrieţi atât de uşor…

 

Un alt corespondent care nu ţine seama de obligativitatea de a trimite textele scrise cu diacritice este Dan Pandici: „Bună ziua. Mulţumesc de recenzia asupra primelor texte trimise. Acum vă propun două mai scurte, cum aţi şi sugerat. Vă ataşez şi un CV profesional, pentru date biografice, cum de asemenea aţi solicitat. Vă rog să mă anunţaţi dacă le publicaţi sau le recenzaţi. Mulţumesc frumos, Dan Pandici” – Nu ştim la ce recenzii te  referi, dar la rubrica aceasta nu dăm decît un răspuns succint sau publicăm textele care ni se par că merită atenţia cititorilor. Cît despre anunţuri, acestea se fac numai prin revistă. Textul „Bomboana cubaneză” mi-a plăcut, deşi finalul e ratat, siropos. Poate îl refaci – cu această ocazie adaugi şi diacriticele pe care nu le-ai pus – pentru a-l publica. Ai verb. Poate ne trimiţi şi altele cu viitorul mail, la fel de scurte.

 

Curierul de ambe sexe este al cititorilor care doresc să se afirme în literatură. Cei care au îndrăzneala să ne convingă că au ceva de spus, cu talent pentru asta, trebuie să ne trimită cîteva texte (poezie, proză, teatru, eseu critic), scrise citeţ, lizibil, cu respectarea normelor gramaticale clasice, pe suport de hîrtie sau electronic (obligatoriu cu diacritice –  TEXTELE FĂRĂ DIACRITICE NU SE PUBLICĂ!)  şi să aştepte un răspuns, care nu va întîrzia foarte mult. Ne interesează şi cîteva date despre autor. Cei ale căror texte ne vor convinge prin originalitate, concizie şi, mai ales, talent literar, vor intra în atenţia noastră, promovîndu-i la “Antologia curierului”. Manuscrisele se pot trimite pe adresa poştală, la sediul redacţiei, sau pe două e-mail-uri, nicu_sava@yahoo.com sau  convlit@mail.dntis.ro. Toate scrisorile îşi vor afla răspuns doar în paginile revistei.

 

Revista indexata EBSCO