Jun 19, 2017

Posted by in Varia

Valentin TALPALARU – ComPRESA revistelor

 

Să schimbăm nițel semnalul  clasic: „Veniți, că liliacul cîntă și privighetoarea a-nflorit!” E mai și peste tot plaiul mioritic se aștern semnele noilor festivaluri, de la Chișinău la Iași, de la Iași la Tg. Jiu, abia vipia lui iulie să mai astîmpere rîvna organizatorilor și să ne lase și pe noi să ne tragem sufletul. Acum, cîrcotim și noi din nevinovata și naturala plăcere a bătutului de cîmpii, pentru că, altminteri, bucuria revederii cu colegii de breaslă și revelația unei lecturi nu sunt de ici colea. Din păcate fericirea este umbrită de plecarea dintre noi a lui Dan Mănucă. O lacrimă și o lumină pentru sufletul lui. Să trecem cu sfiala cuvenită momentului, la lectura noastră sisific-lunară. Începem cu Carmina Balcanica, revistă care s-a impus și și-a croit drum, nu numai balcanic dar și occidental ori asiatic, recunoscută și apreciată. Dar gata cu firitiselile. Dacă doriți lămuriri privind Monarhia și cultura în România, nimic mai simplu. Deschideți revista la pagina 11 unde începe articolul lui Sorin Liviu Damean pe sujetul Carol I. Nu ratați nici articolele semnate de Mihaela Albu ori Dan Anghelescu în același ton. Ori ampla prezentare a Beatricei Todireanu privind copilăria  Regelui Mihai I. Numărul este ilustrat cu o bogată iconografie a dinastiei regale, astfel că lectura domniilor voastre va fi mai condimentată. Ne oprim și la Bucovina literară, un număr înnobilat cu realizările plastice ale lui Liviu Șoptelea.  „Și încă n-am fost niciodată acolo/ n-am stat în bătaia puștii întunericului/ țintă capricioasă a lui/ sprijiniți doar de cei/ cărora le suntem indiferenți/ și care prin atîtea tertipuri ne-amînă/ din aproape-n aproape plecarea// cei care ne iubesc ne-așteaptă deja dincolo/ chiar dacă sunt încă vii.” Scrie Gheorghe Grigurcu în poemul autograf Distanța. Sunt marcat de textul critic al lui Constantin Cubleșan, care ne amintește nouă, uitucilor ieșeni, de Magda Isanos: „În literatura română se cunosc destule cazuri de scriitori care s-au atins prematur, arzând ca o flacără, dar (parcă) niciunul nu cu atîta frenezie și patimă debordantă în a iubi viața, firea, oamenii, ca Magda Isanos (1916-1944).” Habar nu aveați despre ultima „pohtă” lui Ioan Holban, cea de ceti un roman „bengescian”. Cea care l-a mulțumit pe prietenul nostru este Doina Popa cu cartea domniei sale, Ca frunza-n vînt, apărută mai an la Editura Junimea. Multe invitații la lectură, de la cele semnate de Marian Barbu, Felix Nicolau, Alexandru Ovidiu Vintilă la exegeza eminesciană a lui Adrian Dinu Rachieru ori epistolarul lui Ion Beldeanu cu Sașa Pană sunt doar cîteva din argumentele de a ceti ad integrum revista. Și fuga la Scriptor pentru o nouă întîlnire cu Varujan Vosganian, Radu Andriescu, Livia Cotorcea, Simona Modreanu, Ștefan Afloroaei și… Varujan Vosganian dă semne de contaminare conachiană postmodernă pentru că: „Iau asupra mea toată vina pe care o purtăm amîndoi,/ primim cenușă amestecată cu vin ca din trupul/ celor fără de trup,/ apoi alergăm nebunește, fără să mai privim înapoi.” (Cântecul nebunului întru iubire) Dacă vreți să vă regăsiți în siajul florilor de tei eminesciene cu Veronica Micle alături, deschideți revista la pagina 17 unde vă va fi amfitrioană Mirela Stănciulescu. În fine,  după avalanșa de cronici literare și traduceri, interviuri, un popas latinist la curțile lui Ausonius, grație lui Eugen Munteanu: „Ce cale în viață urma-voi, cînd plin de tumult/ Este forul; cînd casa de griji covîrșită-i, cînd pe călători/ dorul de casă-i urmează, cînd negustorul de noi pierderi/ mereu are parte, cînd rușinea de sărăcie odihna i-o tulbură,” Mai facem o invitație la lectura cronicii literare a lui Constantin Cubleșan la cărțile lui Nicolae Turtureanu, Precedentele  și Penultimele, după care vă lăsăm în compania textului integral al revistei și noi dăm fuga la Galați, pentru o întîlnire cu Antares. Mai ales că, peste o lună, Dunărea va clipoci pe versurile poeților invitați la serile revistei. Dincolo de bucuria revederii – care este un fericit prilej al scriitorilor să mai strîngă rîndurile – rămîne, ca de obicei, refacerea drumului inițiatic către gurile Dunării, cu popasuri fecunde în porturile literare prevăzute.  Dar noi hai mai bine despre revistă să vorbim/scriem, pentru că Viorel Coman nu se lasă pînă nu ne convinge cum că Peștele nopții, cartea lui Mircea Cavadia, merită atenție. Sau că Daniel Cristea Enache, conform predicției lui Ionel Necula este într-o libertate aproximativă! Pour la bonne bouche, iată cîteva versuri sensibile ale Alexandrinei Chelu: „Voi fugări sonetele fragile/ Ce, alintate s-au victimizat,/ Iar fiecare vers ce-a sîngerat/ Va deveni martirul unei zile” (Voi fugări sonetele fragile) Ne bucurăm că revistele literare ieșene  sunt constante ca apariție și ținută, iar zvonurile – ce ne-am face fără ele! – cum că unele s-ar afla în impas, sunt nefondate. Dovadă acest nou număr din Cronica veche, în ținută grafică de calitate, care, la fel de polemică și generoasă cu statornicii săi colaboratori, ne propune cîteva repere de lectură la invitația  academicianului Alexandru Zub, a lui Mircea Radu Iacoban undeva înspre Societatea Arboroasa, ca să nu mai vorbim de paginile dedicate memoriei lui Ion Țăranu. Mă bucur, ori de cîte ori mă întîlnesc cu poezia Mihaelei Grădinaru, așa încît nu ratez prilejul  de a vă împărtăși și domniilor voastre această bucurie: „Colivie cu o singură gratie: cer./ Noi, piese de șah pe-un crăpat eșichier./ Regizori desculți ne dictează mișcare și rol,/ Albul și negrul, dușmani peste soarele gol./ Pe margini, truverii flămînzi așteaptă apusul.” (Urechea lui Malhus) Dionisie Vitcu reia o mai veche și legendară, deja, anecdotă despre marele actor Constantin Sava, cea cu „a fost un moment plăcut”. Invitații generoase în lumea teatrului, a muzicii ori artelor plastice completează numărul. Ne oprim și la Expres cultural fie și numai pentru o regăsire cu Constant Tonegaru: „Femeia pe care la Brăila am iubit-o/ într-o cameră de hotel/ purta pantofi verzi din piele de șarpe/ și avea nasul turtit. Era o mulatră./ Cum venise aici, habar n-am./ părinții, bunicii purtaseră poate odată în nări un inel.” (Femeia cafenie). Sigur că este cazul să-l  firitisim pe Nichita Danilov pentru cei 65 de ani împliniți, așa cum o face revista într-un grupaj semnat de Mihaela Grădinaru și Adrian Alui Gheorghe. Numai că scriitorul nemțean nu se mulțumește cu textul dedicat lui Nichita și ne propune să-l descoperim și pe Ciprian Măceșan, „un povestaș”! Ca să nu insistăm mai mult, iată o provocare, marca Daniel Corbu, din care vă oferim doar titlul poemei: „Katabasa. Istoria anahoretului Daniel sau creșterile și descreșterile unei vieți de unică folosință”. În fine, un ultim popas la Timișoara, unde scrutăm Orizontul. Cu figura emblematică a lui Mircea Cărtărescu pe prima pagină și un subtext deloc optimist: „indignarea, însingurarea”.  Iată și una din  motivațiile din interviul pe care i-l acordă lui Cristian Pătrășconiu. Zice Mircea Cărtărescu: „Da, suntem din păcate, o țară a urii. Și nu de ieri, de alaltăieri. Ura a fost aprinsă și întețită sistematic de uneltele de divizare a lumii românești, în primul rînd de televiziunile de partid, încă din anii 90. Escalada urii s-a produs prin aceste televiziuni „justițiare”(…)” Și explicația atitudinii continuă. O altă anchetă la care răspund Mircea Martin, Theodor Baconschi, Dan C. Mihăilescu și alții se referă la „un lucru sau o situație pe care ați dori să le uitați”. Oho! Alți autori, alte propuneri de lectură, cu comentarii critice convingătoare, bref, un număr dens  care nu trebuie ratat.

Revista indexata EBSCO