Jun 19, 2017

Posted by in Istorie literara

Liviu PAPUC – Ion Grãmadã cãtre Romulus Cândea

 

În această lume în puternică schimbare, în rapidă evoluție globalizantă, bine este să nu ne uităm rădăcinile. Cine și cum am fost, cu avânturi și scăderi, căci doar cu importul ieftin de modèle străine (maiorescienele „forme fără fond”, combătute sistematic de întreaga Junime, care nu a fost numai a Iașului), drumul spre aneantizare este asigurat. Dar rădăcinile de care vorbeam nu au fost, așa cum par să creadă din ce în ce mai mulți din tânăra (?) generație, scoase la iveală în întregime, atâta timp cât fonduri (publice sau private) încă mai adăpostesc necunoscute.

Întâmplarea (oare?) a făcut să descoperim, acolo unde căutam cu totul altceva (adică în arhiva Fundației Culturale „Leca Morariu”, inițiată și gestionată cu multă dăruire și pasiune de doamna farmacist Maria Olar – gratitudinea noastră reiterată pentru amabilitatea deosebită cu care ne-a permis, ca de atâtea ori, să intrăm în sanctuarul Profesorului și al soției acestuia) un pachețel cu 7 (șapte) ilustrate/cărți poștale ce poartă semnătura lui Ion Grămadă, adresate congenerului și prietenului său Romulus Cândea. Expediate din Viena sau Cernăuți către Leipzig, ca de la doctorand la doctorand, acestea se înșiruie în perioada 29 mai 1912 – 19 ianuarie 1914, ridicând probleme de ordin general sau particular, care nu se poate să nu ne atragă atenția.

Găsim aici, în doar câteva misive, o viață intelectuală clocotitoare, plină de idealuri, de proiecte și chiar de realizări, la momentul respectiv personale, dar care, o știm deja, se vor materializa și în plan mai larg, social și național. Distanțele de ordin geografic erau anihilate – în vreme ce ideile culturale și naționale erau permanent acasă la ele. O generație „de aur” se forma din mers, sub umbrela cuprinzătoare a lui Nicolae Iorga și sub pulpanele proteguitoare ale lui Sextil Pușcariu și Iancu Nistor. Doctorandul bucovinean de la Viena și cel ardelean de la Leipzig erau preocupați de posteritatea lui Panait Cerna (postum, în revista „Transilvania” din oct. 1920, va apărea chiar și un articol semnat Ion Grămadă și datat „Viena, 8 aprilie 1913”: Poetul P. Cerna. Schiță biografică), sau de decesul lui Șt.O. Iosif, atitudinile de ordin politic ale lui Aurel Onciul sau Constantin Stere erau tratate așa cum se cuvine (adică acoperite de oprobriu), chiar și pasivitatea culturală care se instala uneori în capitala Bucovinei era pusă la colț.

Tăria convingerilor îi făcea pe junii perioadei să „îndrăznească” a bate la ușile „celor mari” – găsim aici trimiteri la Titu Maiorescu sau Simion Mehedinți, care nu s-au considerat înjosiți să le acorde sprijinul întru împlinirea unor deziderate naționale. Interesantă este și constatarea lui Ion Grămadă privitor la direcționarea unor bani guvernamentali românești pentru „studii” care nu aveau nici o tangență cu România și cultura ei („Jumătate din lucrări sunt chestiuni… albaneze. Se repetă cazul de la Lipsca cu bulgarii. Mă rog, știință străină pe bani românești”).

O succintă incursiune în viețile bogate în înfăptuiri ale celor doi, care își așteaptă încă monograful dedicat – corespunzător cu valoarea și amploarea operei – ni se pare a fi de absolută necesitate. Așadar:

Ion Grămadă, născut la 1886 în comuna Zaharești din apropierea Sucevei, prozator, poet, istoric, ziarist, mare animator al vieții culturale și sociale, după studii superioare la Cernăuți, își dă doctoratul la Viena cu teza Participarea românilor la asediul Vienei, 1683. În același timp elaborează valoroasa monografie Societatea Academică social-literară „România Jună” din Viena (1871-1911), precum și mult citata Mihai Eminescu. Contribuții la studiul vieții și operei sale (în 1914) – la ambele făcându-se referire în cărțile poștale de mai jos. Promițătorul viitor îi este frânt după ce trece în România, se înrolează voluntar și moare pe frontul muntos de la Cireșoaia, în 1917.

Romulus Cândea, născut în același an la Avrig, jud. Sibiu, a urmat studiile teologice tot la Cernăuți și a fost membru al Societății Academice „Junimea”, de unde strânsa legătură cu Ion Grămadă și ceilalți tineri pomeniți în corespondență. A fost profesor universitar la Caransebeș, Sibiu, Cernăuți și Cluj – decan și rector – membru corespondent al Academiei Române, primar, director de publicații, deputat și senator în Parlamentul României, cu o bogată activitate editorială. S-a stins în 1973.

Referitor la persoanele care populează misivele de mai jos – mai toate au pătruns în dicționare și enciclopedii, așa încât se pot afla destul de lesne date despre ființarea lor. Ne permitem să precizăm, doar, că apelativul „stăpânul” se referă la preotul Eugen Neșciuc, născut în 1868, care a scos la iveală „Calendarul poporului bucovinean” (1888-1913), inițial împreună cu Vasile Găina, Constantin Morariu și Victor Zaharovschi, și care a ținut în gazdă serii întregi de studenți săraci.

 

***

 

Viena, în 29 mai 1912

Avehi Dieceză,

Mulțămesc pentru frumoasa-ți ilustrată. Dieceza, după cum cetesc în „Românul”, a fost ales popă în Comloșul Mare cu 294 de voturi. Îi mai trebuie preuteasă numai. Nae a ținut în 10 mai v. în capelă o splendidă vorbire, încât a uimit pe toți. Rădulescu și Marmeliuc pleacă la Iași pentru serbări. De ceilalți n-am știre, de când ne-am despărțit de la masa de pe Alserstrasse. Cu vrăjmașii am scos-o la capăt și fără duel, iar monografia, din care s-au tipărit într-o lună 2 coli numai, va fi desigur gata în jumătate de an. De altfel bună pace, toți te sărută, iar eu te îmbrățișez frățește.

Al tău, I. Grămadă,

IX Lazarethgasse, 29, T.19.

(Herrn Dr Romulus Cândea, Marschnerstr. 5. II.l., Leipzig, Deutschland)

 

II.

16/29/IV/913, Viena

Dragă Dle Doctor,

Chiar azi mă pregăteam să-ți scriu pentru datele pe care văd că mi le trimiți. Îți mulțumesc. Voi veni desigur cu trenul de dimineață. când însă, nu știu. Aștept banii de la „Românul”. Vă voi telegrafia ziua sosirii. Legitimarea actelor o fac prin M. Lübke; nu-i mai bine?

Zilele Paștilor le-am petrecut cu Grămadă în societatea lui scumpă. Știi că Dieceza învață tenis!? A dat 56 cor. pe o palmă de bătut mingile și 70 cor. pe ghete, pantaloni și cămașă specială! Națiunea română a mai pierdut un fiu folositor. Dă-i și lui Cusin o parte din salutările pe care ți le trimit.

La revedere, Sp. Carp. U.S.

 

Măi dieceză, vra să zică îmi zici „Jean”. Ha? Biiine… dar și eu, scăpând de tine, m-am înscris la tenis (vidi: Carpus). Te rog să-l iei mai repede de pe capul meu, că face de rușine tot sexul nostru nobil. Închipuie-ți, dragă, în ziua de Paști, făcând o excursie cu fetele… noastre și fiind și Carpus cu noi, s-a cântărit la un automat și a avut (sage und schreibe) 48 kg, iar fiecare fată câte 60 și mai bine. Ele au hotărât ca proxima dată să-i puie bolovani în buzunare.

Ce-i cu lucrurile lui P. Cerna? Le-ai sigilat? Teza lui e deja tipărită? Mai duminică dimineață mă trezesc cu o epistolă de la… Maiorescu. Credeam că scrie: Quod bonum, faustum. Dar el mi-a spus că de la Eminescu nu mai are nimic; în caz că vreau să-mi scot lucrarea în broșură, el mi-a sta în ajutor, numai să-i trimit socoteala. Maistrul S.M. și-a ținut făgăduiala pe jumătate; cealaltă mai târziu.

Te salută cu drag, pe tine și pe Cusin, I. Grămadă,

Wien, IX Parzellang. 11, T.27.

(Wohlgeb. Herrn Romulus Cândea, Hochschüler, Davidstrasse No. 9 pt. rechts, Leipzig).

 

III.

Dragă dieceză,

Marcu, care-i mare și tare pe la „Junimea literară”, nu-i pe aici deocamdată, ci la Innsbruck în inspecție. Când a veni, voi căuta să-ți satisfac dorința ta. De altfel întreabă-l pe Carpus relativ la Jun. lit., căci mie mi-i rușine.

Zilele trecute i-am predat lui Meyer-Lübke lucrarea mea: a ieșit cu totul la vreo 70 fețe de coală. O retipăresc în 300 ex., din care veți căpăta și voi, tu și Carpus, câte unul. Numai Caracostea și eu suntem români care publică acolo, ceilalți sunt străini, jidani etc. Jumătate din lucrări sunt chestiuni… albaneze. Se repetă cazul de la Lipsca cu bulgarii. Mă rog, știință străină pe bani românești. Dacă ți-i tipări teza, să-mi dai și mie un exemplar.

Te salut cu drag, I. Grămadă,

IX Parzellangasse 11 T.27, Wien.

Unde-i adresa lui Carpus, sau tot vagabond e și acuma? Văd că și-a aflat dija 2 nemțoaice. La de-al de astea e bun el, pârlitul.

(Herrn Romul Candea, Davidstrasse 9 Pt. rechts, Leipzig – ștampila poștei din 13.V.1913)

 

Viena, 3.VI.1913

Dragă dieceză,

Scuză… Scuză-mă, dragă, dar învățătura a fost vina că am tăcut. Totodată îți mulțumesc călduros pentru cele trimise. Nandriș s-a întors din Bucovina și are să-ți scrie azi sau mâine. Asemenea și Dr Marcu, care s-a întors de la Innsbruck. Popa Nae e deja doctor fix und fertig; Marmeliuc asemenea, numai el așteaptă hotărârea lui Cataramă ca să fie promovat ca tine, deși e greu, deoarece are vreo 5 concurenți nemți. Eu fac rigurozul fil. în 8 iulie. Și pe tine și pe mine mă persecută Broșu: în drumul său spre München s-a oprit în Viena și aflând că „Românul” n-are corespondent aici, s-a îmbiat Dsa, mai ales că e cumnatul lui Mihai Popovici. Prin urmare: două burse, corespondent, bani de acasă, bani de la unchiu-său și pe lângă aceasta și… moderat de la „Telegraful”… Tu ce faci? Ai aflat teza lui P. Cerna? Măi, e probabil să merg la anul la Lipsca, după ce voi fi luat doctoratul. Ideea aceasta mi-a sugerat-o Dr. Marcu. Dar despre asta mai pe larg într-o epistolă apropiată. Grijește că Carpus are deja două nemțoaice… Dieceza a fost de Paști pe aici și n-a aflat de bine să mă înștiințeze… Alte noutăți află-le de la Carpus.

Te salut cu drag, al tău I. Grămadă,

IX Marianengasse 12, III Stiege, T.24, Wien.

(Herrn Romulus Cândea, Davidstrasse 9 Pt. R., Leipzig, Deutschland).

 

V.

Viena, în 8 iulie 1913

Dragă dieceză,

Mulțumesc pentru ilustrata ce mi-ai trimis-o. M-aș bucura dacă ar veni stăpânul pe la Viena, căci mi-i dor să-l văd. În mijlocul bucuriei generale din cauza mobilizării României, o mare durere a venit să ne sfâșie inima: a murit poetul Iosif, alaltăieri, pare-mi-se. Amănunte nu știu. Neam fără noroc și „fără prieteni”, mai ales acum.

Eu am dat un riguros și zilele aceste al doilea; apoi sunt și eu doctor. Te salut cu drag și te rog să mă scuzi că nu-ți scriu: pricina o vezi care-i. Salută-l și pe Carpus. Ai văzut că Iorga s-a prezentat la ministeriul de război și a intrat în oaste? Salută-l și pe Cusin, Dr Papuc etc. Din Bucovina pleacă 50 studenți voluntari în România. Și de aici au să plece. Ieri am fost numit corespondent al „Românului”. În sfârșit! Broșu-i dus de aici.

Al tău, I. Grămadă,

IX Mariangasse 12, T.24, Wien.

(Herrn Romulus Candea, Davidstrasse 9 R., Leipzig, Deutschland).

 

VI.

Cernăuți, 20.XI.1913

Dragă arhidieceză,

De ce nu ți-am scris? Iată de ce: în timpul din urmă am avut de dat un examen din psihol. logică, pedagogie și ist. pedagogiei, încât, fiind pe lângă aceasta ocupat și cu școala, n-aveam deloc timp pentru corespondență. Sâmbăta trecută am scăpat cu totul de examenul respectiv: Recht befriedigend. Acum să mai stăm puțin de vorbă. Zilele aceste am făcut abia corectura a II-a la lucrarea mea despre Eminescu. Când va apare, am să-ți prezint și ție și lui Carpus câte un exemplar. Vroiți? Carpus e încă prin Lipsca? Ce face? Citește? Aceasta înseamnă, în România, a învăța! Din Comloș n-am nici o știre pân-acum. Zilele aceste se va inaugura aici un „cerc de studii” al generației tinere. Vor face parte vr-o 50 de bărbați tineri și câțiva din studenții cei mai buni, care nu s-au întinat încă în politică și gândesc mai serios asupra situației neamului nostru. Sextil și Nistor în frunte. Vom avea statute, ne vom strânge în fiecare duminică, vom citi lucrările noastre literare, politice, culturale, juridice, economice etc., toate referitoare la țara și neamul nostru de aici. Le vom publica apoi sau în „Jun.lit” sau într-un anex al revistei, care la 1 ian. împlinește 10 ani. Politica va fi: Kathederpolitik. Nu creăm partid nou. Tu ai fost propus de mine, fie că vei fi în Bucovina, sau în Ardeal. Vei colabora și tu. Nu te superi? Voim să ținem o legătură strânsă cu ceilalți români. Un articol din statute ne va obliga să facem excursii in corpore în Ardeal. Deocamdată, până nu se va activa, taci. Nici stăpânul nu știe încă. Ne temem să nu compromitem o idee în fașă. Criza economică și bisericească, apoi destrăbălarea politică internă, plus renașterea conștiinței naționale la alți români de pe urma acțiunii României ne îndeamnă la acest pas. Să studiem țara noastră din orice punct de vedere și să creăm o opinie publică  sănătoasă: iată scopul nostru. Avem speranță ca aderenții acestei mișcări să puie mâna și pe Societatea pentru cultură, unde domnește un curent ardeleanofob. Zilele aceste va fi adunare generală extraordinară, convocată de noi. Suntem organizați și apoi nu suntem proști. Deși ei sunt „proști dar mulți”. Te voi ține în curent. A apărut Calendarul Societății pentru cultură, care-i în locul celui al stăpânului. Putea să fie și mai bun. De ne va succede să fim noi stăpânii, vom activa postul de secretar general al Societății, cu leafă și pensie. Acesta va fi secretar literar. Probabil că voi candida și eu, dar Ghiță Tofan încă se gândește. Te felicit la articolul tău din „Neamul românesc” împotriva lui Vaida. Desigur că tu ești acela, căci vorbești și de Bucovina în cunoștință de cauză. Stăpânul și Dna te salută, iar eu te îmbrățișez pe tine și pe Carpus.

Dr. Grămadă.

Locuiesc în odaia ta. Și acum miroasă a iodoform de la tine.

(Herrn Romulus Cândea, Hochsch., Davidstrasse 8 I l, Leipzig, Deutschland).

 

VII.

19 ian. 1914

Dragă Cândea,

Îți mulțumesc pentru broșura lui Cerna, pentru cărțile ilustrate și pentru toate gândurile tale bune. Nu ți-am scris pentru că am fost pe drumuri, pe la Viena, apoi pe acasă; acu se termină semestrul școlar și am tare mult de lucru. În martie dau iarăși un examen, la limba română. Tare proastă-i gramatica istorică a limbii noastre. Ai cetit poate „celebrul” articol al lui Onciul în ultimul număr din „Viața românească” despre „Romanizarea Bucovinei în dauna rutenilor”? Spune că la anexare Bucovina avea două treimi de ruteni, era ruteană. Se vede că Stere sau e idiot sau un criminal conștient. De Onciul nu mai vorbesc. Nistor îi răspunde cu vârf și îndesat în proximul număr al „Vieții românești”. Despre Toader Tarnavschi vei fi auzit: la înmormântare a fost contele Meran, Repta, toți profesorii universitari străini și români etc. Stăpânu, Dna și eu te salutăm.

Cu drag, Dieceza Gr.

(Herrn Romulus Candea, Hochschüler, Davidstrasse 6, Leipzig, Deutschland).

 

Revista indexata EBSCO