Jun 19, 2017

Posted by in Varia

Valentin TALPALARU – ComPRESA revistelor

 

Iar se aude sunet de chimvale și surle în Tîrgul Ieșilor ( pe cei care se încăpățînează să scrie „Iașiului” i-aș pedepsi să rostească foarte clar și cu dicție, măcar de patru ori respectivul toponim.) Dar nu despre asta e vorba, ci despre cei 150 de ani de cînd Convorbirile literare se încăpățînează să dea ton și măsură în viața noastră literară. Așa încît, ne punem fracul spiritual și celebrăm evenimentul pentru că merită! Asta nu ne împiedică să ne vedem de misia noastră cea de toate numerele, sperînd și noi la o tartină, o măslină de la masa cea bogată. Pînă atunci facem o vizită la Oradea, la curțile domniei sale, Ioan Moldovan, la Familia. Unde dăm iar piept cu aforismele și cugetările lui Gheorghe Grigurcu din care cităm cu obstinație: „Există clipe esențiale, clipe întemeietoare, clipe călăuzitoare aidoma păsărilor care conduc stolurile. Ai vrea să le repeți, dar ele sunt unice, aidoma ființelor, aidoma celulelor, purtînd sigiliul grandios – dureros de irepetabilitate a vieții.” Interesant articolul lui Lucian – Vasile Szabo despre Incomodul Macedonski. Accentul este pus pe atitudinea sa de antiregalist și, adaugă autorul, de rebel. Gesturile sale excentrice au alimentat un folclor de epocă suculent pe care domniile voastre vi-l reamintiți cu siguranță. Nu ocoliți nici grupajul dedicat lui Dumitru Țepeneag, grupaj în care întîlnim semnăturile lui Marian Victor Buciu și Marius Miheț sau studiul dedicat lui Nicolae Manolescu de  Liana Cozea. Cititorului îi șade bine cu lectura, așa că trecem la Poezia.  Semn că vine/a venit primăvara, cu  alaiul ei de versuri, cronici, interviuri, traduceri, eseuri, adică tot ce găsim în proaspătul număr, avînd ca generic „Poezie și ironie”. Un generic inspirat, cu trimitere la o temă predilectă a poeziei actuale, ludicul, apanajul inteligenței recunoscute au ba. O avalanșă de poezie de calitate semnată de Ioana Diaconescu, Ianoș Țurcanu, Marin Ifrim, Vitalie Răileanu, Passionaria Stoicescu, Alexandru Șerban et alii,  o interesantă și necesară trimitere la unul dintre primii noștri domni cărturari: Petru Cercel sunt doar preambulul la traducerile din literatura universală ori eseurile privind tema numărului. Ca de obicei, o amplă și elocventă panoramare a poeziei  contemporane , autohtone și universale. Ținînd  cont că se apropie și aniversarea prietenului nostru de la Galați, Sterian Vicol, să ne oprim și la al său Porto Franco. Din sertarele redacționale este scos un fragment al eseului semnat de  Zoe Dumitrescu – Bușulenga despre Eminescu, între credință și cunoaștere.  Ana Blandiana are parte de o reverență critică pentru volumul apărut mai an la Humanitas: Orologiul fără ore semnată de Virgil Nistru Țigănuș.  Revista se încăpățînează să valorifice sintagma lirica feminină, pe care o înțelegem ca venind în siajul zilei/lunii omagiale cînd ne înfloresc din nou sentimentele. Așa încît mă grăbesc să citez din poemele regretatei  Liliana Hinoveanu : „Nisipul păstrează și acum/urma mîinii care își desena umbra/doar umbre tăcute//geamanduri care niciodată nu reușeau/să găsească nordul/se pierdeau în hățișul de alge putrede/mirositoare cu pești morți/și delfini argintii/părul meu se prelungea în alge/căutând umbra verii pe trupul toropit”. Continuăm cu Tribuna, care ne cufundă în Somnul lui Epimenides, cu sprijinul lui Mircea Arman. Ar fi minunat să intrăm și noi într-un somn purificator care să ne dea virtuțile poetului evocat, virtuți de șamanism cu care să putem transforma realitatea în una cel puțin suportabilă. Dar asta este din altă poveste…Împătimiților de literatură polițistă, Ani Bradea le propune un subiect tentant: Milenarismul polițist. Sujetul este declanșat de madlena lui George Arion, Însoțitorul lui Isus, roman publicat în 2016 la Editura Crime Scene Press.  Este și o invitație la lectura pentru o  generație care a gustat din plin genul, fie și din lipsa de alternative. Radu Constantinescu ne duce în unul dintre punctele sensibile ale istoriei literaturii noastre, epoca lui Petru Maior.  Rodul cercetării regretatului Ioan Chindriș, secondat de Niculina Iacob au fost reunite în volumul Petru Maior în mărturii antologice. Ieșind din canon – cum altfel – Bedros Horasangian ne propune un titlu care poate divaga și chiar o face, în interesul prozei dinamice, nu neapărat de ficțiune, șarmantă ca de obicei: O seară la televizor cînd Galatasaray cu Hagi în teren și Fatih Terim pe banca antrenorilor a cîștigat Cupa Campionilor Europeni. Să acceptăm și invitația lui Virgil Diaconu la Cafeneaua literară. Unde aflăm o sumedenie de novitele legate de evenimentele culturale din Pitești, pe Argeș în jos ori în sus. Intrăm cu sfiiciune în „atelierul” lui Virgil Diaconu unde aflăm ce și cum despre un atelier ilegal pe care l-a deschis și asupra căruia atragem atenția cu vigilență patriotică organelor abilitate : Atelierul de fluturi, apărut la Editura Tiparg din Pitești! Suntem iar în preajma lui Dumitru Țepeneag, grație lecturii aplicate a lui Adrian Dinu Rachieru (căruia îi mulțumesc și oficial pentru vorbele însoțitoare la cartea subsemnatului!). Spicuiesc din cuvîntul domniei sale: „Teoreticianul” Tsepeneag, francezo – românul ajuns pe malurile Senei pentru a-și încerca „norocul literar” (comenta caustic Marian Popa), după calculate exerciții de seducție (ca traducător), convoacă acum, pe urmele lui Jean Ricardou, „dispozitivul osiriac”. Vrea, adică, un Osiris „risipit în narațiune”, recompus din texte provizorii, având  nevoie de o Isis (cititorul avizat, dispus să șteargă ori să adauge; personajul absent, deci). Dacă nu v-a convins citatul vă invit să vă convingeți cetind ad integrum, articolul. Steaua reface prin scrisul lui Adrian Popescu atmosfera de la cofetăria Arizona, care corespunde cu momentul nașterii Echinoxului. „Când un grup de scriitori, participanți la Festivalul de literatură de la Cluj, ediția a treia, au intrat în cofetăria Arizona, impresia lor a fost una de încântare. Descopereau atmosfera unei cafenele muzicale pe trei sferturi, iar pe un sfert a unei cofetării literare tradiționale.” Așa a început povestea. O variantă proprie de a prezenta  propunerile de lectură, de la Codruța Simina, Anca Barton, Marta Petreu, Irina Petraș, Mariana Codruț și ceilalți invitați  ai revistei, cărora li se alătură traducătorii și un emoționant rămas bun al  lui Ion Pop față de Romulus Rusan. Și ne întoarcem  la ultimul  număr primit din Vîrșeț, Lumina. Ca de obicei, revista este un pod cultural ferm și eficient între scriitorii  de pe ambele spații românești ale Banatului. Brândușa Juică face necesarele  precizări privind biografia revistei, o sinteză a activității și, mai ales, a eficienței sale în spațiul literar românesc din Serbia, cu date, cifre, argumente critice. Interesant articolul lui Florian Copcea despre Traducerile eminesciene din perspectiva „Ideii europene” cu trimiteri docte la asimilare de către poet a unei culturi europene, profundă și asumată.  Din poemele  prietenilor noștri mai vechi vă oferim o mostră din poemul Spirala cercului, semnat de Ioan Baba:Mi-au învârtit Sinele o viață/Într-un cerc/Ce atârna ca Ixion pe crucea morii/Întâmpinând vânturile/Care suflau peste cuvânt ca o durere”. Nu ratați nici studiul lui Ion Pachia – Tatomirescu despre Vasko Popa, amplu, convingător și poate deschizător de papile lecturale și nici celelalte articole care merită atenție.

Revista indexata EBSCO