Jun 19, 2017

Posted by in Interviu

„Mesajul lucrărilor mele este simplu, de fapt, un îndemn: Nu abandonați scrisul de mînă!”

Vă rog să vă faceți o scurtă prezentare (data, locul nașterii, studii, hobby-uri)!

Numele meu este Gheorghe Marin, sunt născut în București, la data de 15 septembrie 1958. Am absolvit Academia Militară de la Sibiu, în anul 1985, după care am activat în MApN. După pensionare (2014), m-am angajat în MAE, în funcția de consilier relații, unde activez și în prezent. Pentru mine, caligrafia este o formă de liniște interioară, dacă vreți de terapie a sufletului. Am descoperit-o devreme, în clasele primare, moștenind talentul de a scrie frumos de la tatăl meu. Formele rotunde ale literelor, create cu răbdare și pasiune, au fost observate de învățătorii mei de caligrafie din perioada anilor 70. Eram bun și la desen și acest lucru îmi dădea ușurința de a crea litere: mai rotunjite, mai țuguiate, mai lăbărțate, dar uniforme. Pe vremea aceea orele de caligrafie erau fundamentale pentru educare, pentru analiza aptitudinilor copiilor. Cu siguranță exista și o interpretare grafologică, neoficială, a scrisului, aspect care era de folos pedagogilor să abordeze diferit fiecare individ. Mă fascinau, în timpurile acelea, firmele magazinelor, afișele cinematografelor, reclamele stradale de pe Bdul Magheru, toate fiind scrise de mâna unor caligrafi profesioniști. Dar cel mai mult mă hipnotizau certificatele, documentele eliberate de notarii de la acea vreme. Îmi aduc aminte că am fost cu tata, la un notar aparținând Secției de poliție a Raionului Nicolae Bălcescu (cum era atunci împărțit Bucureștiul) unde trebuia să-mi facă buletinul. Am rămas mut de admirație când notarul respectiv a început să caligrafieze cu tocul și penița datele mele, era incredibil. În academie scrisul meu caligrafic m-a ajutat foarte mult, nu prin faptul că eram împăratul literelor printre colegii care scriau cu picioarele ci pentru că eram scutit de instrucție (în primul an), fiind mai tot timpul ocupat cu scrierea ordinelor de zi pe unitate. Eram un fel furier, pizmuit de colegi, dar la un nivel mai elevat. În paralel mi-am dezvoltat și aptitudinile în domeniul picturii și, o perioadă, am  abandonat caligrafia în favoarea artei plastice (pe pagina mea de FB George Marin puteti viziona câteva lucrări în domeniul picturii). Am și alte hobby-uri: tenisul de câmp (am fost și sunt participant serios la turneele de veterani din țară și din străinătate) și schiul alpin (am fost în tinerețe monitor la baza de la Predeal). În anul 1972 am obținut titlul de campion național la canotaj (schif dublu vâsle) la Clubul Sportiv al Armatei Steaua. Sportul a fost și este un element foarte important în viața mea, este o supapă prin care alung stresul și energiile negative dar și un tonifiant fizic și psihic

 

Cu ce vă ocupați în viața de zi cu zi? Când vă ocupați de caligrafie?

Îmi fac timp și orice minut liber îl dedic caligrafiei. În bagajul meu o să găsiți mereu un toc cu peniță și o călimară plus un caiet de exercitii. În medie cam 2-3 ore pe zi sunt dedicate caligrafiei. Să nu credeți că este ușor să stai cu ochii în peniță. În general seara mă ocup de caligrafie, atunci când este liniște. În acest interval de timp mă ocup de documentare, exerciții, poziții noi ale corpului (caut mereu o poziție confortabilă, este cheia succesului).

 

Când v-ați descoperit pasiunea pentru caligrafie? Cum ați ajuns la acest hobby neobișnuit?

Pasiunea pentru caligrafie am avut-o tot timpul. Chiar îmi aduc aminte că prin anii 90 inventasem niște fonturi cu care lucram diverse invitații sau lucrări solicitate de colegi, prieteni, dar mai ales de șefi. Foloseam diverse instrumente de scris: Rotring, penițe rotunde, stilou, pix, carioca, creioane colorate, pensule subțiri. Practic caligrafia a fost un al doilea job, neplătit, făcut cu pasiune și plăcere. Începând cu anul 2014 am început serios să mă ocup de caligrafie și în mod special de peniță și tocul oblic. Am început să mă documentez, să caut articole, clipuri video, interviuri ale unor inițiați, determinat fiind și de câteva lucrări văzute pe Youtube aparținând unor caligrafi profesioniști. Știam, auzisem, de existența unui ”conclav” al caligrafilor dar nu percepeam ideea în sine și ce se putea realiza cu tocul și penița. Atunci am realizat că talentul nu este suficient în acest domeniu

 

V-ați expus undeva lucrările? Am văzut că ați participat la un concurs de caligrafie. Îmi puteți detalia despre ce a fost vorba?

Toate lucrările de caligrafie sunt expuse pe pagina mea de FB Artă caligrafică și Caligrafie. Nu am organizat niciodată o expoziție de caligrafie și nici workshop-uri dar am proiecte în acest sens, așteptate, cred, de foarte mulți iubitori de caligrafie. Câțiva dintre prietenii mei virtuali mi-au solicitat sprijinul pentru diverse activități: proiect de carte (copertă, letrine), logo-uri, semnături, etc, pe care l-am acordat necondiționat. Nu mi-am propus, încă, să obțin câștiguri materiale din caligrafie. Când lucrezi din pasiune nu te gândești la bani (o să revin și la acest aspect).Anul trecut, spre final, am primit o invitație din partea Asociației Liber la Educație Cultură și Sport, prof. Oana Siclovan, să fac parte din juriul Concursului National de Caligrafie, ediția 1, decembrie 2016, organizat în colaborare cu Ministerul Culturii și Muzeul Contemporan al Caligrafiei din Moscova. Am fost onorat și am răspuns cu mare plăcere invitației, am participat la realizarea afișului concursului și am trimis și o lucrare de referință, pentru a fi expusă la Biblioteca Națională. M-am bucurat foarte mult să văd lucrări de caligrafie realizate de concurenți de la toate categoriile de vârstă. Am descoperit  multe talente  în rândul tinerilor și asta este un semn bun. Întrebarea este dacă acești tineri își vor păstra pasiunea de a scrie sau vor prefera comoditatea tastaturii sau ecranului interactiv ?.

De ce credeți că este/nu mai este importantă caligrafia? Știu că în școlile românești caligrafia nu mai este obiect de studiu. Ce părere aveți despre asta?

Citeam mai demult un articol despre faptul că în Finlanda, preluând exemplul SUA, autoritățile au decis să scoată din programa școlară orele de caligrafie și să le înlocuiască cu ore de tastat MSWorld, considerând, probabil, scrierea de mână caducă și inutilizabilă în această eră a calculatoarelor.Cu siguranță, a învăța tastatura (sau ecranul tactil) este esențial în prezent și va continua să fie și în viitor, dar să abandonezi scrierea de mână este ceva teribil de rău. Beneficiile cognitive, de învățare, prin utilizarea stiloului, pixului sau creionului sunt foarte mari pentru creier (în mod special pentru cele în dezvoltare). Am citit studii prin care se certifică faptul că scrisul cursiv de mână activează zone ale creierului care nu participă absolut de loc la procesul de tastare a literelor. Realizez faptul că în România scrisul de mână a ajuns un fenomen destul de rar, și aici îmi pun întrebarea: ce au gândit factorii decizionali din Ministerul Educației în momentul în care au scos caligrafia din programa școlară ?

 

Ce este cel mai dificil în acest domeniu?

În spatele unui scris caligrafic fără cusur stau ore de muncă, de exerciții ale mâinii, minții și corpului. Ceea ce credeam că este atât de simplu s-a dovedit a fi o mică parte dintr-un ansamblu complex. Mișcările mâinii/brațului în procesul de scriere sunt corelate cu poziția corpului la masa de scris, lucruri pe care nu ai cum să le afli decât de la inițiați. De asemenea, caligrafia artistică (Ornamental Script, Engrosser Script) se bazează pe realizarea unei proporții naturale (”proporția divină”, nr. de aur Phi – 1,16 găsit în natură și în construcții) pe care nici un caligraf inițiat nu o invocă profanilor. Plăcerea de a privi literele formate în formă de melc, oval, vine din această proporție. Dacă priviți scrierea ornamentală, realizată de marii maeștri, numiți MasterPenman, veți observa că toate literele, inclusiv terminațiile și așa-zisele înflorituri (flourishing) sunt încadrate aproape perfect în formele ovale. Acestea sunt executate dintr-un singur fir, cu priză perfectă la condei, cu un singur punct de sprijin pe hârtie (respectiv ultimele două degete ale mâinii) și cu o mișcare perfectă a întregului braț (simplu?). Sunt secrete bine păzite în acest domeniu la care ai acces odată cu intrarea în castă (1 oră de curs cu un MasterPenman costă în jur de 200 $, asta ca să vă faceți o idee). Sunt manuale scrise de caligrafi americani din secolul 19 (adevărate biblii ale caligrafiei) pe care nu le poți găsi decât pe site-urile de specialitate sau cele de licitații la prețuri intangibile, dar nici acolo nu sunt explicate toate misterele, tocmai din motivele menționate mai sus. Cred că am intrat în prea multe detalii, îmi cer scuze.

 

Care ar trebui să fie calitățile unui bun caligraf? Ce ar trebui să știe cineva care vrea să se apuce de caligrafie?

Primele obiective ale scrierii de mână (Italic) sunt: rapiditatea, claritatea și precizia. Aspectul plăcut (simetrie, cursivitate, înclinare), precum și impactul artistic sunt detalii care se formează în timp. Încerc să spun că există o diferență între caligrafie, ca scriere de mână artistică și unele scrieri de mână cursive cu aspect caligrafic. Și mai precis, scrierea de mână, ca formă de artă, este diferită de scrierea de mână cursivă (office) cu aspect artistic. Prima produce un impact vizual artistic iar a doua necesită o simplă citire.Concluzionez că scrierea caligrafică ca formă de artă se realizează lent, cu răbdare și cu respectarea unor reguli de bază: poziția la masa de scris, priza tocului și ritmul de scriere. Factorii decisivi în acest domeniu sunt: echilibrul mental și perseverența. Nu este nevoie de un talent ieșit din comun pentru a învăța să scrii frumos, dar aceste două calități sunt fundamentale.

 

De unde vă procurați documentație în acest domeniu? Cu ce fel de instrumente lucrați? Mi le puteți descrie? Ce fel de tușuri folosiți? Ce materiale? Este caligrafia o preocupare costisitoare?

Caligrafia (ca artă) a devenit un hobby, destul de scump, iar numărul pasionaților este în creștere. Asist în ultima vreme, cu satisfacție, la o renaștere a caligrafiei, care devine din ce în ce mai cerută, mai admirată și mai practicată (discutăm de țări precum Anglia, SUA, Franța). În opinia mea, odată cu relansarea scrisului caligrafic a apărut și o problemă de imagine. Mulți dintre prietenii mei din mediul virtual, de exemplu, îmi solicită expertiza pentru scrierea de invitații de nuntă sau texte biblice. Am citit chiar comentarii pe FB privind o anume asociere a caligrafiei cu vârsta înaintată, cu textele bisericești sau cu invitațiile de nuntă. Așa cum am menționat mai sus, caligrafia este un act de creație, de formare a literei, și dacă vreți de creare a fonturilor.Referitor la întrebarea dvs privitoare la documentare vă pot spune că Internetul este foarte generos în domeniu, depinde de ce așteptări ai. Sunt un urmăritor serios al Conferinței IAMPETH, iar din iulie anul acesta sper să fiu membru cu drepturi depline. IAMPETH este o Asociație Internațională a Master Penmen-ilor, adică a acelor caligrafi care au atins un nivel superior în activitatea caligrafică (un fel de gradul 33 în Masonerie, n-am găsit altă comparație). Aceștia sunt, în prezent, în număr de 12, marea majoritate fiind americani, o chinezoaică (Connie Chen) și o italiancă (Barbara Calzolari). Este o castă unde se intră foarte greu. Modelele mele sunt Connie Chen, Michel Sull și Jake Weidmann, dar îi admir și pe John DeCollibus și Dr.Joseph Vitolo, artiști (pentru că nu le mai pot spune caligrafi) incredibili, autodidacți, cu un talent uriaș și cu sute de ore de practică în domeniul scrierii cu penița (pointed pen calligraphy), fontul Spencerian și Copperplate (Ornamental și Engrosser Script). Există de asemenea și site-uri interesante precum Zanerian.com, unde sunt explicate multe aspecte ale caligrafiei.Hai să vorbim despre instrumentele de scris:Tocul oblic este preferatul meu în scrierea ornamentală (Spencerian) și Copperplate. De obicei mi-l confecționez singur (personalizat pentru mâna mea), dar am și cumpărat din mediul online. În România tocul oblic nu se găsește iar pe site-urile de specialitate prețurile pornesc de la 50 dolari SUA. Penițele frecvent utilizate de mine sunt Gillott Principality și Leonardt Principal. Sunt penițe destul de scumpe, achiziționate de obicei, de pe site-ul de licitații E-bay (25-30 dolari SUA per bucată). Este adevărat, dai un ban dar te bucuri de calitate. În primul rând sunt penițe elastice, super fine (tușa subțire comparabilă cu grosimea firului de păr), au capacitate mare de reținere a cernelei și o alunecare foarte bună pe hârtie. Desigur, folosesc și alte tipuri de penițe : Brausse Rose, Hunt, Nikko G, Zebra Titanium, etc. în funcție de fontul și contextul scrierii.Trebuie să reținem că schimbarea instrumentelor de scris influențează  forma literelor, stilul și viteza.Și ar mai fi ceva: spre deosebire de scriptul Italic, conceput inițial pentru a atinge un ritm de scriere rapid, scrierea ornamentală Spencerian și fontul Copperplate se realizează lent pentru a da importanță esteticii și formei decorative.Despre cerneluri sunt multe de spus: contează foarte mult calitatea cernelei pentru că trebuie să se adapteze suprafeței. Cerneala trebuie să aibă o anume vâscozitate pentru a nu penetra hârtia (desigur și hârtia are importanța sa). Cernelurile de calitate au în compoziție un procent de gumă arabică (un fel de lipici lichid) pentru a coagula lichidul și a nu se dispersa pe hârtie. De asemenea, pentru lucrările pe fond închis (negru, bleumarin) folosesc acrilic sau guache lichid de diverse culori, speciale pentru caligrafie. Prețurile nu sunt tocmai ieftine, mai ales că sunt procurate de pe site-urile de licitații, variază între 5 și 20 euro.

 

Care este feedbackul publicului, a celor care iau contact cu lucrările dumneavoastră? Ce transmiteți, practic, prin aceste lucrări? De fapt, cum vă faceți cunoscută munca?

La momentul când m-am hotărât să creez o pagină de Caligrafie pe FB, nu aveam prea multe așteptări, știind că scrisul de mână nu mai era de mult în preocupările românilor. Vă spun sincer că impactul a fost neașteptat. V-am menționat mai sus faptul că mi-am creat și o pagină de pictură și aveam foarte mulți admiratori. Printre lucrările de pictură am început să inserez și câte o lucrare de caligrafie, lucru care a avut un impact imediat, prietenii începând să-mi ceară diverse sfaturi și chiar cursuri de caligrafie. Atunci m-am hotărât să deschid și o pagină dedicată Caligrafiei. În momentul de față pagina mea de caligrafie (Arta Caligrafică)are aproximativ 4000 de prieteni iar ritmul cererilor de prietenie crește zilnic (cam 40 pe zi). Am decis să mai creez o pagină exclusiv pentru lucrările de Caligrafie, se numește simplu CALIGRAFIE.Mesajul lucrărilor mele este simplu, de fapt, un îndemn: nu abandonați scrisul de mână!

 

Cum credeți că va evolua caligrafia în viitor? Va fi un privilegiu al inițiaților sau se va reveni și va deveni obiect de studiu?

Evoluția Caligrafiei în viitor? Este puțin probabil ca scrisul de mână să se întoarcă în școli în contextul evoluției tehnicii de calcul. Probabil caligrafia va fi și va rămâne un hobby (din ce în ce mai costisitor) și, foarte bine spus, un privilegiu al unor inițiați. În pofida unor acțiuni de promovare a scrierii de mână, confortul oferit de o tabletă sau un laptop va câștiga teren, mai ales în rândul tinerilor. Tastarea literelor va înlocui rapid scrierea de mână iar creierul uman va suferi schimbări, eu așa văd lucrurile.Cred că sunt foarte utile toate formele de promovare a scrisului de mână pentru atragerea copiilor, educarea și formarea lor. Trebuie să reușim să convingem tânăra generație de beneficiile scrisului de mână, de sănătatea mentală și spirituală a celor care practică caligrafia.

Știu că este un hobby, dar v-ați gândit să duceți lucrurile un pic mai departe? Să organizați workshopuri sau, eu știu, alt gen de activități prin care să-i atrageți pe cei tineri ori preferați să fie doar o preocupare solitară, pentru propria plăcere?

Am multe planuri în domeniul caligrafiei referitoare la organizarea de expoziții și workshopuri, de atragere a oamenilor către toc și peniță, mai ales a copiilor. Să știți că și în România avem caligrafi care organizează workshopuri pentru toate categoriile de vârstă. Am văzut  site-uri, pagini de FB, îmi vin acum în minte fetele de la Livrez Dragoste și cursurile organizate de doi tineri Georgian Constantin și Sorin Trăistaru.

Consider că pentru a mă prezenta în fața publicului trebuie să fiu foarte bine pregătit, mai am multe de învățat și sper să ajung la un nivel acceptabil pentru a putea disemina din tainele acestei arte. Cu siguranță mă voi dedica trup și suflet caligrafiei și în mod special cursurilor pentru copii, este un obiectiv pe care doresc să-l ating cât de curând nu înainte de a fi eu însumi inițiat și

 

Există în momentul acesta posibilitatea ca un caligraf să trăiască din munca sa? De ce da/nu?

Din punctul meu de vedere, este greu să trăiești din caligrafie  în era calculatoarelor. Desigur, am sesizat o creștere a numărului celor care solicită cursuri sau diverse servicii în domeniul caligrafiei dar asta nu înseamnă că, dacă ești inițiat vei putea să beneficiezi de câștiguri importante încât să-ți permiți să trăiești decent numai din artă, este exclus. În general lumea dorește servicii cât mai ieftine și cu un nivel calitativ superior. Este o utopie să crezi că cineva care îți cere un serviciu caligrafic (cursuri, scriere de invitații, placecard-uri, meniuri,afișe, logo-uri, semnături, etc) va accepta să te plătească la reala valoarea a acelui serviciu. Trebuie să faci compromisuri dacă vrei să trăiești exclusiv din artă iar atunci pasiunea ta se stinge.

 

Michel Sull, unul dintre MasterPenn-ii lumii, a dat o definiție fabuloasă a scrierii de mână:

„Scrierea de mână este expresia intimă a emoțiilor, dorințelor și viselor făcute vizibile pe hârtie. Prin acest mijloc personal avem privilegiul de a împărtăși umanitatea noastră cu toată lumea, sau cu absolut nimeni. Este o ocupație intens privată, care nu poate fi niciodată duplicată, dar dezvăluie întotdeauna o bucățică din sufletul scriitorului.“

Vă mulțumesc foarte mult !

 

 

Revista indexata EBSCO