Jun 7, 2017

Posted by in Istorie literara

Liviu PAPUC – În umbra „Convorbirilor literare” – la 150 de ani. Moldova europeană la sfîrșit de secol XIX

 

Este de notorietate faptul că cel care avea să devină celebrul inginer Gustave Eiffel a păşit pe străzile Iaşilor, ba chiar a şi întocmit, după aceea, planurile pentru înălţarea încă existentului hotel „Traian” (1882), din piaţa centrală a oraşului. Mai trecută cu vederea este contribuţia sa la înzestrarea urbei cu acum dispăruta Hală de peşte (în 1873 – sub primariatul „convorbiristului” Nicolae Gane), cum i se spunea, în anii dinaintea dărîmării, clădirii pe locul căreia tronează acum colosul intitulat pompos şi kilometric, după moda zilei: Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi (şi generală, şi regională, după cum comenta cineva – nu mă pot abţine!).

Iarăşi se ştie că celebrii arhitecţi vienezi Fellner şi Helmer, în contul cărora sunt trecute atîtea edificii notabile (teatrele din Odessa, Cernăuţi, Cluj, Oradea, Viena, Budapesta, Praga, Timişoara etc., Palatul de Justiţie din Suceava ş.a.), sunt artizanii Teatrului Naţional din Iaşi (1896) – de a cărui fiinţare se leagă, din nou, numele junimiştilor Vasile Pogor şi Nicolae Gane.

Mai puţin ştiută (sau deloc) este prezenţa altui constructor european vestit, de asemenea în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, pe meleagurile ieşene: Contele Zeppelin, constructorul foarte cunoscutelor (şi înspăimîntătoarelor, în timpul Primului Război Mondial) obiecte zburătoare ce i-au purtat numele. Despre acesta şi relaţiile cu unul dintre fruntaşii noştri întemeietori (antemergători) ni se face cunoscut într-o relatare pusă sub semnul „In memoriam P.P. Carp”, din ziarul ieşean „Lumea”, al cărei titlu cuprinzător spune cam tot ce ar fi fost de spus: Contele Zeppelin a făcut lîngă Iaşi pe inginerul hotarnic, la moşia lui P.P. Carp, cu care era intim prieten.

Pornind de la o întîlnire cu Nicu Carp, fiul proeminentului om politic, anonimul R.D., cum este semnată relatarea, efectuează o incursiune în trecutul politic, cultural, social etc., al lui P.P. Carp, reliefînd personalitatea ieşită din comun a celui respectat chiar şi de către adversarii săi. „Amintindu-ne că Petre Carp şi-a făcut educaţia de mic copil în şcolile germane, fiul fostului prim-ministru ne relatează amănuntul preţios că tatăl său, pe cînd era student şi membru al unei societăţi studenţeşti, a strîns legături de prietenie cu Contele Zeppelin, inventatorul de mai tîrziu al dirijabilului. Contele Zeppelin făcea parte, împreună cu Petre Carp, din societatea Borussia. Terminînd studiile, fiecare dintre ei s-a pus pe lucru: Cuconul Petrache de agricultură, iar Contele Zeppelin de inginerie” (aici prietenul Mircea Platon ne trage de mînecă şi ne arată cu degetul către relatarea lui Ollănescu-Ascanio, din debutul secolului XX, care se mîndreşte cu faptul că, la Expoziţia Universală de la Paris, din 1900, grîul lui P.P. Carp de la Ţibăneşti a fost considerat cel mai bogat în gluten din lume – v. articolul în precedentul număr al revistei pe care o ţineţi în braţe).

Ca inginer, Contele „a lucrat linia ferată a Bagdadului (Asia Mică). Clima din aceste ţinuturi nefiind prielnică, a cauzat Contelui Zeppelin o zdruncinare puternică a sănătăţii”. Revenind spre Germania, în trecere prin Bucureşti, s-a întîlnit cu P.P. Carp, căruia i s-a plîns de sănătate şi de faptul că trebuie să se retragă undeva la odihnă, pentru întremare. „Petre Carp l-a confiscat, luîndu-l la Ţibăneşti pentru a-l curarisi de friguri şi debilitate”, unde a stat mai mult timp. „Drept mulţumire către c.c. Petrache, a găsit cu cale să ridice planul moşiei Ţibăneşti, reuşind să-l termine în cîteva luni, cu o exactitate uimitoare, faţă de mijloacele tehnice din timpul acela. Planul este făcut în 1875, septembrie 5, semnat de mîna Contelui Zeppelin. Cînd s-a făcut exproprierea şi ulterior cadastrarea moşiei Ţibăneşti, inginerul însărcinat cu această operaţiune s-a condus după planul Contelui Zeppelin şi la toată suprafaţa (cîteva mii de hectare) a găsit o eroare de cîteva sute de metri” [„Lumea” (Iaşi), An. XIV, nr. 4016, 1 nov. 1931, p. 2-3].

O remarcă (din mult mai multe posibile): şi astăzi, „ai noştri tineri” îşi fac diferite cunoştinţe, la studii, în lumea largă, dar… cine se mai întoarce, cum a făcut-o P.P. Carp, de pildă, să frămînte „glodul” patriei? Şi încă să mai aducă şi „mînă de lucru” specializată, pe cheltuială minimă?

Atît!

Revista indexata EBSCO